2,571 matches
-
rămas fără taburet, iar fața dă masă dân papură s-a umplut pă loc cu pete dă tuco și vin. Ne-am pus cot la cot nainte dă unu și-am rămas lipiți până-n cinci. Tăcerea Împunătoare, care făcea pregnant mestecatu lu ăia cinci, ne-a făcut pe toți să tacem. Odată umplat burdihanu, Monsenioru s-a pus pă perorat. Cu elocința care o trasmite amvonu, i-a propus lu Locarno alba mână a lu Cufărașu, care, bașca averea-i propie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui tropical papayo, Înalt de aproape 8 m. Are miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc un latex utilizat la fabricarea gumei de mestecat. Paraná. RÎu sud-american care străbate Brazilia, Paraguayul și Argentina și se varsă În Río de la Plata. Pardo Bazán, Emilia, contesă de. Scriitoare spaniolă (1851-1921). Atentă la noutățile pe care sfârșitul de secol le aduce În Europa, volumul La cuestión palpitante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa cum vom arăta, personaje și chiar protagoniști ai narațiunilor, don Isidro e doar umbra unui detectiv sau, așa cum Îi spune și numele, o parodie. Contrar imaginii impuse de detectivul clasic, e un simplu trup sedentar, aproape imobil, a cărui mână mestecă din când În când, „reglementar“, un ceai mate. Stând aproape nemișcat pe paturile și ele „reglementar“ suprapuse, Parodi e, teoretic, inapt să desfășoare o cercetare polițistă. Simplă ipoteză enunțată special pentru a face cât mai dificilă deducția, Parodi pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă aproape de creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
folos. Mi-am lăsat calul la crâșmă, în marginea satului, ș-am coborât spre apă, în apropierea liniei. Rețeaua albă a podului de fier se întindea până departe, dincolo, peste mlaștină. În bălți pline de țipirig stăteau până la piept cai, mestecând leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. Pe urmă, după bălțile acestea scăzute, se deschideau deodată marile lunci de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin pădurea plină de apă... De două ori greși drumul și trebui să se întoarcă înapoi. Acu iar începea să se mânie. Dar când ajunse într-un târziu la casa chihaiei, îndârjirea căzu: carul sta gol în mijlocul ogrăzii și boii mestecau o leacă de iarbă la adăpost, subt un șopron. Intră în tindă. Îndată simți blândețea focului. Dar lângă vatră, jos, slab și sfârșit, plin de noroi, hoțul de lemne. L-am adus... zise încet, c-o privire ciudată, chihaia Gavril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau acuma lămurit în toate părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mămăligi mari; umbrele lor negre se frământau ciudat în bătaia flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ungher, a ieșit și s-a dus. Mă gândeam să nu se înece în Mureș. El s-a dus, sărmanul, la jidov, să mai bea un rând; și, după ce a gătat de băut, a sfărâmat în măsele și paharul, mestecând în gură până ce a făcut clăbuci de sânge. După asta, a umblat, noaptea, fără nici o țintă și s-a poticnit lângă un tău, unde a adormit. L-au adus niște creștini acasă, bolnav. Tu erai micuț și nu știai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o dăm prin mașina de carne. Brânza măcinată o amestecăm cu untul, ouăle, sarea, piperul, delicatul, bicarbonatul și o lăsăm să stea timp de 10-12 ore la macerat. Punem apoi compoziția într-o cratiță cu fundul dublu la foc potrivit, mestecăm cu lingura de lemn, până devine o pastă fluidă fără boțuri, după care dăm cratița deoparte, adăugăm smântâna, o încorporăm bine, dăm gust de sare și piper, apoi o turnăm în forme diferite și dăm la rece. Acoperim vasele după ce
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
adaugă brânza, amestecând până se lasă zerul, după care se pune la scurs. Oul, untul, bicarbonatul și sarea se omogenizează și se amestecă cu brânza scursă și dată prin mașina de tocat. Compoziția rezultată se așează în vas pe plită, mestecând mereu până devine o cremă fluidă, pe care o turnăm în forme diferite. CAȘCAVAL DE CASĂ II 500 gr. de brânză dulce de vacă, două linguri de bicarbonat, două gălbenușuri, sare, piper, chimen, opțional cârnăciori și șuncă. Brânza se amestecă
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
încet. Când este fiartă, se scoate din apă, se răcește, se curăță de piele și se așează pe un platou. Peste știucă se pune un sos alb care se face topind untul, iar când clocotește, turnăm laptele amestecat cu făina, mestecând bine ca să nu se formeze cocoloașe. După ce a fiert, turnăm peste pește și la sfârșit, decorăm cu țelină tocată mărunt. ȘTIUCĂ UMPLUTĂ 800 g știucă, 2 legături de mărar, condimente, 2 ouă, 100 g bulion, 200 g vin, sare după
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
să se răcească, se dau prin mașina de carne, gogoșarii se coc și se dau prin mașină. Ceapa se înmoaie cu puțin ulei, apoi se dă prin mașină, se amestecă toate și se fierbe compoziția timp de 1,5-2 ore, mestecând mereu. La sfârșit, se toarnă în borcane, se leagă cu celofan și se sterilizează timp de 30 de minute. Z ACUSCĂ DE FASOLE (1) 5 kg gogoșari copți, 5 kg ardei kapia copți, 2 kg ceapă tăiată peștișori și călită
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
250 ml ulei, se adaugă zahăr și morcovi și se dau prin mașină. Se pun toate împreună cu 1 l de ulei, 2 borcane mici de bulion, sare, piper și foi de dafin, după care se fierb timp de o oră, mestecând mereu. La sfârșit, se sterilizează. Z ACUSCĂ DE FASOLE ( BOBOLOANE ) 2 kg fasole fierte, 2,5 kg morcov fiert, 2,5 kg ceapă călită, 3 kg gogoșari copți sau cruzi, 1,5 kg suc de roșii, 2 l de ulei
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
91 Cei întorși de dincolo. Filmul de groază în Occident și în Orient / 97 Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române. Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon / 101 De la Calea Tămâiei la Chanel sau unde intră în joc guma de mestecat / 111 Vremea Apusului / 117 Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism / 119 Școlărița / 125 În pădure, sub cireșii în floare / 131 Ludus amoris sau despre seducție, pe două continente / 137 Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută / 141 Partea a treia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poate aspira vreodată condeiul său nedospit de gând, cum ar fi râs Noica. Îl vor trezi, cu sastiseală, doar oropsiții mei studenți din anul I, în preziua examenului... De la Calea Tămâiei la Chanel sau unde intră în joc guma de mestecat Prefer să nu miros a nimic decât să miros a parfum. Marc Aureliu Dacă vederea a fost, timp de secole, privilegiată de o întreagă tradiție estetică, acordându-i-se locul de frunte în ierarhia simțurilor, modernitatea a repus tactilul în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sunt reticenți în privința parfumurilor, poate că le va surâde ideea unui parfum natural, emanat prin piele, de propriul corp. Astfel a apărut, în 2005, oricât de incredibil ar părea, dar la aceasta japonezii se pricep cel mai bine, guma de mestecat cu efect olfactiv: la douăzeci de minute după mestecare, pielea începe să exale parfum de trandafir sau de vanilie, timp de aproximativ două ore. În campania de publicitate, producătorii își defineau target-ul ca fiind compus în principal din bărbați, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de curiozitate, cedez. Iată-mă așadar întinsă confortabil în fotoliul în stil japonez, așezat direct pe tatami, o altă mostră vie a eclectismului nipon, strângând în mână pachețelul cu gumă de mestecat. Peste douăzeci de minute, voi fi o grădină cu trandafiri, coastele mele subțiri vor fi spini, frunze se vor încolăci pe artere și un parfum, ah, un parfum divin... ce caută această izbucnire poetică exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi o grădină cu trandafiri, coastele mele subțiri vor fi spini, frunze se vor încolăci pe artere și un parfum, ah, un parfum divin... ce caută această izbucnire poetică exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a ivit, apoi, ocazia să întâlnesc o gheișă, șansă pe care, desigur, n-am putut-o refuza. Arthur Golden Precum naiul lui Pan se stingea lin în umbra mai puternicei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să le rumenesc așa cum se cuvine în fața lămpii aprinse. Înainte de toate însă, decid să mă abat puțin din drum pentru a mă plimba prin Nishikoen, parcul de lângă superba clădire futuristă ce adăpostește mediateca. Citesc o vreme așezat pe o bancă, mestecând conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză, după care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
exista. Însă baia are, în cultura japoneză, statutul unui mit colectiv, al unei imagini deja arhetipale, care străbate, ca un fir roșu, conștiința și literatura mileniilor. Și cum tot ceea ce este individual nu poate fi așa decât după ce a fost mestecat, ca o foiță subțire de tutun, de grup, și apoi scuipat în afară, spre a fi dat împărtășaniei colective, japonezii au "construit" cultural baia ca pe singurul moment care permite o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la ei. I-au făcut loc pe un scaun tare de bucătărie, i-au pus în față o farfurie și un pahar. Au început să curgă întrebările, dar avea grijă să-și umple mereu gura cu mâncarea pe care o mesteca încet, neputând să le răspundă, îi privea doar în ochi. Trebuie că-i este foarte greu, nu-i așa? El e cel care a stat tot timpul cu Marga, în zilele ei de revenire și liniște, dar și în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
E tare tristă casa asta fără ea! A naibii boală cancerul ăsta, nu-i scapă nimeni dintre cei pe care a pus gheara! Cât o mai fi suferit, biata de ea! Când am văzut-o ultima oară... Nu le răspundea, mesteca încet, privindu-i, cu o urmă de zâmbet în colțul gurii, dând din cap la tot ce spuneau. Cecilia Beldiman stătea în capul mesei, își scosese vălul negru, fața zbârcită îi era puternic fardată, se uita la el, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mănânce direct din tigaie. Mânca fără grabă, ridicând privirea tot timpul spre fereastra prin care se zărea unghiul peretelui de alături, cenușiu și bătut de vânt. „Vasăzică acuma totul s-a terminat, m-a prins cum a vrut“, se gândi, mestecând cu calm, ascultând soneria stridentă a telefonului răsunând îndepărtat în camerele aproape goale și refuzând să răspundă. Scrobul avea un gust searbăd, uitase să pună sare, dar a continuat să-l mănânce așa. O liniște subțire stătea în picioare lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Andrei Vlădescu. Și Lia protesta imediat: „Nu, asta nu, nu vreau să mai văd încă o dată“. Se speriase cu puțin înainte, când el îi arătase trucul acela stupid care nici măcar nu era truc, ci doar ceva făcut să uimească lumea, mesteca un măr întreg sau își vâra pumnul în gură. „Și-atunci ce-o să facă acela care pierde?“, se arăta el nedumerit. „Nu știu, altceva. De ce trebuie neapărat să fie pedepsit?“ „Pentru că n-ar avea nici un haz jocul“, spunea Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]