1,950 matches
-
a lui Dumnezeu, traducere în românește de Anca Manolescu, Editura Humanitas, București, 2005. * * * *** Colocviul,,Familiei", Cartea unui scriitor creștin: Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, Familia, seria a V-a, septembrie 1991, anul 27 (127), nr. 9 (313). *** Colocviul,,Familiei", Literatura mărturisitorilor, Familia, seria a V-a, noiembrie 1991, anul 27 (127), nr. 11 (315). *** Renașterea, Anul VIII, Seria nouă, nr. 3 (87), Martie, 1997. Ardeleanu, George, "Zilele Steinhardt și Caietele de la Rohia", în Observator Cultural, nr. 112, 2002, p. 11. Ardeleanu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
personajul. Mut este o carte despre sacrificiile pe care le cere literatura, despre neliniștile și frământările unui scriitor cu un destin literar dificil. Mut dobândește astfel valoarea mărturisirii. Scriitorul ridică voalul zeiței Isis și vine în fața cititorului în ipostaza de mărturisitor: „Totuși, dau la o parte faldurile cuvintelor și ale nălucilor și revăd acea rotunjime minunată, alungită la bază, care poate fi orice, de la fructul interzis din pomul vieții până la propria mea făptură miniaturală înainte de-a cădea în timp“. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
girat de însuși profesorul González în studiul său. Contrapun, apoi, sensului respectiv, conform unui obicei mai vechi, o definiție proprie a medierii culturale, specifică, în particular, culturii academice de pretutindeni, încercând, astfel, să deliniez profilul unei practici culturale al cărei mărturisitor mă portretizez, auto-textualizându-mi experiența discursivă pe teritoriul Științelor comunicării. Domeniu ale cărui granițe flexibile și laxe, așa cum le caracteriza profesorul Griffin la finele incursiunii sale prin istoria sa teoretico-metodologică pe care ne-a pus-o la îndemână, pot fi regândite
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pentru că era nu doar o povestitoare remarcabilă, cu o simplitate delicioasă, dar și un om generos și senin, în ciuda suferințelor prin care trecuse. Pentru studenții mei (cei care frecventează cursul despre Gulagul românesc) a fost mană cerească un astfel de mărturisitor care nu se manifesta acrit și aspru ori arțăgos, ci cald și înțelegător. La ceva vreme după ce am cunoscut-o pe Lucreția (o numesc astfel, simplu, pe nume, nu din lipsă de respect, ci din tandrețe), am înțeles norocul care
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de Anița Nandriș-Cudla. Și mai ales despre Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, adevărata saga a detenției, echivalentă, păstrând proporțiile, cu Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljenițân. Mai sunt, firește, destule alte cărți care intră în joc. Unii mărturisitori au rezistat mai bine, alții mai puțin bine, dar aproape toți au fost victime. Discutăm însă despre felul în care au rezistat, cum și cât au rezistat, felul în care unii dintre ei au cedat (dacă au cedat). Discutăm mai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o fastuoasă creativitate în Antichitatea tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim Mărturisitorul, la Palama și haghioriți, apofatismul constituie în Răsăritul creștin un stil, o intenție esențială, mai degrabă decît un curent sau o școală de spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea liturgică, el e formulat într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
părintele Grecu spune: “Lui Isus nu-i trebuia botezul pocăinței, pentru că El era preacurat, fiind născut din Preacurat și Preasfânta Fecioară, El Însuși fiind izvor a toată curățenia. Iisus a venit la Ioan pentru ca acesta să-i fie martor și mărturisitor. Văzând pe Duhul Sfânt pogorâmdu-Se peste Cel pe care-L boteza și auzind glasul Tatălui de Sus, Ioan se încredințează că misiunea sa se încheia”. “Sfântul Ioan, proorocul pocăinței”, Sfântul Ioan s-a născut în Antiohia Siriei, din părinți necredincioși
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de un Grigore Palania, ca să numim numai câțiva din numeroșii săi admiratori în latura gândirii dogmatice, sau de un Dionisie în latura gândirii mistice. Aristotel a fost folosit mai ales ca tehnician al cugetării, ca logician. Astfel îl folosește Maxim Mărturisitorul, Leonțiu de Bizanț și mai ales loan Damaschin, care își întemeiază pe el logica din Izvorul cunoașterii. Ținem să relevăm însă ca o notă distinctivă a ortodoxiei că, în comentariile foarte numeroase de care se bucură Aristotel, în epoca de după
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-și opera abia în veacul V, chiar dacă ar fi adevărat că el e influențat în bună măsură de neoplatonism, aceste presupuse influențe se contopesc și se subordonează în ansamblul unei concepții creștine din care s-au hrănit apoi un Maxim Mărturisitorul, un Ioan Damaschin și întreaga gândire mistică a Răsăritului și Apusului creștin. Dacă critica modernă îi contestă autenticitatea ca persoană, opera lui, prin cea mai vastă influență pe care a exercitat-o asupra dezvoltării ulterioare a teologiei, rămâne consacrată și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dar mai presus de toți și de toate, sfinții se ridică în contemplația mistică până la experimentarea suprasensibilă, până la vederea miraculoasă a luminii necreate. „Fericită e mintea care, trecând peste toate cele ce sunt, se bucură neîncetat de dumnezeiasca frumusețe”(Maxim Mărturisitorul: Centuria I, 19 în Filocalie ), exclamă sfântul Maxim Mărturisitorul. Ca să aprofundam mai bine sensul preocupării noastre, să trecem acum la un alt aspect și anume la caracterul sofianic al frumuseții. Expresia de „frumos sofianic” a apărut întâia oară în românește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se ridică în contemplația mistică până la experimentarea suprasensibilă, până la vederea miraculoasă a luminii necreate. „Fericită e mintea care, trecând peste toate cele ce sunt, se bucură neîncetat de dumnezeiasca frumusețe”(Maxim Mărturisitorul: Centuria I, 19 în Filocalie ), exclamă sfântul Maxim Mărturisitorul. Ca să aprofundam mai bine sensul preocupării noastre, să trecem acum la un alt aspect și anume la caracterul sofianic al frumuseții. Expresia de „frumos sofianic” a apărut întâia oară în românește întrun eseu despre Sensul teologic al frumosului, publicat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoști bine, socotindu-te pe cel care le-a zidit” zice înțelepciunea lui Solomon (XIII.5). Existând în mod obiectiv, frumusețea e comunicabilă; ea ne atrage la sine, fie că e sensibilă, fie că E inteligibilă, după cum se rostește Maxim Mărturisitorul: „Precum ochiul sensibil îl atrage la sine frumusețea celor văzute, așa și mintea curată o atrage la sine cunoștința celor nevăzute, iar nevăzute numesc pe cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie. DESPRE ARTĂ Arta nu s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e sensibilă, fie că E inteligibilă, după cum se rostește Maxim Mărturisitorul: „Precum ochiul sensibil îl atrage la sine frumusețea celor văzute, așa și mintea curată o atrage la sine cunoștința celor nevăzute, iar nevăzute numesc pe cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie. DESPRE ARTĂ Arta nu s-a născut în rai. Arta, expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în rai. Căci raiul, așa cum ni-l imaginăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
contemplație și în faptă a capacității noastre personale cu darul corespunzător al Duhului Sfânt. Darurile naturale fac parte din existența rațională. Ele sunt în noi după chipul lui Dumnezeu. Existența rațională, creată în timp și durând în veșnicie, zice Maxim Mărturisitorul(Maxim Mărturisitorul: Centuria III, 25) e după chipul lui Dumnezeu; virtutea și înțelepciunea ei se dobândesc prin asemănarea cu bunătatea și înțelepciunea divină Arta existând în inteligența genială și considerată numai ca dar natural e, prin urmare, după chipul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în faptă a capacității noastre personale cu darul corespunzător al Duhului Sfânt. Darurile naturale fac parte din existența rațională. Ele sunt în noi după chipul lui Dumnezeu. Existența rațională, creată în timp și durând în veșnicie, zice Maxim Mărturisitorul(Maxim Mărturisitorul: Centuria III, 25) e după chipul lui Dumnezeu; virtutea și înțelepciunea ei se dobândesc prin asemănarea cu bunătatea și înțelepciunea divină Arta existând în inteligența genială și considerată numai ca dar natural e, prin urmare, după chipul lui Dumnezeu. Același
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui de realizare, care e voluptatea, și să transforme voluptatea în scop unic al iubirii. Devierea instinctului de la scopul procreator și consumarea lui în voluptatea sterilă constituie patima desfrâului. Exact așa înțelege lucrurile Ioan Damaschin și mai limpede încă Maxim Mărturisitorul, care întrebuințează aproape aceleași expresii ca savantul român, fără ca acesta să fi cunoscut doctrina sfântului. Amorul ca instinct de temelie al vieții e liber să zburde pe toate pajiștile înflorite ale artei. Amorul liber însă, ca deviație de la normal, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Pentru realismul creștin, lumea e de o parte, iar eul cugetător de alta. Lumea există ca realitate obiectivă în afară de noi și fără noi, iar în noi există subiectiv ca răsfrângere de imagini, de reprezentări și de idei. „Lucrurile, zice Maxim Mărturisitorul, sunt în afară de minte, iar reprezentările lor sunt așezate înlăuntru; deci într-însa te folosești de aceste reprezentări bine sau rău; căci greșitei întrebuințări a reprezentărilor îi urmează reaua întrebuințare a lucrurilor”(Maxim Mărturisitorul: Centuria II 31, în Filocalie, vol I
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reprezentări și de idei. „Lucrurile, zice Maxim Mărturisitorul, sunt în afară de minte, iar reprezentările lor sunt așezate înlăuntru; deci într-însa te folosești de aceste reprezentări bine sau rău; căci greșitei întrebuințări a reprezentărilor îi urmează reaua întrebuințare a lucrurilor”(Maxim Mărturisitorul: Centuria II 31, în Filocalie, vol I). Sfântul se leapădă de lumea din afară prin lepădarea de reaua întrebuințare a gândurilor despre lume. Tocmai de aceea, lupta cea mai crâncenă a ascezei creștine e lupta cu sine însuși, adică cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
părintele Grecu spune: “Lui Isus nu-i trebuia botezul pocăinței, pentru că El era preacurat, fiind născut din Preacurat și Preasfânta Fecioară, El Însuși fiind izvor a toată curățenia. Iisus a venit la Ioan pentru ca acesta să-i fie martor și mărturisitor. Văzând pe Duhul Sfânt pogorâmdu-Se peste Cel pe care-L boteza și auzind glasul Tatălui de Sus, Ioan se încredințează că misiunea sa se încheia”. “Sfântul Ioan, proorocul pocăinței”, Sfântul Ioan s-a născut în Antiohia Siriei, din părinți necredincioși
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dreptățile și pământul dându-și roada și înțelepții hotărârile, să lăsăm trecutului răutățile, dorind pe viitor pace între noi, ca să poată sta iarăși tare Împărăția la marginea lumii varvarilor." - p. 80), pare să gândească aidoma lui Kesarion Breb. Însă, ca "mărturisitor" ferm al "credinței lui Hristos" (v. supra, 3.1.1.2., și textemele [11], [20], [23], [27], [29] și [30]), Platon rămâne în câmpul ETHOS-ului și nu are decât un acces limitat la EPISTEME. Cu toate acestea, personajul prototipic
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Dar, o parte dintre acestea făceau parte integrantă din imaginarul epocii și chiar dacă acesta a fost cenzurat, multe dintre concepțiile platonice, neoplatonice stoice sau epicureice s-au strecurat în opera apologetică și cea patristică. Mari gânditori, cum ar fi Maxim Mărturisitorul, Origen sau Augustin, nu au reușit să se îndepărteze total de imaginarul epocii, iar operele acestora reactivează aceste tradiții. Putem urmări o relație de interdependență între cele două tradiții. Există atât o adaptare a tradiției filosofice antice la creștinism (pentru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
protector permanent al realului ca sursă primordială de respirație firească a vieții. Ancorat în orizontul istoric, de care nu încerca să fugă, atent la realitate, fără a pierde din vedere dimensiunea sa spirituală, intelectualul interbelic creștin împlinea vocația sa de mărturisitor. Operația specifică de creație a elitei interbelice creștine se reducea la orientarea, sistematizarea și dezvoltarea puterilor reale din haosul existent. De aceea, ea nu a făcut decât să formuleze tendințe care preexistau în real. Cu alte cuvinte, datoria elitei interbelice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
analiză, singurul criteriu de recunoaștere a ecumenicității. Spre deosebire de catolici, la care Papa se socotește pe el însuși judecătorul și măsurătorul adevărului cuprins în Tradiție, în Ortodoxie Tradiția este cea care mărturisește de ecumenicitatea unui Sinod; Sfântul Sinod însuși nefiind decât mărturisitorul "a ceea ce pretutindeni s-a păzit, de toți, totdeauna" (Sfântul Vincent de Lérins, Canon 84, Sinodul VI Ecumenic, Mărturisirea Ortodoxă de Petru Movilă). Prin urmare, pentru ca un Sinod general să se învrednicească de atributul ecumenicității, nu ajunge participarea la el
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
teologice, așa cum aceasta este formulată cu precizie în învățătura Ecclesiei. Orice membru activ al Bisericii, care participă efectiv la viața religioasă și o trăiește conștient are dreptul și chiar responsabilitatea de a face această critică. În calitate de membru al Bisericii, de mărturisitor al învățăturii creștine, este "solidar răspunzător sau solidar suferitor" pentru toate disfuncționalitățile care pot periclita echilibrul comunității. O asemenea critică nu este niciodată excesivă, fiind una care constată abaterile în vederea îndreptării lor. În schimb, cealaltă critică teologică axată pe dimensiunea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Philosophie du dogme christologique. Studiul din revista Logos este o cercetare aplicată asupra ideii de creație și a relației dintre Creator și creatură, pornind de la literatura patristică a Sf. Ioan Damaschin, Dionisie Areopagitul, Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul. Teza lui Georges Florovsky vizează faptul că ideea creației este mai mult decât răspunsul gândirii creștine la problema originilor; este o idee majoră a oricărei confesiuni speculative a credinței creștine. Berdiaev 11 publică un studiu esențial despre "natura credinței". Potrivit lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]