1,836 matches
-
căror învelitori se prezintă cu o singură înclinație și cu pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
planuri înclinate doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și acoperișul de tip Gambrel; ambele feluri sunt numite „mansarde”. În limba franceză termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori cu suprafețe curbe convexe sau concave și
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
termenul "mansarde" se referă la stilul acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori cu suprafețe curbe convexe sau concave și prin ornamentarea lucarnelor. Un motiv controversat al răspândirii mansardelor este legat de încercarea proprietarilor de a eluda taxele. Un exemplu al acestei afirmații se regăsește în cartea
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori cu suprafețe curbe convexe sau concave și prin ornamentarea lucarnelor. Un motiv controversat al răspândirii mansardelor este legat de încercarea proprietarilor de a eluda taxele. Un exemplu al acestei afirmații se regăsește în cartea "How to Make a Country Place" (din 1914), în care se citește „"Monsieur Mansart a eludat taxa ferestrelor din Franța prin dotarea
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
Franța, ea a fost adoptată în 1798, la 132 de ani după moartea vestitului arhitect. Exemple mai recente sugerează că clădirile din Franța sau America au fost taxate în funcție de numărul de etaje sau în funcție de înălțimea lor (considerată până la cornișă). Așadar, mansardele erau excluse din restricții. Această ultimă explicație se apropie mai mult de adevăr: în 1783 era în vigoare o lege pariziană în care se impunea o limită de 20 de metri la inălțimea maximă a clădirilor. Fiind considerată acea înălțime
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
din restricții. Această ultimă explicație se apropie mai mult de adevăr: în 1783 era în vigoare o lege pariziană în care se impunea o limită de 20 de metri la inălțimea maximă a clădirilor. Fiind considerată acea înălțime până la cornișă, mansardele erau excluse din restricții. O revizuire din 1902 a acelei legi a făcut posibilă realizarea de trei (sau patru) etaje în astfel de acoperișuri. Mansarda este o elaborare a vechilor acoperișuri medievale cu caracter gotic (care aveau învelitori foarte înclinate
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
de 20 de metri la inălțimea maximă a clădirilor. Fiind considerată acea înălțime până la cornișă, mansardele erau excluse din restricții. O revizuire din 1902 a acelei legi a făcut posibilă realizarea de trei (sau patru) etaje în astfel de acoperișuri. Mansarda este o elaborare a vechilor acoperișuri medievale cu caracter gotic (care aveau învelitori foarte înclinate). Ea fost popularizată în Franța de arhitectul François Mansart (1598-1666). Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece a
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece a fost folosit în mod remarcabil în proiectele sale. Stilul a fost preluat de numeroși arhitecți printre care se numără nepotul său Jules Hardouin Mansart, (1675-1683). Mansarda s-a răspândit încă o dată după anul 1850, cu planurile de renovare ale lui Haussmann pentru capitala Franței, într-un curent arhitectural numit „Stilul Al doilea Imperiu”. Stilul Al doilea Imperiu s-a extins pe tot globul, fiind adeseori adoptat
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
reprezentative și administrative, precum sedii de guvern, primării, hale, hoteluri și gări. În Statele Unite și în Canada (îndeosebi în Noua Anglie) acel stil a fost adoptat și pentru locuințele private, cu adăugiri de anumite elemente „italienizante” sau neogotice. Turnulețele cu mansardă au devenit un element foarte răspândit în multe proiecte. Planul urbanistic adoptat de New York City în 1916 a favorizat construirea mansardelor; pentru clădirile înalte exista restricția ca ultimele etaje să fie prevăzute cu fațadele retrase, față de cele ale etajelor inferioare
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
acel stil a fost adoptat și pentru locuințele private, cu adăugiri de anumite elemente „italienizante” sau neogotice. Turnulețele cu mansardă au devenit un element foarte răspândit în multe proiecte. Planul urbanistic adoptat de New York City în 1916 a favorizat construirea mansardelor; pentru clădirile înalte exista restricția ca ultimele etaje să fie prevăzute cu fațadele retrase, față de cele ale etajelor inferioare. În mod evident consecința aceastei proceduri a fost adoptarea mansardei din partea mai multor proiectanți. În anii '70 și '80 constructorii erau
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
Planul urbanistic adoptat de New York City în 1916 a favorizat construirea mansardelor; pentru clădirile înalte exista restricția ca ultimele etaje să fie prevăzute cu fațadele retrase, față de cele ale etajelor inferioare. În mod evident consecința aceastei proceduri a fost adoptarea mansardei din partea mai multor proiectanți. În anii '70 și '80 constructorii erau interesați de elementele stilistice ale arhitecturii postmoderniste și au adaptat podurile clădirilor pentru noi locuințe în mai multe zone ale Statelor Unite. Aspectul exterior al mansardelor a fost adoptat și
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
proceduri a fost adoptarea mansardei din partea mai multor proiectanți. În anii '70 și '80 constructorii erau interesați de elementele stilistice ale arhitecturii postmoderniste și au adaptat podurile clădirilor pentru noi locuințe în mai multe zone ale Statelor Unite. Aspectul exterior al mansardelor a fost adoptat și pentru realizarea fațadelor a mai multor edificii comerciale. În acel caz nu mai erau mansarde adevărate, ci doar un sistem de mascare a sistemelor de aer condiționat.
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
stilistice ale arhitecturii postmoderniste și au adaptat podurile clădirilor pentru noi locuințe în mai multe zone ale Statelor Unite. Aspectul exterior al mansardelor a fost adoptat și pentru realizarea fațadelor a mai multor edificii comerciale. În acel caz nu mai erau mansarde adevărate, ci doar un sistem de mascare a sistemelor de aer condiționat.
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
cu Bere este o berărie celebră din București deschisă în anul 1879. Imobilul este format din două corpuri de clădire așezate pe aliniere. Corpul A este compus din pivniță cu bolți de cărămidă, parter și mezanin, etajul I și II, mansardă (pod). Sala de consumație situată la parter și mezanin are 7 m înălțime, decorată în stil gotic cu coloane și tavane de stucatură, cu lambriuri sculptate și picturi. Comunicația se face prin scări de stejar sculptate. La etaje se află
Caru' cu Bere () [Corola-website/Science/324756_a_326085]
-
m înălțime, decorată în stil gotic cu coloane și tavane de stucatură, cu lambriuri sculptate și picturi. Comunicația se face prin scări de stejar sculptate. La etaje se află câte 10 încăperi și dependințe. Scara principală este din marmură. La mansardă sunt camerele de serviciu. Corpul B are pivniță, parter și 2 etaje, din care unul parțial mansardat. Este o construcție mai simplă, pivnița având grinzi de fier cu bolțișoare, la parter 2 prăvălii spațioase, la etaje câte 8 camere. În
Caru' cu Bere () [Corola-website/Science/324756_a_326085]
-
o ușa mare din lemn de stejar, plasată sub terasă dinspre vest. Pe treptele din piatră cioplita se urcă la etaj, iar din coridorul lung se poate ajunge aproape în toate camerele de la etaj. Tot de aici se urcă la mansarda și terasă principala. Holul mare este prevăzut cu luminator din sticlă armata. Urcând pe o scară aflată tot în holul mare ajungi pe terasa aflată deasupra intrării. Aici tronează blazonul familiei Karolyi. Este făcut din ceramică arsă, aplicat pe perete
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
obținută prin utilizarea cablurilor electrice, controlul încălzirii se face mult mai ușor iar senzația de confort este atinsă mult mai rapid, conducând automat la diminuarea consumului de energie pentru încălzirea încăperilor. De asemenea, mai ales în cazul încăperilor situate la mansardă sau la un etaj superior, grosimea podelei poate fi mai mică, ceea ce reduce necesarul de material de construcție. Încălzirea electrică în pardoseală are avantaje certe față de cea cu apă în pardoseală și la : Conform normativelor de calcul SR-1907 a necesarului
Încălzire prin pardoseală () [Corola-website/Science/322680_a_324009]
-
redactorilor, reporterilor, dactilografilor, stenografilor, secretariatul de redacție și serviciul contencios; la etajul al III-lea erau biroul de traduceri, celelalte publicații anexă ale Universului, biblioteca, colecțiile și o parte din arhivă; la etajul al IV-lea erau birouri, iar la mansardă era barul și sala de festivități. Între cele două corpuri legătura se făcea printr-o pasarelă. Construcția, cu o amprentă la sol de 4.142 mp, are o suprafață construită de peste 10.000 mp. Clădirea, neterminată încă, a Palatului Universul
Palatul Universul () [Corola-website/Science/322155_a_323484]
-
Maicii Domnului, autorul lucrării fiind Petru Constantin din satul Poiana Brusturi (județul Neamț). În anul 1955 biserica este sfințită de către ÎPS Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei și Sucevei. Începând cu anul 2003, în curtea bisericii s-au înălțat două praznicare cu mansardă și o bucătărie. Între 2007-2011, prin implicarea directă a preotului paroh Marcel Ursuțu și cu ajutorul enoriașilor din Bogdănești și din împrejurimi, au loc ample lucrări de renovare a bisericii de lemn. Edificul este acoperit cu tablă, este înlocuită vechea tâmplărie
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
deschizături prezente, de obicei, în acoperișurile caselor țărănești pentru îndepărtarea fumului sau pentru accesul porumbeilor în pod. Lucarnele sunt elemente caracteristice ale arhitecturii nordice, în care au căpătat importanță majoră. Un exemplu îl constituie prezența lor la acoperișurile de tip mansardă, în care aceste elemente (devenite arhitecturale) au fost elaborate și dezvoltate de arhitectul francez François Mansart. Potrivit arhitectului Eugène Viollet-le-Duc lucarna a apărut la începutul perioadei gotice: în perioada romanică nu existau încăperi la nivelul podului deoarece acoperișurile aveau pante
Lucarnă () [Corola-website/Science/330600_a_331929]
-
teren situat pe strada Elisabeta nr. 8. Hotelul era situat la poalele dealului Copou, fiind amplasat într-o zonă favorabilă călătorilor: aproape de gară, pe drumul spre Copou sau centrul orașului (Piața Unirii). Clădirea, cu parter, terasă acoperită, două etaje și mansardă și cu arhitectură modernă, era orientată cu fațada principală către sud, având o frumoasă priveliște către esplanada Elisabeta, finalizată în anul 1900, Gara Iași și parcul care se găsea în partea dreaptă a bulevardului Ferdinand, bulevard ce unea Râpa Galbenă
Hotelul Bejan () [Corola-website/Science/330371_a_331700]