5,675 matches
-
orășenești și, alături de comerț, au stat la baza dezvoltării vieții urbane, dând târgului și orașului moldovenesc un caracter comercial-meșteșugăresc. În 1850, în cele 44 de târguri și orașe din Moldova viețuiau 6.416 meșteșugari și calfe creștini și 10.509 meșteri și negustori evrei, din care aproximativ jumătate erau meșteri, ceea ce înseamnă că în orașele și târgurile Moldovei existau la jumătatea veacului trecut un număr de cel puțin 12.000 meșteri și calfe. Dezvoltând același calcul aproximativ, rezultă că cele mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
viețuiau 6.416 meșteșugari și calfe creștini și 10.509 meșteri și negustori evrei, din care aproximativ jumătate erau meșteri, ceea ce înseamnă că în orașele și târgurile Moldovei existau la jumătatea veacului trecut un număr de cel puțin 12.000 meșteri și calfe. Dezvoltând același calcul aproximativ, rezultă că cele mai evoluate orașe și târguri, din punctul de vedere al meșteșugului, erau Iașii cu peste 3.600 de meșteri, Botoșanii cu peste 1.600 de meșteri, Bârladul cu peste 850 meșteri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
existau la jumătatea veacului trecut un număr de cel puțin 12.000 meșteri și calfe. Dezvoltând același calcul aproximativ, rezultă că cele mai evoluate orașe și târguri, din punctul de vedere al meșteșugului, erau Iașii cu peste 3.600 de meșteri, Botoșanii cu peste 1.600 de meșteri, Bârladul cu peste 850 meșteri, Focșanii cu peste 700 meșteri, Galații cu peste 600 meșteri etc. Aceste constatări demonstrează netemeinicia concepției lui N. Iorga, mai ales, potrivit căreia meșteșugurile în Moldova erau practicate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de cel puțin 12.000 meșteri și calfe. Dezvoltând același calcul aproximativ, rezultă că cele mai evoluate orașe și târguri, din punctul de vedere al meșteșugului, erau Iașii cu peste 3.600 de meșteri, Botoșanii cu peste 1.600 de meșteri, Bârladul cu peste 850 meșteri, Focșanii cu peste 700 meșteri, Galații cu peste 600 meșteri etc. Aceste constatări demonstrează netemeinicia concepției lui N. Iorga, mai ales, potrivit căreia meșteșugurile în Moldova erau practicate mai ales de către străini. Se impune deci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
meșteri și calfe. Dezvoltând același calcul aproximativ, rezultă că cele mai evoluate orașe și târguri, din punctul de vedere al meșteșugului, erau Iașii cu peste 3.600 de meșteri, Botoșanii cu peste 1.600 de meșteri, Bârladul cu peste 850 meșteri, Focșanii cu peste 700 meșteri, Galații cu peste 600 meșteri etc. Aceste constatări demonstrează netemeinicia concepției lui N. Iorga, mai ales, potrivit căreia meșteșugurile în Moldova erau practicate mai ales de către străini. Se impune deci revizuirea acestei aserțiuni, în sensul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
calcul aproximativ, rezultă că cele mai evoluate orașe și târguri, din punctul de vedere al meșteșugului, erau Iașii cu peste 3.600 de meșteri, Botoșanii cu peste 1.600 de meșteri, Bârladul cu peste 850 meșteri, Focșanii cu peste 700 meșteri, Galații cu peste 600 meșteri etc. Aceste constatări demonstrează netemeinicia concepției lui N. Iorga, mai ales, potrivit căreia meșteșugurile în Moldova erau practicate mai ales de către străini. Se impune deci revizuirea acestei aserțiuni, în sensul că în târguri și orașe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai evoluate orașe și târguri, din punctul de vedere al meșteșugului, erau Iașii cu peste 3.600 de meșteri, Botoșanii cu peste 1.600 de meșteri, Bârladul cu peste 850 meșteri, Focșanii cu peste 700 meșteri, Galații cu peste 600 meșteri etc. Aceste constatări demonstrează netemeinicia concepției lui N. Iorga, mai ales, potrivit căreia meșteșugurile în Moldova erau practicate mai ales de către străini. Se impune deci revizuirea acestei aserțiuni, în sensul că în târguri și orașe meșteșugarii moldoveni alcătuiau mai bine
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stadiul cooperației simple în dezvoltarea capitalismului”. Statisticile nu ne permit să stabilim cu precizie în ce raport se afla un stadiu al producției meșteșugărești față de altul. În 1850, în târgurile și orașele moldovenești se aflau, după cum am arătat, 72 de meșteri de treapta întâia, 300 de treapta a doua, 3.471 de treapta a treia și 2.573 de calfe. Dacă în ceea ce privește meșterii de treapta întâia și a doua este neîndoielnic că cei mai mulți dintre ei se plasează în forma de producție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
producției meșteșugărești față de altul. În 1850, în târgurile și orașele moldovenești se aflau, după cum am arătat, 72 de meșteri de treapta întâia, 300 de treapta a doua, 3.471 de treapta a treia și 2.573 de calfe. Dacă în ceea ce privește meșterii de treapta întâia și a doua este neîndoielnic că cei mai mulți dintre ei se plasează în forma de producție a cooperației capitaliste simple, în ceea ce privește meșterii de treapta a treia nu știm câți anume aveau lucrători salariați, câți dintre ei lucrau singuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
treapta a doua, 3.471 de treapta a treia și 2.573 de calfe. Dacă în ceea ce privește meșterii de treapta întâia și a doua este neîndoielnic că cei mai mulți dintre ei se plasează în forma de producție a cooperației capitaliste simple, în ceea ce privește meșterii de treapta a treia nu știm câți anume aveau lucrători salariați, câți dintre ei lucrau singuri sau cu membrii familiei lor; de asemenea, nu avem posibilitatea să apreciem câte dintre calfe aveau ateliere proprii, firește fără lucrători salariați, căci în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau nu membru al familiei proprietarului de atelier. În legătură cu problema raportului în care se afla mica producție de mărfuri față de cooperația capitalistă simplă, ne îngăduim să facem doar o ipoteză, bazată pe concluziile trase din analiza tabelului din 1850 al meșterilor indigeni: micul atelier, care se încadrează în mica producție de mărfuri, este forma de producție meșteșugărească predominantă în Moldova la jumătatea veacului al XIX-lea. Fără să mai vorbim de calfe, dintre care multe aveau ateliere proprii la care nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
încadrează în mica producție de mărfuri, este forma de producție meșteșugărească predominantă în Moldova la jumătatea veacului al XIX-lea. Fără să mai vorbim de calfe, dintre care multe aveau ateliere proprii la care nu erau angajați lucrători salariați, numărul meșterilor de treapta a treia, care posedă mici ateliere unde lucrează ei înșiși cu membrii familiilor lor, depășește de aproape zece ori numărul meșterilor de treapta întâia și a doua luați la un loc. Chiar dacă, prin adăugirea meșteșugarilor evrei și sudiți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vorbim de calfe, dintre care multe aveau ateliere proprii la care nu erau angajați lucrători salariați, numărul meșterilor de treapta a treia, care posedă mici ateliere unde lucrează ei înșiși cu membrii familiilor lor, depășește de aproape zece ori numărul meșterilor de treapta întâia și a doua luați la un loc. Chiar dacă, prin adăugirea meșteșugarilor evrei și sudiți, raportul ar suferi unele modificări în favoarea atelierelor care se încadrează în cooperația capitalistă simplă, credem totuși că aceste modificări n-ar fi de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
autorii ei au făcut grave confuzii între poverne (care prelucrează fructe) și velnițe (care prelucrează cereale). În acest paragraf nu insistăm asupra morilor și a velnițelor, ținem însă să subliniem că aici lucrătorii, în marea lor majoritate, erau salariați, iar meșterii, dintre care mulți sunt străini, erau toți salariați. În anul 1843, în „Statisticeștile științi” referitoare la Târgu Neamț, se arată că atunci „când sătenii nu au lucrarea pământului, se îndeletnicesc mai deosebit cu tocmire de argați pe la velnițe, acei mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cășării și brânzării, a căror producție era destinată exclusiv pieții. În 1860-1862 funcționau numai în ținutul Sucevii 24 de cășării, la care lucrau 131 de oameni, dintre care 8 copii. Manolache Drăghici, referindu-se la calitatea cașcavalului și la iscusința meșterilor, aprecia că deși brânza oilor nu era de calitate inferioară celei italiene sau elvețiene, meșterilor indigeni le lipsea „ghibăcia și meșteșugul fabricanților”. Alături de meșteșugul alimentar, meșteșugul în lemn se bucura de o foarte mare răspândire în Moldova. Fiecare moșie, fiecare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ținutul Sucevii 24 de cășării, la care lucrau 131 de oameni, dintre care 8 copii. Manolache Drăghici, referindu-se la calitatea cașcavalului și la iscusința meșterilor, aprecia că deși brânza oilor nu era de calitate inferioară celei italiene sau elvețiene, meșterilor indigeni le lipsea „ghibăcia și meșteșugul fabricanților”. Alături de meșteșugul alimentar, meșteșugul în lemn se bucura de o foarte mare răspândire în Moldova. Fiecare moșie, fiecare sat, își aveau lemnarii lor care lucrau în primul rând pentru nevoile proprietarilor funciari și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pildă catargele), sau lemnul ce se prelucra pentru nevoile casnice ale marii majorități a poporului (de pildă vesela) - sau pentru nevoile gospodăriei țărănești și boierești (cară, poloboace pentru regiunile viticole) sau chiar pentru export, era obiectul principalei îndeletniciri a meșterului din regiunea de munte. Progresul societății, creșterea necesităților și a cerințelor unor largi pături sociale au determinat o accentuare a specializării și în acest domeniu. În documente se face distincție între meșterii constructori de plute, de ferestraie, de dârste, pive
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar pentru export, era obiectul principalei îndeletniciri a meșterului din regiunea de munte. Progresul societății, creșterea necesităților și a cerințelor unor largi pături sociale au determinat o accentuare a specializării și în acest domeniu. În documente se face distincție între meșterii constructori de plute, de ferestraie, de dârste, pive și șteze, de cară și căruțe, „de briște”, de carete etc. Ion Ionescu de la Brad a remarcat că „rotarii se ocupă numai cu facerea roatelor și a cărălor”. Există, deasemenea, și o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la Deleni, se bucurau de o recunoscută reputație. În aceste ateliere și cariere de piatră lucrau numeroși pietrari. La Deleni și Ripiceni, de pildă, lucrau vremelnic până la 82 de pietrari, plătiți zilnic cu 2-4 lei. Din păcate, informațiile relative la meșterii pietrari din sate sunt foarte sărăcăcioase. Ele nu ne îngăduie să adăugăm alte observații întemeiate pe documente. Alături de meșteșugul alimentar și de cel în lemn, meșteșugul textil ocupă un loc deosebit de important în industria Moldovei. Deși folosirea „straielor nemțești” cuprindea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai ales în ținuturile Roman, Bacău, Suceava, Tecuci și îndeosebi în satele lipovenești din ocolul Moldovei (Suceava), iar rogojinăria în ținuturile Iași, Bacău, Suceava, Tecuci și într-o măsură mai mare în ocoalele Bilăești (Putna) și Prutul (Covurlui). Din rândul meșterilor se desprind cei mai înstăriți care devin „rogojinari” recunoscuți, ca de pildă Ion Partag din satul Bosie (Iași), care cumpăra cu 30-40 lei carul de păcură pe care o folosea la execuția a 50 de rogojini. În 1865, acest meșter
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
meșterilor se desprind cei mai înstăriți care devin „rogojinari” recunoscuți, ca de pildă Ion Partag din satul Bosie (Iași), care cumpăra cu 30-40 lei carul de păcură pe care o folosea la execuția a 50 de rogojini. În 1865, acest meșter a expus produsele sale la expoziția economică din Iași. În satele din ținuturile Dorohoi, Neamț, Iași, Roman, Putna, Tutova se practica, pe o scară mai întinsă decât în alte ținuturi, cărămidăria și olăria. În statistica din 1860-1862 sunt indicate 78
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îi făcea cunoscut că n-a oprit „industria de șiac” de la mănăstirea Neamț socotind că acolo se fabrică postav exclusiv pentru nevoile mănăstirii. Cum însă mănăstirea a sporit numărul mașinilor și silește pe călugări să lucreze peste necesități, aducând chiar meșteri nemți, se vede silit a cere chiriarchului închiderea fabricii. Fabrica folosea ca materie primă lâna oilor din proprietatea mănăstirii. „Boielele” (naturale sau vegetale) erau aduse de la Cernăuți. Se importau: lemn de India (galben și roșu), „boie cafenie” etc.. Unele din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Într-o „socoteală” din anul 1854 se nota că s-a plătit pentru luna aprilie câte trei lei pe zi calfei Ioan Cățușcă, slugii Ștefan Doloșeriu câte doi lei pe zi, lui Petrea Ambrozie, slugă, „pentru feliuri de întrebuințări la meșteri”, câte doi lei pe zi, la doi evrei „ce au lucrat de la august în 20 și până în octombrie câte cinci lei pe zi”, la alți doi evrei „ce-au lucrat la mașină câte cinci lei pe zi”. Se pare că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lipsa unui număr suficient de lucrători specializați, fabrica funcționa în 1855 „doar cu jumătate din puterea sa”. Capacitatea de producție a fabricii scădea și mai mult atunci când debitul de apă scobora sub nivelul normal. La 1 februarie 1855, unul din meșterii de la întreprindere comunica lui Kogălniceanu că „roata nu umblă; mașinile se poartă cu mâinile și merge tare încet, încât toate stativele șăd”. Bineînțeles că M. Kogălniceanu nu putea lăsa în inactivitate o mare parte a mașinilor din cauza insuficienței forței motrice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
angajați „cu grele cheltuieli, fiindcă fiecare din aceștia numai pentru adusul său nu mă ține mai puțin de 20 de galbeni”, în afara salariului, locuinței etc. Ed. Bühl a încercat însă să evite astfel de cheltuieli, recurgând la „smomirea” lucrătorilor și meșterilor angajați la fabrica lui M. Kogălniceanu. Ed. Bühl s-a folosit deasemenea mijloace pentru a-și completa numărul de muncitori trebuincioși, fiind constrânși să adopte astfel de procedee din cauza crizei brațelor de muncă calificate. În aceste condiții, fabrica lui Bühl
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]