2,843 matches
-
încearcă s-o parcurgă 376. Într-adevăr, de multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și transparența. Există așadar suficiente argumente pentru a afirma că, și de astă dată, ne aflăm în prezența unui exemplu tipic de poezie metatranzitivă. Extensia textelor, avântul cu care vocea naratorului se lansează în ocazional și anecdotic, valorificarea biograficului, „retragerea melancolică a autorității regizorale”393, constituie în fond tot atâtea indicii că, în ciuda aparențelor, Marin Sorescu rămâne un autor extrem de abil când vine vorba de mimarea directității și a transparenței. Un poem semnificativ în acest sens este cel din finalul primului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lichidele cîmpii”... unde sufletul proscrisului Conrad se simte bine. Aici climele sînt „prefumate”, cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de legende vechi, Însă și acestea privite de la oarecare depărtare. Voiajul lui Conrad indică și un voiaj al poeziei În jurul unui vast și măreț imperiu mitologic. Sestos, templul Cytherei, Troada, Tenedos, Lesbos etc. sînt văzute de la distanță. Poetul, Întocmai ca melancolicul, proscrisul Conrad, nu se apropie de ele, nu părăsește vaporul ce-l duce, trecînd printr-un peisaj magic, spre moarte. Fantezia nu coboară pe nici o insulă, fantezia nu-și asumă nici un mit. Cele două-trei fabule (Alceu către Spaho) introduse 1n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profunzimea metafizică pe care o aflăm În poezia lui Eminescu. E doar o invitație la o petrecere cu suspinuri și lacrimi. Omul Își Îndreaptă pașii către „desul stejăriș” (Lunca din Mircești), chemat de o vibrare tainică, de o melodie divină, melancolică... Voluptatea se termină aici... În Steluța, Emil, 8 Mart, care i-au adus lui Alecsandri reputația de mare poet al dragostei, tonul este mai intim, versul vorbește la persoana Întîi. Se observă imediat Întreaga figurație Îngerească. Vorbind de multe misteruri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altcineva ? — Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite ? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă : Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și înșface butelca pe care o ridică deasupra capului, ca pe o făclie. — Să bem ! strigă, cu un glas lipsit de orice smerenie. Îi privi triumfător, apoi, amintindu-și, pentru o clipă, de bețivul cel trist, trăsăturile îi căzură, melancolice : Să bem ! repetă, deși era limpede, câtă vreme strângea gâtul sticlei doar pentru el, îndemnul către ceilalți era zadarnic. Să bem în amintirea numelor noastre... — Eu, dacă v-aș spune cum mă chema, n-o să vă vină să credeți, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și Smărăndăchioaia se consultară din ochi și conveniră tacit că în casa Manigomian nu mai era nădejde în acea seară de nici o complicație festivă. Armeanul zâmbea afabil în dreapta și-n stânga, părea însă visător și melancolic. Hagienuș, Suflețel erau ei înșiși subalterni în societate, nu luau singuri nici o inițiativă. Soții Smărăndache se retraseră dar și ei, după ce li se acordă permisiunea să se orienteze telefonic asupra locurilor unde puteau să se plaseze în acea seară. Cei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șoptit. - E ceva la mijloc, mai spuse Ioanide. Te rog să cercetezi. Din nou Saferian oftă. În fine, îi explică lui Ioanide că n-avea nici un amestec în aceste magazine. - Nu sunt ale dumitale? - Mai mult nu decât da! râse melancolic armeanul. Nu-i ascunse deloc adevărul. Magazinele erau comanditate de o societate germană din Leipzig. Comandită e un fel de a G. Călinescu vorbi. De fapt, contra unui procent asupra cifrei de afaceri, Manigomian împrumuta numele său la această întreprindere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu ieșea din locul comun debitat cu emfază, deși cu o desăvârșită ținută, procedeu de natură a-i asigura oriunde o prezență comodă, fu cu totul obnubilat. Academicianului îi plăcea poanta. Pe fața lui Pomponescu trecu un fel de nor melancolic, care nu întrerupse un moment zâmbetul molatic obișnuit. De altfel, cu tot acest insucces neobservat, căci nimeni nu-și închipuia că Pomponescu nu petrece și el împreună cu ceilalți la spiritul lui Ioanide, Pomponescu alcătui în permanență centrul discret de gravitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spună Saferian, cercul însă îi cunoștea preocupările. Saferian vedea apropiindu-se un cataclism pentru tagma negustorească și plutea în panică. Pomponescu de data aceasta își mărturisi dezorientarea sincer, cu o lipsă de pretenții curioasă. . - Cine poate ști, răspunse el surâzând melancolic, ce nerezervă viitorul? Pășim spre necunoscut. Apoi, deplasîndu-se de pe această problemă spinoasă, își manifestă regretul de a fi ministru tocmai la o vârstă când avea ultima șansă de a crea ceva. Am fost, zise Pomponescu, ascultat religios de toți, ceea ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la masă împreună. . Smărăndăchioaia, susținută imediat de madam Pomponescu și în lipsa lui Smărăndache, îl atacă direct pe Pomponescu. . - Domnule ministru, tare aș vrea ca Smărăndache să fienumit în străinătate, măcar atașat de presă! Zău! . Întâi Pomponescu zâmbi cordial, apoi deveni melancolic, își mușcă mustața și nu zise decât atît: . - Vi s-a urât de mine, vreți să mă părăsiți? Când o situație devenea spinoasă, toate părțile recurgeau la talentul diplomatic al lui Gaittany. Însăși Pomponeasca fu de părere că intervenția sa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se cheamă me-lan-co-lie! . - Ce deosebire este? . - Foarte mare! Neurastenia este o boală, melancolia esingura plăcere acordată vârstei noastre. . Indolenta nu pricepu seriozitatea filozofiei lui Pomponescu, iar Pomponescu însuși scăzu calitatea meditației prin satisfacția ce o simți proferând definiția. El era melancolic numai ca ministru; îndată ce cădea din minister, se tonifica, visând altă promovare. . - Pe urmă, exagerezi, adăugă Indolenta, fiindcă femeileîmbătrînesc înaintea bărbaților. N-ai de ce să te plângi. . - E o iluzie. Femeile îmbătrînesc uneori fizicește. Însămai gravă decât toate e îmbătrînirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi trebuit să bucure pe Manigomian, având în vedere în primul rând că Sultana învinsese periculoasa ei nevroză erotică. Acum fata avea un obraz sănătos, brun, poate cam brutal, respira o condiție fiziologică excelentă. Totuși Saferian clătina din cap melancolic și făcea anume aluzii fată de prieteni. - Demirgian, bun, om de afaceri, priceput, harnic. Arenevoie de nevastă blândă, nepretențioasă. Asta pentru a spune ocolit că Sultana, fată cu pretenții, nu se poate căsători cu un funcționar comercial. Saferian n-avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o sincopă morală prelungă anunță o îndoială. - Trebuie să fie vorbe, nu mi-a spus nimeni de așa ceva. Amicii nu se lăsară, veniră cu jurnalul și arătară clișeul proiectului. Înainte, Pomponescu, contrariat, își mușca mustața, lua poza lui tipică de melancolic infatuat, acum avu o tresărire inedită de ură deschisă, care-i devastă fața. Cu o mișcare indignată și amară, zise: - Ce l-a apucat pe primar? Primarului îi plăcea proiectul și era hotărât să-l execute până nu-l împiedicau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sunt o infirmă. Pe urmă, trebuie să recunosc, o fată bătrână cade la manii, vede lumea sucit. Sunt mulțumită cum sunt, dar nu sfătuiesc pe o fată să nu se mărite. O căsătorie rea e mai bună decât celibatul. Ioanide, melancolic, distrat, trecea din când în când pe la Her-got ca să stea de vorbă. Spunea lucruri cu totul indiferente în aparență, trădând însă preocupările sale interioare. Astfel, odată zise: G. Călinescu - Câinele meu Ștolț are adesea ochii tot așa de profunzi ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
femeie în ochii unui bărbat. . - Într-un cuvânt, socotești că amicul nostru merită interesul unei alte femei. . G. Călinescu . - Din moment ce a interesat pe trei, probabil că va interesași pe a patra. - Din punct de vedere logic, spuse Ioanide cu o melancolică nepăsare, fără umbră de ironie, raționamentul e infailibil. Asta e o chestiune. A doua mi se pare următoarea: nu privești căsătoria cu repulsie. - Cum oare aș privi-o astfel? Tu însuți te-ai căsătorit. . - Nu asta. Am vrut să spun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ceea ce se petrecuse înainte cu Ioanide se repeta acum cu Pomponescu, într-un mod mai grav, deoarece pe cel din urmă lumea nu și-l putea închipui decât puternic. Pomponescu n-avea fizionomia nepăsătoare a lui Ioanide, chipul fiindu-i melancolic și sfidător. Se vedea că se resemnează cu dispreț. Indolenta repeta toate gesturile ei de intimitate încetinite, ca și conștientă de inutilitatea lor. Se purta ca o consolatoare trimisă din oficiu la un condamnat la moarte. Acest lucru plictisi pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
peste tot că se va institui anume pedeapsa cu moartea. Pomponescu mușcă puțin buza de sus, nu de spaimă, ci din neplăcerea de a se vedea astfel minimalizat de Gulimănescu. . - Plecarea în străinătate era soluția cea mai nimerită. Ex-ministrul surâse melancolic. . - Unde locuiești? Întrebă Gulimănescu. . - Acasă la mine. Ce întrebare! . - Poate că nu strica să fi transferat averea pe numele altuia. Se vor confisca averile foștilor demnitari. Pomponescu izgoni cu mâna spectrul vindictei. . - La catedră te-ai întors? . - Nu, zise Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum o numește E. Berne (2006, p. 119). "Toată lumea trebuie să se încline în fața mea și să-mi semene pe cât îmi pot semăna niște oameni inferiori". Eu-Tu+Ei+ Este poziția sfântului sau a masochistului care se pedepsește singur, "poziția melancolică în stare pură" (ibidem). Convingerea este: "Eu sunt cea mai nevrednică persoană din lume". Eu-Tu+Ei Reprezintă poziția servilă a oamenilor care aleg să muncească pentru bacșișuri din snobism, nu din nevoie. "Eu m-am înjosit, iar tu m-
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
beția profundă și în stările febrile de origine infecțioasă. 5) Starea de stupoare: bolnavul este rupt de mediu, nu mai răspunde la întrebări, ci răspunde doar prin reacții motorii. În clinică este întâlnită stupoarea catatonică în schizofrenia catatonică, apoi stupoarea melancolică și cea isterică. 6) Sopor: reacțiile motorii slăbesc în intensitate. Se intră în absența conștiinței. 4.1.6.2. Stări de absență a conștiinței 1) Coma: este acel nivel la care nu mai putem vorbi de conștiință. Ea este absentă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Hipobulia constă în diminuarea activității voluntare. Intensitatea hipobuliei este variabilă, de la forme ușoare până la stări profunde de inhibiție, nerăspunzând la stimulii verbali și fizici. Această stare se numește stupoare și se întâlnește cu deosebire în stările depresive severe (este stupoarea melancolică), în schizofrenie (stupoare schizofrenică sau catatonică) și în confuzia mintală (stupoare confuzivă), uneori dificil de deosebit de starea precomatoasă. Hipobulia în forme ușoare și modeste apare în stările nevrotice, în unele toxicomanii, oligofrenie, demențe etc. Abulia este de fapt o hipobulie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
călătorii mai scurte sau mai lungi. Actele impulsive se întâlnesc în tulburările de personalitate, oligofrenie, alcoolismul cronic, schizofrenie. 2. Raptusurile sunt manifestări cu grad mare de potențial de periculozitate (auto și heteroagresivitate, sinucidere). Este cazul raptusului anxios și a celui melancolic. Ele apar brusc, în contextul simptomatologic al psihozelor delirant-halucinatorii, în depresia severă cu tulburări psihice, schizofrenie. 3. Sindromul catatonic cuprinde două categorii de tulburări: negativismul și pasivitate. Negativismul se referă la refuzul bolnavului de a răspunde solicitărilor din ambient. Există
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Tulburări depresive unipolare Tulburarea depresivă majoră Tulburarea distimică Tulburarea disforică premenstruală (categorie provizorie) Tulburări bipolare Tulburarea bipolară I; Tulburarea bipolară II; Tulburarea ciclotimică Subtipuri care se aplică la tulburarea depresivă majoră sau la fazele depresive de la tulburările bipolare Cu elemente melancolice Cu elemente atipice Subtipuri care se aplică la tulburarea depresivă majoră sau la fazele depresive sau hipomaniacale de la tulburările bipolare Cu elemente psihotice Cu elemente catatonice Cu debut post-partum Depresia îmbracă forme variate (conform tabelului 8.1.). DSM IV prezintă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în cazul depresiei diferite forme pe care le poate lua (vezi tabelul nr. 8.1.). Aceste subtipuri sunt valabile atât în cazul episodului depresiv major, cât și în faza depresivă a tulburării bipolare. În primul rând, în depresia cu elemente melancolice, simptomele fiziologice ale depresiei sunt proeminente, în mod particular. Diagnosticul presupune ca persoana să prezinte incapacitate de a simți plăcerea, plus cel puțin trei dintre simptomele următoare: o dispoziție depresivă distinctă, depresia să se manifeste de obicei mai puternic dimineața
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]