3,738 matches
-
Nestorie (la fel ca Prosper din Aquitania, mai tîrziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, deoarece pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos ar fi meritat uniunea cu măreția divină grație unei vieți virtuoase. Potrivit lui Cassian, Nestorie este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu de Cristosul întrupat: în consecință, imitarea lui Cristos și credința în Cristos, care constituie idealul ascetic al creștinului, nu sînt îndreptate către Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
permitem să ne sprijinim pe autoritatea a doi mari cercetători care au subliniat semnificația particulară a domniei lui Iustinian. Georg Ostrogorsky scria: „Pentru ultima oară, vechiul Imperiu Roman și-a desfășurat toate forțele și a trăit o ultimă perioadă de măreție, din punct de vedere atît politic, cît și cultural. [...] în literatură și în artă, sub veșminte creștine, vechea cultură a cunoscut o nouă înflorire, care avea să fie urmată curînd de o lungă perioadă de decadență culturală. Perioada lui Iustinian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
supușilor. însă cele expuse de Agapet rămîn foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției pămîntești, asemănătoare celei cerești (1); el e plasat într-o poziție inaccesibilă oamenilor, din cauza măreției împărăției pămîntești (8); deși e la fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e asemănător cu Dumnezeu prin puterea ce derivă din funcția sa (21); în epoca lui Iustinian s-a realizat statul ideal preconizat de Platon, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
onirică pare să fi generat prozele din Oameni în ceață, unde colecția de „cazuri” reține prin veracitatea descrierii proceselor nevrotice. Deși schematice și eseistice, povestirile grupate în Puterea mitului aduc o sensibilă modificare de viziune. Omul împrumută, aici, ceva din măreția forțelor elementare. O înfiorare lirică străbate aceste pagini, unde se anunță teme ale eseisticii filosofico-antropologice și, totodată, tonalitatea ei imnică din ultima fază. B. construiește, alteori, vedenii grotești și spăimoase, fantasmagorii ale unui eu dilatat, ispitit, în somn, de tentații
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească milă pentru cei surghinuiți, zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că dialogurile forțate, lipsa de preocupare pentru psihologia personajelor, maniera aproape polițistă a narațiunii accentuează
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
trei imperii: leul (Babilonia); ursul (Media); leopardul - de fapt, o pisică mai mare (Persia). Cât despre a patra fiară, cea mai înfricoșătoare, aceasta corespunde Imperiului Macedonean, iar cele zece coarne, succesorilor lui Alexandru cel Mare. Coarnele sunt simbolul puterii și măreției (potrivit LXX: 1Rg. 2,1; 2,10; 3Rg. 22,11; Iez. 29,21 și mai ales Dan. 8). Antiochos este reprezentat însă de un corn cu totul deosebit, cel mai mic dintre toate, a cărui semnificație nu este nici puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
LXX: 1Rg. 2,1; 2,10; 3Rg. 22,11; Iez. 29,21 și mai ales Dan. 8). Antiochos este reprezentat însă de un corn cu totul deosebit, cel mai mic dintre toate, a cărui semnificație nu este nici puterea, nici măreția, ci aroganța. „El smulge din rădăcină alte trei coarne” constituie o aluzie la expedițiile împotriva Egiptului, Armeniei și Persiei; faptul că are ochi ca de om, iar din gura sa ies enormități (:γ (ς8∀) arată că este vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
afirmă: „Își atribuie loruși titlul de desăvârșiți, convinși că nimeni nu poate ajunge la înălțimea gnozei lor, nici măcar Pavel sau Petru sau oricare alt apostol. Ei cunosc mai mult decât toți ceilalți oameni; sunt singurii care s‑au adăpat din măreția cunoașterii Puterii inexprimabile. Ei se află în înălțime, deasupra oricărei puteri. Astfel, își îngăduie orice, în mod liber și fără cea mai mică teamă” (I, 13, 6). Faima proastă a creștinilor în fața păgânilor se datorează ereticilor, așa‑zișilor „desăvârșiți”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lua orice decizie. Într‑adevăr, în urma acestei minuni dumnezeiești, regele a suferit o rătăcire temporară a minții, purtându‑se ca un nebun (¥logon). Lecția primită i‑a servit la conștientizarea adevăratului său loc în lume și a micimii sale în raport cu măreția divină (ibidem). În cel de‑al doilea caz, iconomia lui Dumnezeu a fost să vădească necinstea satrapilor lui Darius față de Daniel. În consecință, divinitatea nu intervine niciodată în istorie fără un motiv bine determinat. Minunile fac parte din planul pedagogiei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epocă se încheie odată cu el, și o alta se deschide. Orientat însă permanent spre trecut, fermecat de o tradiție pe care o venerează, nu mai are timp să privească înainte, pentru a deschide noi căi, pentru a descoperi noi orizonturi. Măreția sa este cea a unui secerător de geniu; limitele sale, cele ale unui tradiționalist fără o amplă perspectivă. Textele consacrate Anticristului sunt edificatoare. Prin însuși caracterul demersului său, el ne oferă cel mai bun rezumat al cercetării pe care aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în inscripția de pe piatra de mormânt din gropnița bisericii de la Curtea de Argeș, Neagoe Basarab „vorbește”, în ultima parte a textului, la persoana I, se adresează de dincolo de moarte urmașilor (să bănuim și amestecul Despinei?), comunicându-le o veche (chiar și lexicul) măreție voievodală valahă - „A răposat robul lui Dumnezeu Io[an] Neagoe, voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei și al Podunaviei, în luna septembrie 15 zile, anul 7029 [1521], crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de cei din Valahia) pus la cale de postelnicul Constantin Cantacuzino. Un proiect încheiat într-o proporție covârșitoare de urmași (care, precum stolnicul Constantin Cantacuzino în scrisorile sale către contele Luigi Ferdinando Marsigli, pune mai presus însemnătatea aristocrației valahe decât măreția unei presupuse coborâri din împărații Bizanțului 295). Spun „proporție covârșitoare” fiindcă doar Ancuța (îl rog pe cititor să observe apelul la fondul „emblematic” - al boierilor Mărgineni și al Basarabilor-Craiovești - născut dintr-o strategie coerent definită și articulată (în care „funcția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cuvinte să vorbesc cătră oasele maicii méle. Dreptu acéia mă ertați toți părinții și frații miei, că făr’ de ertăciunea voastră nu voiu putea grăi”. Mobilul ales de Voievod pentru zidirea laudei aduse mamei sale este simplu, impunător însă prin măreția lăuntrică a esenței sale pur omenești: necurmata trudă și osteneală ale femeii mame, transfigurând, prin „umanizare” firește, sentimente și atitudini eterne precum dragostea, generozitatea și spiritul de sacrificiu. Un loc comun intrinsec recomandat de retorică, utilizat cu abilitate (și corect
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
urcă adesea pentru a se bucura, ca de pe o terasă, de prospețimea aerului și de vederea atât de variată a câmpiei. Nu se poate ieși dintre zidurile Jelalabadului fără a Întâlni ruine, fără a pătrunde În resturile monumentelor care atestă măreția decăzută a unui oraș altădată puternic, a unei reședințe regale. Între toate aceste resturi, cele mai numeroase și până astăzi cele mai interesante, fiind singurele explorate, sunt cele ale unor st¿pa ștopesț: Între Balabagh și Jelalabad - scrie Mohan Lal
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
bani, speriat că într-o zi și aceștia îi vor fi refuzați. Este evident că autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita, și în iluzia că mai poate reface ceva, că mai poate trăi ocolit de evenimente, stă măreția tragică a acestui bătrân țăran idealist. Nici un copil nu îl mai ascultă și observațiile lui spirituale se întorc împotriva sa. Ilinca îi răspunde: „vorbim duminică”, adică altă dată, când n-avem de lucru; Niculae îi respinge cu agresivitate ideile. Discuțiile
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a satului. Satul autentic, satul adunărilor liniștite și al dialogurilor socratice, pe scurt - civilizația moromețiană nu mai poate supraviețui. Simbolul acestei civilizații în asfințit, Ilie Moromete, are, după un moment de revitalizare (dragostea pentru Fica), o agonie lentă, lipsită de măreție. Fără cai, el este purtat în roabă de nepotul Sande și, după un timp, moare spunând doctorului: „Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă.” Fiii s-au împrăștiat demult, casa Moromeților trece în mâinile Titei, unicul copil rămas în preajma
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
“Puterea și măreția naturii în toate aspectele ei nu-l impresionează pe acela care se mulțumește să o contemple în detaliul părților și nu în totalitatea ei.” (Pliniu cel Batrân) Existența interdisciplinarității, atât a unor domenii «interdisciplinare» autonome cât și a cercetărilor interdisciplinare
FIZICA ŞI PERSPECTIVA INTERDISCIPLINARĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
contingent chiar atunci când îl evocă, nu pregătește altceva, ci dobândește virtuțile ficțiunii, devine un produs elaborat. În Punte, unde Teofil A. reapare, complexitatea crește prin suprapunerea mai multor partituri și prin subtile note de subsol. Cu o aspirație nemărturisită spre măreție și soliditate - trădată, poate, de fascinația pentru Homer, Cervantes sau Goethe -, cu ambiția atingerii totalității, personajul-autor rămâne însă închis în lumea meschină a provizoriului și a precarității, surprinsă fugitiv și fragmentar. Deși de ținută „călinesciană” și adăpostită de jurnal, opera
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
Am scris de mai multe ori despre această minunată ființă. Niciodată nu am fost mulțumit de cum am scris despre dânsul. Poemul eseu Vasile Pârvan - Stâlpul mi se pare insuficient, iar Elegia a doua, Getica, numai o tânjire de a înțelege măreția avertismentului său istoric”. Elegiile au mai multe simboluri decât recunoaște autorul lor. Critica literară s-a arătat puțin reticentă, o parte a ei chiar ostilă față de această poezie care renunță la formele tradiționale de seducție. Va trece timp până va
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
1968; Necuvintele, București, 1969; Un pământ numit România, București, 1969; În dulcele stil clasic, București, 1970; Poezii, București, 1970; Belgradul în cinci prieteni, pref. Mircea Tomuș, Cluj, 1972; ed. bibliofilă, îngr. Anghel Dumbrăveanu, București, 2003; Cartea de recitire, București, 1972; Măreția frigului, Iași, 1972; Clar de inimă, Iași, 1973; Starea poeziei, pref. Aurel Martin, București, 1975; Epica magna, cu ilustrații de Sorin Dumitrescu, Iași, 1978; Operele imperfecte, cu desene de Sorin Dumitrescu, București, 1979; Carte de citire, carte de iubire (în
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
este reprezentativ pentru capacitatea și modul de caracterizare specifice cronicarului și a ajuns celebru datorită conciziei și forței expresive. Limbajul direct, topica specială imprimă imaginilor o deosebită energie și creează impresia vizionării rapide a unei existențe vertiginoase, de o neobișnuită măreție. Construit ascendent, portretul crește spre apoteoză, căpătând dimensiuni uriașe în final („să rădica de-asupra biruitorilor”). Percepția covârșitoarei personalități a domnitorului este augmentată de proiectarea sfârșitului său pe fundalul unor tulburări sociale sau naturale, ca semne și efecte ale acestui
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
s-au simțit nici efortul, nici ambiguitatea expresiei. Ureche s-a impus ca un maestru al artei primitive, deși deloc rudimentare, eroice și monumentale, dar fără emfază, cu care a știut să învie trecutul. Clasicitatea lui constă, în fond, în măreția naturală și aproape impersonală cu care spune totul, în stilul solemn și concis de pisanie. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Domnii Țării Moldovei și vieața lor, în Letopisițile Țării Moldovii, I, publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1852, 93-209; Chronique de Moldavie depuis le
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
spor de avantaje privind disciplinarea copilului, acțiunile coercitive repetate, uneori lipsite de logică, sau motivație socială, conduc și ele la creșterea agresivității și ostilității copilului, producând tensiuni și conflicte inutile între părinți și copii. Sfidând tot ceea ce se știe despre măreția sentimentelor parentale, în contrast cu atitudinea protectoare a majorității părinților care au o relație normală cu copiii lor, se situează și părinții agresivi, puțini la număr, care trebuie depistați și demascați, iar copiii victimele agresiunii lor, ocrotiți în unități de protecția minorului
EDUCAŢIA ÎN FAMILIE – FACTOR AL DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
pentru că așa spun ei, ci vor să le înțeleagă și să le aleagă personal. De aceea, educația la o credință din convingere cere ca practicile religioase să fie propuse nu impuse". 4. E necesar să se scoată în evidență frumusețea, măreția și sfințenia religiei ce propune mijloace atât de ușoare și folositoare pentru liniștea inimii și mântuirea sufletului așa cum sunt Sfintele Sacramente și rugăciunea. Sunt anumite momente: dimineața și seara, înainte și după masă, în amintirea unor evenimente speciale, în care
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
e de două ori mai mare ca salariul). Prin urmare, dezvoltarea economiei mondiale nu aduce un plus muncii sociale naționale, ci un minus. Să recapitulăm definițiile principalelor categorii: „centru”, „semiperiferie”, „periferie”. Ariile „centrale” sunt cele ce includ statele ale căror măreție și putere se datorează rolului economiilor lor, ce sunt „economii conducătoare” sau „economii-lider”. Aceasta atrage după sine și putere militară, și putere culturală, întrucât avuția atrage după sine prestigiu și este atractivă pentru intelectualii cei mai buni ai epocii. Suportul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]