3,500 matches
-
drumul fără întoarcere. Stătea acolo, o mogâldeață așezată pe cojocelul de oaie, lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca cel dintâi, asista neputincios și resemnat la atacurile persistente și tot mai violente ale cuceritorilor, fără a le putea face față, așteptând, cu demnitate, cu măreție și stoicism, deznodământul întâmplărilor prin care i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să-l poarte pe Toteff de Crăciun și Paște la New-York și Washington, pentru a-l mai scoate din lumea câmpului, dar aceste drumuri costă. Pe Sănduța am Înscris-o la grădiniță. E acolo un mic club cosmopolitan, formând o mică internațională, din toți copiii celor veniți din depărtări. La o lună după Înscriere, fetița ne delectează cu o serie de cântece și jocuri. Cursul durează de la ora 9 la 12. Școlile primare și secundare țin cursuri până la ora 16 cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
șeful Catedrei de sociologie de la Yale. De ce, când am părut să avem punctul acela de pornire, din oamenii Ăștia ai noștri nu s-a ales nimic, în timp ce intelectualii din Polonia sau din Ungaria au devenit parte integrantă a lumii acade‑ mice și intelectuale occidentale ? BĂieții Ăștia s-au pier‑ dut. La noi s-a sărit, cred, peste două generații. S-a sărit peste generația lui Mihai Botez, care era un om de cali‑ tatea întâi și care are cea mai bună
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
milion și jumătate. A.M.P. : Și s-a spus : „Trebuie să facem ceva pentru aceste două țări amărâte. Au pierdut din cauza embargoului pe care l-am impus Iugoslaviei, au niște tranziții economice îngrozitoare...“. Eram cei mai săraci, cu contracții econo‑ mice de la un an la altul... V.A. : Probabil că a contribuit și dorința noastră de a ieși de sub influența rusească. A.M.P. : Trebuie spus că în 1996 Iliescu convocase acel grup de la Snagov... V.A. : Cred că e singurul moment
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vieții. La „Pro domo” i-au răspuns N.D. Cocea și Mircea Eliade în Facla, iar Tudor TeodorescuBraniște chiar în Hiena. Braniște îi cerea lui Pamfil Șeicaru să fie „indulgent căci, vai! madame democrația e jună - jună de tot - o minoră; mica democrație are încă mult timp voie să-și vâre degetele mărunte în năsuciorul impertinent și din când în când, să-și ridice rochița mai sus de buric. E micuță, „săraca...” N.D. Cocea găsea dimpotrivă, că democrația este foarte serioasă și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
drept un birocrat foarte competent și foarte enervant dacă l-ați întâlni... dar a venit să mă vadă întrucât împrumutase de la bibliotecă anumite cărți despre poveștile populare care vorbesc, și ele, despre piatra filosofală în termeni simbolici. I-am arătat mica noastră bibliotecă a seminarului și, plimbându-se, mi-a explicat că Marele Alchimist al epocii noastre este totuși un anume Mircea Eliade»” - Jurnal, 22 octombrie 1961. 2. Disertația susținută de Wikander pentru obținerea catedrei de sanscrităși gramatică comparată de la Uppsala
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de partid puteau fi mulțumiți au eradicat sistematic întreaga floare a națiunii, au decerebrat-o cu totul în aproape două decenii: 1944-1964. Cei eliberați nu mai prezentau nici un pericol real pentru puterea populară. Au supraviețuit și rezistat, după ieșirea din mica în marea temniță care era România, numai caracterele. În finalul celui de-al V-lea volum din Închisoarea noastră cea de toate zilele, apărut în 1996, Ion Ioanid scrie: "Regimul comunist, în campania lui de distrugere și exterminare a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și stângăcia, apoi, să se declare de „partea lui Iliescu”, Înscriindu-se În F.S.N.-ul care fusese părăsit de Doina Cornea, Blandiana și Dinescu și astfel, iată, s-a produs oarecum fulgerător fisura, falia ce a tăiat cam la mijloc mica, și uriașa În același timp, lume literară. A urmat mineriada sau mineriadele; Iliescu oricum nu mai avea nevoie de „ele” pentru a focaliza Încă o dată, În persoana sa, mai degrabă ezitantă și vizibil confuzionată de staff-ul său - ca și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
refugiat aici sârbi de la sud de Dunăre. Au fost aduși numeroși germani (numiți aici „șvabi“), mai ales din părțile sudice și vestice ale Germaniei (catolici, spre deosebire de sașii transilvăneni, luterani). Timișoara, capitala provinciei, a devenit un oraș tipic austriac (supranumit și „Mica Vienă“). În comparație cu Transilvania, cristalizată de secole În structurile ei etnice și politice, Banatul apărea ca o frontieră În mișcare, o țară În mare măsură nouă, pusă În valoare de coloniști. Se explică astfel și faptul că tensiunile etnice nu au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care să fi succedat Austro-Ungariei ar fi menținut poate un mai bun echilibru și ar fi fost totodată În măsură să atenueze și contradicțiile naționale. Pentru România, Încheierea războiului a fost un triumf, dar un triumf care ascundea multe primejdii. Mica Românie, protejată de jocul echilibrului european, era mai ferită decât România Mare, aruncată În vârtejul unei istorii care nu mai cunoștea reguli. Perioada interbelică: Între democrație și totalitarism Față de România dinaintea Primului Război Mondial, România Mare era o altă țară. Avea o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca rege și regină ai României Mari. Tare mult trebuie să-i fi plăcut Mariei această fastuoasă ceremonie. Așa cum bunica ei Victoria fusese proclamată Împărăteasă a Indiei, și-a avut și ea acum momentul ei Împărătesc. Într un fel, În raport cu mica Românie dinainte de război, se crease aproape un imperiu, prin alăturarea atâtor teritorii distincte, iar rolul ei efectiv În această construcție imperială fusese cu siguranță mai mare decât al reginei Victoria. Maestră a punerilor În scenă și a „deghizărilor“ de tot
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unui complet de jurați. Mă simt penibil. Însoțitorii mei de la Minsk veneau dintr-o republică recăzută sub influența Rusiei și trebuiau, iată, chiar și ei, niște scriitori, niște „spirite libere”, să-și confirme loialitatea față de „marele frate slav”, negociindu-și mica „deviere” identitară. Eu am avut mai mult noroc, poate și rusa mea, mai puțin „naturală”, vorbită cu accent și forțată pe largi porțiuni, să-mi fi asigurat un tratament mai indulgent din partea asistenței. Experiența pe care am trăit-o acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
firesc și cel mai lesnicios pentru un tânăr din „categoria mea”, fără slujbă, nemembru nici de UTM și nici de partid, de a-și strecura cât de cât numele într-o revistă. Țin minte și azi cum o surprindeam pe Mica, Dumnezeu s-o ierte, care, întinsă în pat, prefăcându-se adormită, mă fura cu coada ochiului, uneori cu o milă nesfârșită față de ridicolul strădaniei mele, de lipsa mea totală de simț practic și, mai ales, de falsa lume în care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cușmă, un fund ușor de lemn de tei, ca să se oprească lovitura săbiei. Suliță scurtă. Pavăză de lemn ușor, acoperită cu tablă de fier. Arc. Sabie încovoiată. Săneața. Le-a tras o bataie de le-a mers colbul Într-o mică de ceas Și-a venit în ori A dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și am devenit prieteni. După-amiezele Duminecilor de vară erau rezervate scăldatului În Visa, a cărei șuviță subțire de apă scădea adesea la câțiva centimetri. Pentru scăldat ne săpam gropițe, care erau umplute rapid cu nisipul cel mai fin, bogat În mică și siliciu. La ieșirea din apă eram adesea cu pielea argintie. Chiar și În aceste condiții spălam adesea și animalele. După smulsul cânepii pentru fuior, urma topitul ei În lacuri săpate la marginile albiei râului Visa, apoi spălatul și uscatul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de explicațiile mele. “Dar dacă acum ai salar, ar trebui să te așezi și tu, să-ți găsești o fată cuminte și cu frica lui Dumnezeu. Uite, ce-ai zice de Milica lui vecinu’ Mărgineanu, că doar o știi de mică, Îi cunoaștem familia și mie mi-ar place s-o am ca noră”. Bine, Mamă. Să mă mai gândesc. Dar, hotărârea mea era deja luată. În ziua următoare, a doua zi de Paști, În satul nostru, băieții mergeau la “stropitul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
vă dați seama, din ’76 până-n ’90, an de an, am avut elevi. Era o zi, ceva, era o onomastică sau 8 martie, chiar, fiecare cum era el, elev, tot îmi aducea măcar un ghiocel sau o floare cât de mică... S. P.: - Ați fost instructor de practică ? A.M.: - Nu, nu trebuia să fii. La muncitorii pe care se bazau, totuși, că ș-atunci erau oameni și mai slabi și mai... aducea și doi, trei elevi aducea. Spunea: „- Învață-l meserie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
părăsit stariția și s-au mutat în casa lor, adică într-a mea. Am golit odaia unde îmi țineam tot bagajul, l-am grămădit în așa-zisa sufragerie a Liei și a mea. Ele însă s-au mulțumit cu cea mică din fund, în salon nefiind sobă. Dar să fi și fost, nu s ar fi instalat acolo, era salonul intangibil și destinat numai primirilor oficiale. Bietele fete, foarte discrete și liniștite, făceau tot ce puteau ca să nu le simt. Ele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Cardinalului de' Medici 139, vreo șase magnificului Giuliano 140 (și dacă nu pot vorbi cu acesta, vorbesc cu Piero Ardinghelli 141), si apoi vorbesc cu oricare dintre ambasadorii care se întâmplă să fie pe-acolo. Învăț câte ceva, fie și de mică importantă. După aceea, mă întorc acasă, deși uneori iau prânzul cu Cardinalul de' Medici 142. Odată întors, mănânc cu oamenii mei și, uneori, vreun străin sau vreo doi vin neinvitați, fie că este Ser Sano, sau acel Ser Tommaso care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
astă dată În miniatură, În spatele unui gard, undeva pe lângă Iași; terenul, nu prea stabil, nu permisese omului o invazie mai amplă decât instalarea câtorva stupi. De data asta eram singur, dar am trăit același sentiment. Acum un an, am revăzut mica mea vâlcea basarabeană; era la fel, deși poate mai Încorsetată de agroecosisteme. De ce am dezvăluit un episod adânc Îngropat În suflet? Pentru că sunt sigur că mulți dintre domniile voastre au trăit sau vor trăi bucuria descoperirii neașteptate, unde nici nu ghicești
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
perioade, liderii sîrbi erau dezavantajați de faptul că pașalîcul Belgradului prezenta o mică valoare strategică sau interes general pentru oricare dintre statele europene. După cum am văzut, guvernul rus, deși a oferit un oarecare ajutor, era destul de dispus să-și abandoneze mica aliată atunci cînd interesele europene cereau un asemenea curs de acțiune. Revoluția sîrbă constituia un eveniment minor al timpului, ea desfășurîndu-se într-o regiune îndepărtată, departe de centrele de putere ale Europei. În schimb, cea de a doua revoluție națională
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de imixtiune. Când domnul profesor și-a schimbat privirea pe fundalul clasei, m-am ridicat în picioare, mi-am adunat resursele parcă „ghem” și-am început apoi să „depăn” acest ghem într-o manieră a firescului, așa cum fusesem educată de mică s-o fac: Domnule profesor, cu tot respectul cuvenit, vă rog să-mi îngăduiți o scurtă intervenție în numele a ceea ce reprezintă anul II Geografie. De ce crezi că te-aș asculta Mariana? Domnule profesor, am convingerea că profilul dumneavoastră uman, principiile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la tanti Sofița, care-și apăra, chiar și la patruzeci de ani, virginitatea cu un strat de grăsime de o palmă, orânduit corect pe tot corpul: „Cum vrei, dragă, să fie Lenuța fată cinstită, dacă a crescut-o ăia de mică la bec?!“. Marinel s-a întrebat pentru prima oară de valabilitatea celor învățate de la ai lui în ziua când l-a invitat să-l prezinte părinților, ca pe colegul de facultate care o ajuta la notițe, fiica frumoasă, deșteaptă, curată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prea mult, fiindcă, foarte curînd, am căzut Într-un somn adînc. M-a trezit doar răsăritul soarelui și m-am tîrÎt de sub plasa de țînțari ca să determin poziția În care ne găseam. Împinsă de cele mai rele intenții din lume, mica noastră Kontiki se așezase pe malul drept al rîului și aștepta calmă În dreptul unui mic ponton ce aparținea unei case din apropiere. M-am hotărît să amîn examinarea situației pînă mai tîrziu, fiindcă țînțarii Încă ne dădeau tîrcoale, Înfometați, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
stătu la îndoială, chibzuind propunerea. Inginerul, oricât de puțin tentant ar fi, era totuși un lucru real, prezent, pe când Mihai... Îi plăcea foarte mult Mihai, dar din păcate știa prea bine că nu mai avea nici o șansă în această direcție: mica lor ten tativă din trecut fusese un eșec complet. De atunci se mulțumise să apere acest idol de capriciile atotmistuitoare ale lui Pierre, mai cu seamă pentru că bănuia că acesta îi plăcea lui Mihai... Pe de altă parte însă, îl
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]