5,243 matches
-
și Constantin. Părinte, dacă nu-i cu supărare, aș avea o întrebare. Nu te codi, pune-o! Ce înseamnă „feredeul dispre doamna?” Apoi este un feredeu făcut în curtea domnească și folosit de doamna. Numai că, deși interiorul era din marmură, apa se aducea cu sacaua din heleșteul de sub curtea domnească... „Măi, să fie!” - mi-au trecut pe dată prin minte aceste cuvinte de mare mirare. Cu voce tare, însă, am spus: Asta se întâmpla poate pe la începuturile curții domnești. Acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în prezența lui, dar se simțea bine încorsetat în gândurile ei și n-ar fi destăinuit nimănui starea aceea de bine care i se părea oarecum înjositoare. Se voia doar stăpân peste un trup. Stăpânise atâtea trupuri, aproape șlefuite în marmură, încât trupul ei părea un obiect uitat la margine de drum. Șoptea adeseori: -Îmi convine, ea o să se întoarcă mereu, și eu n-o să îmbătrânesc niciodată...Ar putea să fie fântâna vieții mele, nesecată, din care să mă pot adăpa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
think I know enough of hate To say that for destruction ice Is also great And would suffice. (1923) Mihai Eminescu Vene]ia S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
polo i s-a ridicat, dezvăluind o bucățică de abdomen tare ca piatra - era perfect integrat în decorul ăsta. — Am scos un timp excelent, a remarcat el mângâind, cu afecțiune, capota mașinii. Când am intrat în holul enorm, placat cu marmură, am auzit un hohot puternic, de bas, amestecându-se cu chicotul ciripit al unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici o singură vânzare și nici o singură cronică pozitivă), ci pentru că Dryer însuși era o prezență irezistibilă, un bărbat de 30 de ani care nu arăta a mai mult de 18, cu un chip delicat, feminin, cu mâini subțiri, albe ca marmura, și cu o gură pe care Harry a tânjit să o sărute din prima clipă în care a văzut-o. După șaisprezece ani de viață conjugală alături de Bette, viitorul angajator al lui Tom a cedat, în cele din urmă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după moartea lui, dar afacerea s-a încheiat cu una din încurcăturile alea de un umor atât de negru, încât te fac să te întrebi cine e la cârma lumii. Vorbeai de nebunia omenească, Nathan. Atelierul care făcea lespezile de marmură se afla imediat la poalele unui rambleu de cale ferată. Chiar când piatra era pe terminate, a deraiat un tren care s-a răsturnat în curtea atelierului și a făcut fărâme lespedea, iar pentru că ruda nu a avut bani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mulțumesc ! spun râzând relaxată, cu ochii cercetând holul. Nu-l văd nicăieri. OK. O să fie bine. Probabil că Încă n-a venit. Probabil că nici nu vine azi. Îmi arunc părul spre spate sigură pe mine, traversez cu pași iuți marmura din hol și pornesc pe scări. — Jack ! aud În clipa În care mă apropii de etajul Întâi. Ai un minut ? — Sigur. E glasul lui. Unde naiba... Mă Întorc nedumerită și Îl zăresc pe palier, la etajul de deasupra, vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ar vedea. De ce naiba trebuie să stea chiar aici ? N-are un birou impozant care-l așteaptă ? Oricum. Nu contează. Am să... schimb traseul. Cobor Încet cele câteva trepte, mergând cu spatele, Încercând să nu fac zgomot cu călcâiele pe marmură și să nu fac mișcări bruște, ca să nu-i atrag atenția. În clipa În care trec pe lângă ea, Moira de la contabilitate Îmi aruncă o privire ciudată, dar nu-mi pasă. Trebuie să scap de aici cât mai repede. Imediat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** Când mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cât de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, până te pregătești tu, eu Îi ofer lui Jack ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
niciodată rușine cu corpul tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mâna a doua te duci tu ? E o fată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sânii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai palpitant. Precis că toată lumea va vorbi despre... fotbal. Sau despre politică sau chestii din astea. Exact. Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine în imaginea naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În București, peste care iarna își arată probabil ultimii colți albi de lup, plugurile de zăpadă ieșite de cu noapte pe strada noastră, ca într-un adevărat oraș european, o țin pe Suzy trează cine știe de câte ore pe marmura fierbinte a caloriferului. Trează, fata mea felină e totuși prozaică: dimineața nu se mai lasă atrasă la sfertul de oră sau douăzeci de minute de lectură din Istorie... , prea atașată de mama care, în urma mea, își face și ea toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ajuns. Ăsta‑i locul căruia îi aparțin. M‑am născut ca să trăiesc în America. Suntem aici doar de azi‑noapte, dar deja mă simt complet îndrăgostită de locul ăsta. În primul rând, hotelul e fantastic - tot numai piatră de var, marmură și tavane uluitor de înalte. Stăm într‑o cameră enormă care dă înspre Central Park, cu o baie de toaletă lambrisată și cea mai incredibilă cadă, care se umple în cinci secunde. Totul e atât de uriaș, de luxos, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și oglinzi peste tot. Urcăm un catralion de etaje într‑un lift aurit cu un bărbat cu chipiu țuguiat și intrăm într‑un apartament. Și așa ceva chiar că n‑am mai vaăzut niciodată. Locul e absolut imens, cu podea de marmură, scară dublă și un pian uriaș pe o platformă. Pereții tapetați cu mătase de culoare deschisă sunt decorați cu tablouri enorme cu rame aurite, iar pe piedestalurile de peste tot sunt aranjamente florale în cascadă, cum n‑am văzut în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi dat petrecerea împreună! Nu știu unde e bucătăria, dar toți chelnerii se îndreaptă spre unul dintre colțurile camerei. Îi urmez dincolo de niște uși batante și mă trezesc într‑o bucătărie pentru care mama ar face moarte de om. Peste tot numai marmură și granit, un frigider cât o navă spațială și un cuptor de pizza zidit în perete! Un du‑te‑vino de chelneri cu cămăși albe care intră și ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă din umeri. Când m‑apuc de‑o treabă, mă apuc. Face câțiva pași și se uită mirată la măsuța de toaletă. — Dumnezeule, n‑am știut niciodată că masa asta are blat de marmură! — Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar unde sunt chestiile de aruncat? Pungile de gunoi? — Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de multe, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își ridică în sus bărbia, ca să simtă soarele pe față. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce înseamnă să fii artist? Muzica lui Yu mă face să plâng. Deja mi-e dor de el. Chun-qiao e cel mai dur dintre noi, și ăsta e norocul lui. Foșnetul rochiei sale de mătase a încetat, Pe dalele de marmură se așterne praf. Camera ei goală e rece, nimic nu se clintește. Frunze uscate se strâng grămadă în fața ușii, pe covoraș. * 6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Eu cu mâna stângè pe mouse, mèrind imaginea de pe ecran, e întuneric în sala de curs, ea, stând în picioare în spatele meu, vorbeste despre albastrul de cernealè din cerul întunecat pe care se profileazè crucea rèstignitului cu trupul alb că marmură al lui Cristos, când ea vrea sè merg mai departe, dupè ce terminè explicațiile, îmi atinge umèrul drept cu mâna, fècându-mè sè tresar, simpla atingere a mâinii ei stârnind în fiecare fibrè din mine o înfiorare tècutè, În realitate, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]