KorAP: Find »[drukola/base=maică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...603 >

15,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

el nu-i mai pomeni nimic, socotind că era mai bine așa; aflase și el că între maică și socrul său relațiile nu erau prea bune și, pe de altă parte, n-avea nici un chef să-i mai istorisească și maicii despre planurile riscante și năstrușnice ale lui Gospodin în legătură cu pământul. Mariana de mult aștepta să mai treci pe-aici, îi spuse el, când ajunseră, împingând poarta și lăsând-o pe maică să intre prima. Să vezi ce bine o să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
n-avea nici un chef să-i mai istorisească și maicii despre planurile riscante și năstrușnice ale lui Gospodin în legătură cu pământul. Mariana de mult aștepta să mai treci pe-aici, îi spuse el, când ajunseră, împingând poarta și lăsând-o pe maică să intre prima. Să vezi ce bine o să-i pară!!... Ar trebui să vă luați și voi niște curci, niște găini, să le creșteți, îl sfătui maica, privind bătătura goală din fața casei, unde nu se vedea decât un câine legat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe-aici, îi spuse el, când ajunseră, împingând poarta și lăsând-o pe maică să intre prima. Să vezi ce bine o să-i pară!!... Ar trebui să vă luați și voi niște curci, niște găini, să le creșteți, îl sfătui maica, privind bătătura goală din fața casei, unde nu se vedea decât un câine legat de lanț, care, în loc s-o latre, începu să se gudure dând din coadă. Bucuroasă de vizită se arătă, într-adevăr, și Mariana, dar și mai bucuros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de cum o zări pe călugăriță ivindu-se în prag, în straiele ei negre și ciudate, care o făceau să pară atât de deosebită față de ceilalți oameni știuți de el, se repezi spre ea chiuind și strigând, ca să-i atragă atenția. Maica Agripina, căreia îi plăcuseră întotdeauna copiii și care prinsese mare drag de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l sărută pe pleoapele închise ale ochilor, apoi băgă mâna într-un buzunar și-i întinse darul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
care i-l pregătise din timp: o pungă cu stafide și o cruciuliță, pe care i-o prinse cu mâna ei de gât. Virgil îi dădu Marianei cu un aer plin de satisfacție mașina de gătit și o pofti pe maică să ia loc la masă. Maica se închină și dădu să se așeze, dar copilul, nemulțumit, se porni să țipe și să țopăie prin cameră, ca să-i atraga atenția. Ei, ce e, ce spui tu acolo? îl întrebă mama sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
o pungă cu stafide și o cruciuliță, pe care i-o prinse cu mâna ei de gât. Virgil îi dădu Marianei cu un aer plin de satisfacție mașina de gătit și o pofti pe maică să ia loc la masă. Maica se închină și dădu să se așeze, dar copilul, nemulțumit, se porni să țipe și să țopăie prin cameră, ca să-i atraga atenția. Ei, ce e, ce spui tu acolo? îl întrebă mama sa amuzată și nedumerită. Ce vrea copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dar copilul, nemulțumit, se porni să țipe și să țopăie prin cameră, ca să-i atraga atenția. Ei, ce e, ce spui tu acolo? îl întrebă mama sa amuzată și nedumerită. Ce vrea copilul ăsta al tău, Mițo? se miră și maica. Mmmm, mmmm!... se porni s-o cheme Ștefănel, așezându-se pe pragul ușii de la intrare și începând să bată cu palma pragul. Înțelegând ce voia copilul, maica Agripina se ridică de la masă și veni să se așeze alături de el. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
amuzată și nedumerită. Ce vrea copilul ăsta al tău, Mițo? se miră și maica. Mmmm, mmmm!... se porni s-o cheme Ștefănel, așezându-se pe pragul ușii de la intrare și începând să bată cu palma pragul. Înțelegând ce voia copilul, maica Agripina se ridică de la masă și veni să se așeze alături de el. Dar nici nu apucă să se așeze bine, că Ștefănel, chițăind vesel, săltă de pe pragul pe care stătuse până atunci și o zbughi pe pragul ușii care dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se așeze bine, că Ștefănel, chițăind vesel, săltă de pe pragul pe care stătuse până atunci și o zbughi pe pragul ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la intrare, de unde își luă de la capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la intrare, de unde își luă de la capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și mutatul de pe un prag pe altul ținu vreun sfert de ceas, spre veselia și deliciul de neînchipuit al copilului. În cele din urmă, văzând că mătușa sa dădea semne de oboseală, iar copilul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
din mâinile mamei sale, cu ochii lucind de încântare și, tot repetând "portopelu, portopelu", se așeză în poponeț pe dușumele și începu să-și facă de lucru cu obiectul căpătat, dând subit uitării pofta de zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care urmărise cu mirare jocul de-a așezatul pe praguri, și plesni din palme plin de veselie. Da șiret mai e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care urmărise cu mirare jocul de-a așezatul pe praguri, și plesni din palme plin de veselie. Da șiret mai e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și transpirată de efort, și veni să se așeze înapoi la masă. Mi-a scos sufletul!... Ocupat cu portofelul lui, copilul nu dădu nici o atenție spuselor bunicii sale. Făcură haz cu toții, apoi maica Agripina se apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și transpirată de efort, și veni să se așeze înapoi la masă. Mi-a scos sufletul!... Ocupat cu portofelul lui, copilul nu dădu nici o atenție spuselor bunicii sale. Făcură haz cu toții, apoi maica Agripina se apucă să le istorisească rudelor sale din fir a păr, așa cum îi era obiceiul, întâmplările prin care trecuse în ultima vreme.Virgil și Mariana aflară astfel că de data aceasta maica Agripina era hotărâtă să plece de la mănăstirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
spuselor bunicii sale. Făcură haz cu toții, apoi maica Agripina se apucă să le istorisească rudelor sale din fir a păr, așa cum îi era obiceiul, întâmplările prin care trecuse în ultima vreme.Virgil și Mariana aflară astfel că de data aceasta maica Agripina era hotărâtă să plece de la mănăstirea Pasărea, ca urmare a tărăboiului pe care îl avusese cu stăreția. Tot ceea ce le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Mariana aflară astfel că de data aceasta maica Agripina era hotărâtă să plece de la mănăstirea Pasărea, ca urmare a tărăboiului pe care îl avusese cu stăreția. Tot ceea ce le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
maica Agripina era hotărâtă să plece de la mănăstirea Pasărea, ca urmare a tărăboiului pe care îl avusese cu stăreția. Tot ceea ce le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea, se uita dus pe gânduri la cuvioasele monahe și tăcea, dar odată intrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea, se uita dus pe gânduri la cuvioasele monahe și tăcea, dar odată intrase-n vorbă cu ea și voise să știe dacă nu cumva viața de la mănăstire nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Auzind-o vorbind așa, Damian Stănoiu zâmbise. "E bine, măicuță" zisese, "dar ai destulă vreme ca să cunoști și supărările". De unde era ea să știe atunci că prezicerea avea să se adeverească cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o judece și s-o certe pentru câte nu făcuse și nici cu gândul nu gândise. Că făcuse și că dresese, că sucise și că-nvârtise, mă rog, tot felul de clevetiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Că făcuse și că dresese, că sucise și că-nvârtise, mă rog, tot felul de clevetiri și de scorniri, ba și morții din groapă-i dezgropase și i-i pusese la socoteală, ca să-i fie păcatele mai grele, spre bucuria maicilor care-o pârâseră și-ar fi vrut s-o vadă ajunsă cât de rău. Așa că-i ajunsese până peste cap, hotărâse să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a-și pleca urechea la plângerile ei cu multă blândețe și îngăduință. "Știu, maică, îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase, cumpănind lucrurile așa cum se cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se arătase plin de înțelegere și de adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile, după cuviință și rânduială. Apoi, într-un sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi grăiseră astfel: Nu, maică, noi nu-ți îngăduim să lași haina călugăriei, că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume. Și pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]