20,801 matches
-
care nu se stinsese sângele ce fierbea, gata mereu de a da în clocot. Alex și Ina se arătară a fi mai mult decât impresionați de tot ce li se oferea privirilor, dar mai ales de faptul că Vișinel se mișca dezinvolt în acest mediu. Bulibașa nu-și mai încăpea în piele de bucurie, lăudându-l mereu pe Vișinel ca pe un fiu demn al șatrei, neuitând să amintească faptul că, botezându-l a doua oară, i-a întărit trupul, l-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
iam promis că mă voi grăbi ca până la aniversarea sa de o sută de ani, o sumă rotundă, să le public. Până atunci, vom pune țara la cale în fiecare întâlnire săptămânală, el ținându-mă la curent cu tot ce mișcă-n Vama, stimulați de efectul euforic rezultat din originala și inegalabila sa țuică fiartă. * Fratele cel mic al mamei, Arcadie, i-a întrecut pe toți ceilalți prin capacitățile intelectuale moștenite și prin studii, ajungând după absolvirea Academiei Militare din București
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
observat că în urma implicării mele într-o „mare treabă”, eram uns din cap până-n picioare, dacă nu cumva aveam și gura plină. Când, totuși, situația tactică a fost deconspirată de câteva scâncete discrete, atitudinea sa a fost rece și impasibilă, nemișcând măcar un deget, uitându se insistent pe fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere din lemn, repezindu-se glonț înspre pătuț, presimțind o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
grădină, carabeți îlarve gălbui învelite într-o cochilie din nisip, aflate sub pietrele din pâraie de munte) și răcușori de sub pietre de râu, cu o singură undiță care avea la capătul firului de nailon, un plumb greu, ca să nu-l miște curentul râului și unul sau două cârlige. O ispravă de pomină s-a petrecut în urma unei concluzii trase împreună cu Lala, referitoare la necesitatea unei bărci pentru pescuit, să stăm mai comozi și mai protejați de valuri, decât în camera de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de tămâie. Și mai sesiză la acesta un soi de lentoare În mișcări, ca o frângere discretă de linii. Se retrase pe scaunul său comod, din piele neagră, și rămase câteva clipe privind afară. Coroanele copacilor, poleite de soare, se mișcau adiate blând de vântul dimineții. Va trebui să vă Înregistrăm În acest dosar. Să-mi spuneți cum vă numiți, să-mi dați vârsta, ca să ... Bătrânul se ridică Încetișor. Îi zise că mai bine nu, că el nu pentru asta a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură, nicio sângerare, niciun vaiet. Auzeam vag și percepeam totul ca prin țesătura unei pânze dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din jur, dar nu mă puteam mișca sub nici un chip, În niciun fel. Devenisem o veritabilă statuie, sub privirile Înghețate ale celor din preajmă. M-au transportat pe brațe cei mai vânjoși colegi până la cabinetul medical al școlii și, de acolo, spre uluirea generală, ambulanța m-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Aici există un cuvânt dintr acelea... un cuvânt care pare inofensiv, și pe care l-ați auzit deseori. Dar, vă spun, este un cuvânt periculos, de evitat În pronunție după părerea mea. Forma și sensul se Împletesc rău aici... Am mișcat leneș din braț În semn că DA, să-i dea drumul, neputând să-mi stăpânesc și un zâmbet fugar. Până la urmă, ce putea fi atât de rău Într un cuvânt!... Era din nou În picioare, În atitudinea lui teatrală, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o pasăre cu penaj roșu se ivi de niciunde, dintre ramuri și frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pasăre cu pene ca focul, care-l tot ciupea nervoasă de spate, smulgând bucăți mari din el. Dar Colonelul nu Înceta să surâdă, ca și cum nimic nu l-ar fi deranjat, și mă tot invita să beau un pahar cu dânsul, mișcându-și capul În ritmul valsului. Numai că pasărea aceea Încăpățânată, tot ciugulindu-l pe Colonel, reuși să-i facă prin spate o gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și atinseră atât de bine ținta. Îmbrăcat Într-o cămașă largă, din mătase roșie, cu mânecile suflecate, păpușarul, cocoțat pe mica schelă amenajată În spatele cortinei, Își mișca extrem de convingător marioneta. Degetele Îi zburau cu rapiditate În toate direcțiile, ca cele ale unui virtuoz pianist. Mânuită cu extraordinară măiestrie, păpușa interpreta, pe un fond muzical bine ales, când o secvență comică, pierzându-se În scălâmbăieli de un caraghios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui vânt ușor, care urcă pe nesimțite până la fereastra unde aștepta el, Îl ridică preț de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În palme. 87 Războinicul domn M. Ia seama, luminăția-ta, i-o Întoarse Sancho Panza, că ăștia care se văd aicea nu-s uriași, ci mori de vânt, iar ceea ce iei dumneata drept brațe sunt aripile, care, Învârtite de vânt, mișcă pietrele morii. M. Cervantes - Don Quijote de la Mancha Pot spune că a fost o dimineață oribilă. Cu ceafa lui porționată În valuri de grăsime, șeful mi-a dat vestea concedierii În felul său foarte original, privindu-mă cu spatele, În timp ce mâinile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pot spune că a fost o dimineață oribilă. Cu ceafa lui porționată În valuri de grăsime, șeful mi-a dat vestea concedierii În felul său foarte original, privindu-mă cu spatele, În timp ce mâinile sale, cu palmele Împreunate deasupra feselor mari, mișcau din degetele agitate continuu, ca niște viermișori colcăitori. Fără a se explica prea mult, a motivat că erau nenumărate inexactități În munca mea, că aveam un comportament necorespunzător (a apăsat cât a putut pe cuvântul acesta), că primisem destule avertismente
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de prin liceu, mi-a inundat creierul Întreg. Aud clar Îndemnurile zbierate ale colegilor mei - mă aflam acasă la Neluțu și țopăiam cu toții În jurul unei sticloanțe de coniac Napoleon. După al doilea pahar, miamintesc faptul că biblioteca Începuse să se miște. Și covorul de sub picioare era acum unul zburător. Îmi ardeau obrajii și vedeam cum totul se dedublează În jurul meu. Băieții aplaudau și cântau tâmpenii, Îndemnându-se reciproc cu sticla și Împingându-se cu râsete. Nu pot uita gurile lor deschise
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sâcâie Într-un mod de nesuportat: furnicături, mâncărimi, junghiuri tăioase. Ar trebui să mă vadă un doctor, să-mi facă un calmant intravenos, ceva ameliorator. Ar trebui... dar nu mă bizui să mă deplasez prea departe de bârlog. Încă mă mișc foarte greu, mai ales de când am schimbat proteza. Șontâc-șontâc. Domnul “Șontâc”! Da, cred că așa ar fi cel mai potrivit să mi se spună... Sau - cine știe - poate și mai rău! Curând va trebui să mă despart de sacoul meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un echilibru fragil. Avea picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități. Am Început să grăbesc pasul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-am Întors de câteva minute. Și că mă simțeam foarte obosit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vrut să-l scoată afară. Ușile de la intrare refuzau să se deschidă. Se Înțepeniseră ca niciodată până atunci, Într-un fel al lor, neștiut. Au fost chemați cei mai puternici oameni din zonă, dar nici unul nu a reușit să le miște măcar. Nici Victor Prisecaru, zis „Decuseară”, care-a făcut doi ani haltere și are un fizic impresionant. Nici Relu (”Pompelul”), karatistul, nici Țuțu, fratele Lisavetei, o matahală de om, care se laudă că „trage toată ziua la fiare”. Ușile nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În picioare, lângă fereastră, tremurând de Încordare. Mă uitam la Melanie, care, nu știu de ce, dar nu reușea să-și adune mai repede hainele. Tipul și-a privit nervos ceasul, s-a ridicat de pe scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba la bun sfârșit. Eram extenuați. Goanță se văieta mereu că-l dor brațele, că nu se mai poate mișca de oboseală și de foame. Mormântul l-am făcut să arate ca și cum nici n-ar fi existat. Nu trebuia să afle nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi-a zis, Încântat de postura mea fericită. După o pauză Îndelungată (pe care așteptarea mea o făcu nesfârșită), am sesizat un soi de tors ca de fus și am simțit ceva tolănindu-se ușor pe pat. Încercam să mă mișc, dar torsul acela mi se cuibărise În ureche, mă amețea cumplit, mă trimitea Într-un soi de beție neștiută. O plăcere nouă, amestecată cu un fel de teamă și oboseală mă toropea câte puțin, abandonândumă În propriul eu. Căzusem În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urechea spre liniștea din zid. Va părea o fantomă ce stă și așteaptă să dispară prin țevile ce ies ca niște fire de păr crescute în tencuială. Destul de probabil că s-ar face nevăzut dacă nu ar simți ceva ciudat mișcându-se în bezna din spatele său. Dar cu siguranță că nu se va întoarce spre făptura ce l va fixa, doar îi va spune că venise, că se ținuse de cuvânt, dar că nu găsise pe nimeni. Vietatea tăcută din spatele său
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cuvertura ca niște dealuri. Își scoase puloverul și îl întinse lângă el în canapea ca și cum ar fi fost o ființă. Se cuibări lângă mâneca dreaptă, pe care o așezase în așa fel încât să-i acopere creștetul. Iar mâneca se mișcă ușor și îi mângâie părul așa cum făcea bunica. Îi și simți mirosul de ouă prăjite și de naftalină. Bunica voia ca totul să stea în loc și atunci dădea cu naftalină în fiecare colț al casei, în dulapuri, printre baticurile ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
chenar auriu și se cuibări în brațele lui Dan cu tot sufletul ei necredincios. El ar fi vrut să se potolească ca să poată gândi singur în liniște, însă bretonul ei era așa de atrăgător și sexy, iar buzele ei se mișcau lent sub același breton, încât pentru Dan anunțul nu mai specifica decât ce mult îl iubește Corina. Amândoi voiau să nu se întâmple nimic, pur și simplu să nu se mai gândească nici dacă e adevărată treaba cu vindecările, nici
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]