2,183 matches
-
fără colesterol, gustări din ghimber cu puține grăsimi, negrese din ciocolată fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că te deranjez, dar mă întrebam dacă știi care e cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit întâi în jur și apoi l-a urmat pe flăcău. Când a intrat în han, Irinuța tocmai mătura încăperea. La vederea lotrului, a scăpat mătura din mână... „Eu mă duc să văd ce fac caii și pe urmă m-oi culca. Dacă aveți nevoie de mine, mă strigați” - a spart tăcerea flăcăul, în timp ce a pornit către ieșire. Hangița
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de PR-ul Camerei de Comerț a Irlandei, fusese pe yachtul lui Kennedy și nu vorbea de bine pe nimeni. Eram onorată că venise la petrecerea mea. Sosirea ei reprezenta garanția succesului. Faptul că purta o haină din șifon, care mătura podeaua și care figura în numărul curent al revistei Vogue, nu putea decât să facă să crească starea de bine din zonă. — Deci ăsta e micul tău apartament? m-a întrebat ea. —Al meu și al lui Brigit, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să scoată tot felul de nebunii ca Beauty Flash și Three Minute Repair, care trebuiau să-mi restaureze chipul desfigurat. Era o treabă inutilă, pentru că atingerea blândă a degetelor ei a făcut ca râul de lacrimi să izbucnească din nou, măturând toate cremele alea scumpe înainte să apuce să intre în piele. în sala de mese, după ședința de grup, Chris și-a făcut loc prin cordonul de persoane care-mi arătau simpatie. Mi-a părut bine că Chaquie și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dărâmase obuzele, reușiseră să distrugă o lună de ocupație rusească. Pe deasupra, seceta nu le dădea pace bieților oameni, care-și încropeau hrana zilnică din fierturi de ierburi, la care adăugau(vai, ce fericire pentru multe familii) un pumn de urluială, măturată din hambare sau din podurile caselor. Într o zi, căpitanul Alioșa se înfățișă la poarta lui Dumitru Hriscu: Pașli, gospodar! strigă el cu glasul răgușit de mahoarcă și de nenumăratele chefuri. Stai, oleacă, domnule, spuse printre dinți Dumitru, că n-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
loc. De pe strada cu biserica Sfântul Mina vin alți oameni, vecinul descalecă în fine greoi de pe porcul care nu mai mișcă. Eliberat, porcul țâșnește așa însângerat, sparge o bucată din poartă, se aruncă în drum, sub prima mașină care venea măturând stratul subțire de zăpadă, o Dacie. Toată lumea așteaptă să se risipească norul de zăpadă cu gaze, într-adevăr, în drum, animalul sacrificat nu mai mișcă. Femei văzute și nevăzute încep să urle, să chirăie ca și când porcul n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu reușeau decât să-l enerveze mai mult. Eu aveam avantajul reacției din scurt. El se mișca mai greoi și veni momentul în care l-am simțit dezechilibrat, lăsat cu toată greutatea pe pumn. Am eschivat ușor, apoi i-am măturat piciorul din față trimițându-l, cât era el de mare, cu fundul de pământ. Aș fi putut să profit de avantaj, să-i stâlcesc mutra cu un genunchi din cădere, așa cum obișnuiam când mă băteam cu golanii prin parcuri, aș
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prima oară la stână, câinele ăsta m-a apărat de ceilalți ai lui, conducându-mă până la bunicu`. E rău și lumea se teme de el, dar în preajma mea devine un pămpălău; pune capul smierit în pământ când mă vede și mătură pe jos dând din coadă; merge anapoda lăsat de spate, aruncându și lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că felul ei rezervat de a fi ascundea ceva neștiut. Dar acum vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când acestea erau de natură să-i deprime pe cei mai mulți oameni. Dar dacă acest lucru se datora unei înălțimi spirituale sau, dimpotrivă, spiritului de contradicție, era greu de spus. Capul Chinezul era numele pe care-l dădeau acești vagabonzi ce măturau plajele unui han nenorocit de pe lângă Rue Bouterie, ținut de un chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici, orice decență a civilizației e măturată din cale și ai senzația că oamenii sunt puși față în față cu o realitate sumbră. E o atmosferă deopotrivă intensă și tragică. În cârciuma în care ședeau Strickland și cu Nichols un pian mecanic răspândea la nesfârșit și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tablou“ - a spus Iosif și Fratele său. „Al șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat. Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce, la poartă se mocoșește cu cheia minute întregi. „Dumitale nu ți-e teamă?“ îl întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă nu mi-e scârbă de seringi. Mi-e scârbă. Nouă medici l-au consultat, nouă belele i-au găsit, nouă m-au consolat și ne-au jecmănit. Avea spasme lunar, mintea îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-vă bine, captura împărțită la nouă este egal cu doi pureci și ceva pentru fiecare dintre noi. Nu cred că măcar unul din voi ar putea trăi doar cu atâta hrană. -Ploaia care a venit împreună cu Vijelia zilele trecute a măturat totul; pe fundul iazului nu mai găsești niciun firicel de iarbă, mâl nici atâta, aluviunile care au trecut pe aici nu s-au oprit în locșorul nostru, le-a cărat în mare viteză mai departe, se plânse mama lor. -Să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în caz de naufragiu. După aceea, am repetat pe punte cum trebuie să ne încolonăm ca să coborâm "în ordine" în bărcile de salvare. Încurajatoare exerciții! Marea s-a posomorât. Valurile sunt din ce în ce mai mari. S-a făcut și frig. Puntea e măturată de un vânt violent. Și suntem de abia în Marea Egee. Ce va fi în Marea Neagră, în care vom pătrunde, probabil, mâine, spre seară? Aud că nu li s-a permis unor vase să treacă dincolo de Bosfor din pricina furtunilor. Ion Mircea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dar nu am reușit decât să fac ca generații succesive de Gosseyn să fie circumspecte. Tentativa mea precedentă a avut niște repercusiuni extrem de periculoase. Am reușit să similarizez spiritul bătrânului Lavoisseur în corpul preotului a cărui sarcină era de a mătura această sală interioară. Urmăream să-i ofer lui Lavoisseur prilejul de a repera stricăciunile suferite de niște elemente vitale ale structurii mele. Acest plan s-a dovedit a fi irealizabil, din două motive. Unu, preotul nu era în măsură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se topesc până la nori, iar norii se împrăștie ca un scrum, vezi clar acum cea mai strălucitoare stea din cele șapte constelații ale cerului tău, cerul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a Templului Nanzen și în jurul chiliei lui Hanbei. Pe zi ce trecea, soarele încălzea tot mai mult, dar starea lui Hanbei nu se ameliora. Nu putea suporta necurățenia, așa că, în fiecare zi, punea ca în camera de suferință să se măture și, scăldându-se în lumina soarelui, în diminețile senine, stătea pe verandă. Sora lui îi pregătea ceaiul și singura sa plăcere din timpul bolii era aceea de a vedea aburii înălțându-se din vas în soarele strălucitor al dimineții. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și-acum, uite. După o scurtă pauză, continuă, ca și cum, dintr-o dată, și-ar fi venit în fire. — Ei, haide. Aveți de gând doar să stați aici și să plângeți? Să aprindă cineva o lampă. Trebuie să-i spălăm trupul, să măturăm în cameră și să-l depunem pe catafalc. Trebuie să se facă tot ce trebuie pentru funeraliile cuvenite pe câmpul de luptă. În timp ce Kanbei dădea dispoziții, Hideyoshi se făcu nevăzut. În lumina pâlpâitoare a lămpilor, pe când oamenii începeau să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le dăduse nici o comandă, dar lucrau în perfectă ordine și fără nici un cuvânt de nemulțumire. Dacă aruncăm asupra lor tot ce-avem, castelul va cădea. Astfel grăi Kawajiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Într-una din cronici, am citit ceva în legătură cu țara noastră, pe timpul domniei Împăratului Tenchi. Când ne-au invadat chinezii, soldații noștri au clădit stăvilare pentru a zăgăzui apa. Iar când chinezii atacau, oștenii japonezi spărgeau zăgazurile și apa acumulată îi mătura din cale. — Da, dar de fapt n-a trebuit să pună planul în acțiune, fiindcă armata chineză s-a retras. Dacă acest plan va fi dus la îndeplinire, am să folosesc o strategie fără precedent. Prin urmare, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după ce bău o ceașcă de apă, ceru un ghid. — Înainte de toate, aș dori să-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc, apoi, voi vizita Capela Atago, cât timp mai e puțină lumină. Capelanul îl conduse pe o cărare măturată cu grijă. Urcă scara altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părul îi fu aranjat și îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici dinainte de a se fi întunecat și amândoi au măturat cărarea de la intrare până la ceainărie și au lustruit cu mâinile lor veranda. Apoi, Domnul Soshitsu a udat poteca și a făcut un aranjament floral, în timp ce Domnul Sotan s-a dus la bucătărie și a dat instrucțiuni pentru mâncărurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]