1,876 matches
-
și cufundând ziua în întuneric. Eclipsa totală nu se produce decât pe o bandă strâmtă de la suprafața Pământului, în timp ce o eclipsă de Soare parțială va fi vizibilă pe o regiune vastă de mai multe mii de kilometri lărgime. Cu o magnitudine de 1,0306, eclipsa va fi vizibilă de pe un coridor strâmt, peste Statele Unite ale Americii. Cea mai lungă durată a eclipsei totale va fi de 2 minute și 40 de secunde, la , la Nord-Vest de Hopkinsville, Kentucky. O eclipsă parțială
Eclipsa de Soare din 21 august 2017 () [Corola-website/Science/335772_a_337101]
-
probabil în onoarea astronomului Tycho Brahe, care perfecționase și se folosise și el de acest instrument. Era o constelație de pe cerul de nord, situată între constelațiile oficiale Boarul, Dragonul și Ursa Mare. Cea mai luminoasă stea, „CL Draconis”, poate avea magnitudinea de 4,95. A devenit învechită, dispărând din cataloagele astronomice, dar ploaia de meteori Cvadrantide / Quadrantide îi poartă numele.
Cvadrantul (constelație) () [Corola-website/Science/332710_a_334039]
-
încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
1804). A fondat, în 1802, un premiu care îi poartă numele, destinat recompensării lucrărilor de astronomie, Premiul Lalande. Jérôme de Lalande este primul care a făcut referire la o stea, între altele, pe care a denumit-o "VY CMa" de magnitudine 7, în catalogul său din 1801. Astăzi, "VY Canis Majoris" este celebră prin faptul că este cea mai mare stea observată vreodată (de magnitudine 7,9). În 1801, lucrând la Observatorul din Paris, a descoperit, în constelația Ursa Mare, o
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
a făcut referire la o stea, între altele, pe care a denumit-o "VY CMa" de magnitudine 7, în catalogul său din 1801. Astăzi, "VY Canis Majoris" este celebră prin faptul că este cea mai mare stea observată vreodată (de magnitudine 7,9). În 1801, lucrând la Observatorul din Paris, a descoperit, în constelația Ursa Mare, o stea pitică roșie, care îi poartă numele: Lalande 21185. A prezentat peste 150 de articole în fața Academiei de Științe. I se datorează și o
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
este o cometă cu perioadă lungă, de culoare verzuie, care a fost descoperită de astronomul amator australian, Terry Lovejoy, la 17 august 2014, cu un telescop Schmidt-Cassegrain de 20 de centimetri, în constelația sudică Pupa. Cu o magnitudine de 15 (în spectrul vizibil) la primele observații, cometa a câștigat în strălucire atingând 7,4 în luna decembrie 2014. În 28−29 decembrie 2014, cometa a trecut la 1/3° de roiul globular Messier 79. În luna ianuarie 2015
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
spectrul vizibil) la primele observații, cometa a câștigat în strălucire atingând 7,4 în luna decembrie 2014. În 28−29 decembrie 2014, cometa a trecut la 1/3° de roiul globular Messier 79. În luna ianuarie 2015, ea a atins magnitudinea 4 și va fi una dintre cele mai strălucitoare comete din această perioadă.. Are o colorație între albastru și verde datorată fluorescenței moleculelor de carbon excitate de radiațiile ultraviolete ale Soarelui. Cometa are o perioadă estimată la 11.000 de
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
2015, la 1,29 UA. După ce va trece la periheliu, perioada cometei va fi de circa 8.000 de ani. La 7 ianuarie 2015 a trecut la 0,469 UA de Pământ. Observațiile din 12 ianuarie au conferit cometei o magnitudine ușor superioară lui +4, între 3,5 și 4. La 15 ianuarie magnitudinea era de 3,5 și a rămas așa întreaga săptămână, îndepărtându-se de Pământ. Actualizarea din 18 ianuarie a condus la un ușor declin al magnitudinii, între
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
fi de circa 8.000 de ani. La 7 ianuarie 2015 a trecut la 0,469 UA de Pământ. Observațiile din 12 ianuarie au conferit cometei o magnitudine ușor superioară lui +4, între 3,5 și 4. La 15 ianuarie magnitudinea era de 3,5 și a rămas așa întreaga săptămână, îndepărtându-se de Pământ. Actualizarea din 18 ianuarie a condus la un ușor declin al magnitudinii, între +4 și +4,5.
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
o magnitudine ușor superioară lui +4, între 3,5 și 4. La 15 ianuarie magnitudinea era de 3,5 și a rămas așa întreaga săptămână, îndepărtându-se de Pământ. Actualizarea din 18 ianuarie a condus la un ușor declin al magnitudinii, între +4 și +4,5.
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
propus, în 1978, să fie denumit „Chiron”, "dualitatea om/cal" al animalului mitic centaur trimițând la posibilitatea unei posibile naturi "asteroid/cometă" a corpului ceresc. În 1988 s-a măsurat o creștere neașteptastă a luminozității lui Chiron cu aproape o magnitudine, fapt care este un comportament tipic cometar. În 1989 i-au fost observate o coamă și o coadă, acestea indicând faptul că Chiron era, realmente, o cometă. Însă cu un diametru de 166 km, Chiron este cu mult mai mare
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
Observarea acestei ocultații a condus la aflarea unor indicii privitoare la existența posibilă a unui satelit natural al asteroidului Cybele, de 11 km, care orbitează la 900 km distanță. La 24 august 2008 Cybele a ocultat steaua "2UCAC 24389317", cu magnitudinea de 12,7, din constelația Ophiuchus., iar în 11 octombrie 2009, Cybele a ocultat o stea cu magnitudinea de 13,4, din constelația Aquarius.
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
asteroidului Cybele, de 11 km, care orbitează la 900 km distanță. La 24 august 2008 Cybele a ocultat steaua "2UCAC 24389317", cu magnitudinea de 12,7, din constelația Ophiuchus., iar în 11 octombrie 2009, Cybele a ocultat o stea cu magnitudinea de 13,4, din constelația Aquarius.
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
O cefeidă este o stea variabilă, gigantă sau supergigantă galbenă, de 4 până la 15 ori mai masivă decât Soarele și de 100 până la de 30 000 de ori mai luminoasă, a cărei strălucire variază de la 0,1 la 2 magnitudini potrivit unei perioade bine definite, cuprinsă între 1 și 135 de zile, de unde își trage numele de stea variabilă. Ele au fost denumite după prototipul stelei δ din constelația Cefeu. Steaua Polară este o cefeidă (cel puțin până în 1994 de când strălucirea
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
(α Sct / α Scuti) este steaua cea mai strălucitoare din constelația Scutul lui Sobieski. Este o gigantă portocalie de tip spectral K2III și de magnitudine aparentă 3,85. Se găsește la circa 174 de ani-lumină de Terra. Magnitudinea sa absolută este egală cu 0,21. Cel mai bun timp de observare, pe cerul de seară, se încadrează în lunile decembrie-mai; din ambele emisfere terestre, perioada
Alpha Scuti () [Corola-website/Science/333347_a_334676]
-
(α Sct / α Scuti) este steaua cea mai strălucitoare din constelația Scutul lui Sobieski. Este o gigantă portocalie de tip spectral K2III și de magnitudine aparentă 3,85. Se găsește la circa 174 de ani-lumină de Terra. Magnitudinea sa absolută este egală cu 0,21. Cel mai bun timp de observare, pe cerul de seară, se încadrează în lunile decembrie-mai; din ambele emisfere terestre, perioada de vizibilitate rămâne aproximativ aceeași, datorită poziției stelei, nu departe de Ecuatorul ceresc
Alpha Scuti () [Corola-website/Science/333347_a_334676]
-
avut loc la 11 iunie, în timpul celei de-a treia domnii a lui Constantin Mavrocordat. Seismul a stârnit mare panică și este menționat în mai multe surse. Acesta a avut loc la o adâncime de 130 de kilometri. La o magnitudine estimată la 7,7 grade pe scara Richter, cutremurul din 1738 este unul dintre cele mai puternice din istoria României. Cutremurul a fost resimțit în special în București, Iași, Focșani, Buzău și Sfântu Gheorghe. La Iași 11 mănăstiri, 15 case
Cutremurul din 1738 (România) () [Corola-website/Science/333376_a_334705]
-
lor. Astfel, steaua cea mai strălucitoare din constelație posedă denumirea Alpha (α), următoarea Beta (β), și așa mai departe cu cele 24 de litere din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii nepermițând clasarea cu precizie a stelelor în ordinea magnitudinii , Bayer le-a grupat pe fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași clase, Bayer n-a mai
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
și așa mai departe cu cele 24 de litere din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii nepermițând clasarea cu precizie a stelelor în ordinea magnitudinii , Bayer le-a grupat pe fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași clase, Bayer n-a mai căutat să claseze stelele prin magnitudine ci, mai degrabă, în funcție de poziția lor în constelație, pornind
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii nepermițând clasarea cu precizie a stelelor în ordinea magnitudinii , Bayer le-a grupat pe fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași clase, Bayer n-a mai căutat să claseze stelele prin magnitudine ci, mai degrabă, în funcție de poziția lor în constelație, pornind în general de la cap pentru a ajunge la picioare
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași clase, Bayer n-a mai căutat să claseze stelele prin magnitudine ci, mai degrabă, în funcție de poziția lor în constelație, pornind în general de la cap pentru a ajunge la picioare (sau la coadă). Astfel, în constelația Orion de exemplu, Betelgeuse (α Orionis), care reprezintă umărul lui Orion, este clasată înainte de Rigel (β
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
partea dreaptă a constelației, la nivelul piciorului său drept, în timp ce etimologic numele său corespunde sintagmei „piciorul stâng [al uriașului]”. Lista constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației este precedată de un tabel care conține nomenclatura, descrierea și magnitudinea stelelor care o compun. Din nefericire, prima ediție a lucrării avea probleme serioase: tabelul și harta unei constelații erau tipărite pe aceeași filă, una pe față, iar cealaltă pe dos. Prin urmare, era imposibil să fie consultate amândouă simultan, reducându
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
a utilizat pentru emisfera nordică, Bayer nu a numit stelele de pe această planșă, în care să utilizeze noul sistem de desemnare creat pentru cele 48 de constelații boreale, ci s-a „mulțumit” să reprezinte stelele cu dimensiuni sensibil diferite, urmărind magnitudinea uneia sau a alteia. De fapt, această planșă nu este precedată de o nomenclatură a stelelor care sunt prezente aici, ci doar de o scurtă listă care prezintă noile constelații: Este de notat prezența pe această planșă a Marelui și
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
masă să se află la limita dintre stelele destinate să explodeze și cele destinate să se prăvălească. Este catalogata că stea variabilă, deoarece a procedat la ejecția unei mari cantități de materie în 1972, care a condus-o temporar la magnitudinea de 0,70. Numele de „Enif” derivă dintr-un cuvânt arab: "الأنف", care semnifică „nas”, deoarece se află în botul Pegasului. este amplasamentul unui avanpost major în jocul "", "Station Enif".
Epsilon Pegasi () [Corola-website/Science/333401_a_334730]
-
în 1784, fiind a doua Cefeidă căreia i-a fost observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de Algol, o stea binară cu eclipse, variabilitatea stelei Delta Cephei este datorată pulsațiilor stelei. Ea variază cu o magnitudine de la 3,48 la 4,37, iar tipul său spectral fluctuează, și el între, F5 și G3. Perioada este de 5 zile, 8 ore, 47 de minute și 32 de secunde. Evoluția spre maximum este mai rapidă decât declinul spre
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]