17,823 matches
-
vă va ocroti de rele pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați ademeniți de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acum ce-ai de gând să mai faci? Mă angajez sezonier la crescătoria dă porci dă lângă Feleac și în afara programului învăț, că nu-i încotro... Două luni și jumătate, Ursulescule! Două luni și jumătate!.. Poți să-mi plângi de milă... Dar cu anul pierdut cum ai rezolvat? Cred că am încurcat-o și aici rău de tot. Cu siguranță se duce acum cu traistra în băț, la derector, cum îi zice el decanului, și află tot adevărul, dacă nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
altminteri ar trebui să-mi iau lumea în cap, fără șagă! Lasă, mă Tăloi! Stai acasă că poate mai faci vreo doi!.. Tu ești un om fericit!.. Anu' și cârlanu'!.. Cum or crește? Lasă că 'om vedea noi... Dumnezeu cu mila!.. l-a liniștit un tovarăș-ziler ca și el. * * * Am o fetiță nou-venită la a VI-a B, liniștită, curățică și inteligentă, de mai rar așa copil! Zbârnâie la matematică! Remarca într-o pauză profesorul diriginte în timp ce își sorta pe categorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bosumflată... Și cu praznicul a fost o poveste. Ce mănâncă o floare moartă? Științific, am hotărât că doar apa de izvor era singurul fel de bucate pentru praznic. Apa de la robinet puțea atât de mult a clor, încât îți era milă s-o dai și celor vii. Pe-atunci, cel puțin în cartierul nostru, nu fusese descoperită apa minerală și nici apa plată. Nu ne-am ales decât cu o înmormântare aiurea: fără preoți și fără praznic, pentru că izvoare nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
asta și la ceas de noapte. M-am dat dus fără tragere de inimă, dar, la întoarcere, trăgând delicat cu urechea la ce vorbeau aproape șoptit trei soldați ieșiți la aer, prin preajma blocului, am priceput că Ucu fusese ciuruit fără milă, "făcut piftie", zicea unul, aproape plângând, că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de două parale în această afacere de mafioți greu încercați în luptele de cartier. Și-a revenit repede și, grăbit, sigur de ceea ce vede în fața ochilor, a întrebat: "Care-i treaba, sfrijitule? Te-a blestemat careva, ca să-ți plângi de milă?"... Când credeam că totul s-a sfârșit, că acesta este apusul jenant al gloriei mele, Marele Bronz mi-a șoptit din nou: "E-al tău!" Și iar și-a făcut treaba instinctul... Fără să vreau, mi-am pus masca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
creier mai mic decât nuca. Nu poate lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să ajung cerșetor!" În rest, orice... Lumea râdea în hohote, atunci când auzea răspunsul, dar mie îmi dădeau lacrimile, când vedeam cerșetori. Visele mele cele mai urâte erau acelea în care jucam roluri de cerșetor. Mă trezeam plângând. Îmi plângeam de milă. Spaima aceasta m-a dus către parale. Aveam mereu "banii mei". Nu plăteam niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic... Te dau jos la prima și... La Miliție... Eu, tot nimic. Dacă se îngroșa gluma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cerul uscat Nici o magie, nimic nu e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cert. Mi-ar face plăcere ca, cu acel prilej, să ne cunoaștem mai bine, continuă Amèlie. Trebuie să ai un suflet mare, spuse Françoise. Îmi face plăcere să-mi ocup timpul cu astfel de activități, zisei, mai ales știind că mila noastră folosește altor ființe mai puțin norocoase. Spre exemplu în acest weekend plănuim să donăm banii casei de copii " Notre maison" de aici, din Lime, casă care a rămas de acum o lună fără fonduri și au trăit până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un compromis, fă ce ai de făcut și las-o și pe ea să facă la fel. Tu știi că ai dreptate?! Exclamă luminat. Îți mulțumesc. Noapte bună! Odihnește-te. Nu-și iubea soția. Nu se iubeau. Cumva îmi era milă de ei, cumva le invidiam libertatea. Setea asta a lor de viață era esența și blestemul lor totodată. Așa cum viața mea era tocmai cel ce îmi dădu viață. Soția lui Eduard era puțin cam sărită de pe fix. Țin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor petrece singuri bătrânețile ce deja îi ajungeau. Ambele perechi erau, separat, demne de milă. Poate de aceea se ascundeau în fastul petrecerilor, după frivolități ce îi lăsau tot mai pustii.... Și noaptea, pe la unu, când toți dormeau, eu îmbrăcai deshabilléul meu roșu, mă pieptănai, mă parfumai, și mersei spre ușa camerei lui Angi. Stătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei. Când se uită la el cu niște ochi sinceri, plini de regrete, în el ceva începu să plângă. Nu știa de ce, cum se întâmplase dar nu mai simțise niciodată ceva așa de izbitor și de puternic. I se făcu milă. îi era rău. Ar fi vroit să se culce si să doarmă mult de tot. Amanda,... îmi pare rău. Părăsi camera. Știuse că e o greșeală din momentul în care o făcu. Se duse la bar și bău. Purtă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însă numai la câțiva pași de cabană mai încerc din nou să mă eliberez. De data asta când mă trezesc pe pământ, îmi pierd respirația, întind mâinile în față și clipesc des încercând să-mi revin. Cred că-și face milă de mine și mă ia în casă fără să se uite la mine, în timp ce eu nici nu îndrăznesc să mă mișc. Acolo mă ghemuiesc într-un colț al camerei, îmi astup urechile și nu știu ce face el. Ridică-te, hai, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zahăr, cum nu mai făcuse niciodată. Au mai discutat de-ale lor, despre boala mamei ei. Cum vă mai simțiți, doamnă Minodora? — Câte odată mă simt mai bine, dragă Simona, altă dată nu mă pot ridica din pat. Mi-e milă și de fata asta că se chinuie cu mine. Eu n-o pot ajuta cu nimic. Mă gândesc când n-oi mai fi, ce va face ea singură. Nu are nici un mijloc de existență. Acum trăim cum putem din pensia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și mai rău. Când s-a dus să-i ducă, a întâlnit acea atmosferă apăsătoare de înmormântare, dar parcă și mai apăsătoare în casa Ilincăi. Nu era prea multă lume. Ilinca, îmbrăcată în haine cernite, plânsă, îndurerată, i-a stârnit mila. — Hai să mergem undeva să-ți dau banii. Cum ai făcut rost? — Nu te interesează pe tine. Să vedem cum ne organizăm. Împreună cu Ilinca, fără experiență în asemenea situații și pe deasupra răvășită de durere, și cu doi vecini ai ei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Dumnezeu grijă și de tine, o mângâia Suzana. Ștergându-și lacrimile, Natalia spera tot mai mult să se facă bine. Nu concepea să rămână paralizată. Aurel, oricât de mult o iubește, în asemenea situație s-ar căsători cu ea din milă, nu din dragoste. Ce viață ar mai fi aceea? Părinții ar iubi-o, că este fata lor și orice părinte își iubește copilul și la rău și la bine și când este bun și când este neascultător, dar ea cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
inimile noastre ascultă-ți inima ta și luptă pentru viață, draga mea. Îi sărută repetat mâna udă de lacrimile scurse de pe obrajii lui. Așa l-au găsit dimineața medicii care veneau să vadă starea Ceciliei. Le-a fost atât de milă de el! În turele lor îl mai văzuseră și-n toiul nopții stând nemișcat lângă Cecilia și plângând, dar nu l-au deranjat în durerea lui. De data ceasta nu l-au mai lăsat de veghe. L-au trimis acasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
agăți pervers, ele sigur vor lăsa la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus 1, ce începe îndată să-ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de tristețe adâncă și plină de neguri, în care puterea de a spera îi amorțea pe zi ce trecea. Sorții, totuși, nu lau trecut cu vederea, aruncându-i-o în cale, ca pe o încercare, sau poate că doar din milă, pe Carla... Trebuie să remarc, însă, că această Carla era doar o fetiță, avea numai zece ani, dar nu exagerez cu nimic, când spun că era o adevărată domniță imperială de o frumusețe ireală, aidoma unei minunate flori, ce abia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ar putea ajunge mai aproape de înțelepciune, de bine și de adevăr, apropiindu-se, până la contopire chiar, cu Creatorul lor - și al nostru, al tuturor -, devenind, în conștiință, pereni. Dar, bineînțeles, nu se întâmplă așa. Iar, într-un fel, îmi este milă de ei. N-am, însă, cum să i opresc, ci doar să-i conving, dar asta, chiar dacă încerc mereu, nu-mi iese niciodată! Găsindu-mă pe această poziție, multă vreme am crezut că eu n-am noroc. Apoi, mi-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a Istorisiri nesănătoase fericirii 95 viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]