2,151 matches
-
decât să înfierez regimul politic antisocial din trecut, printr-o evocare nuanțată a tristei copilării. Copilăria nu mi-a mai aparținut din noaptea arestării tatei, 10 iunie 1961, când, cu lacrimi de durere, împreună cu mama și surioara, îi imploram pe milițienii și agenții de securitate să nu-l ducă de lângă noi, presimțind că întoarcerea acasă va fi după o lungă perioadă de timp. Tabloul ei, insinuat pe retina înfiorată de emoțiile și grozăviile trecutului, s-a transformat la maturitate întrun sentiment
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
înspăimânta, acaparatoare și hidoasă, provocându-mi dese coșmaruri până adormeam. Aceste închipuiri de teamă m-au urmărit multă vreme, până la reunirea membrilor familiei. Dar au rămas de neșters resentimentele, față de instanțele de judecată comuniste, ca și antipatia provocată de uniformele milițienilor și de mașinile lor negre, cu numărul de înmatriculare „mic”, identice la culoare și prag de risc cu cele de la pompele funebre, care sunt mai de temut, căci nu au „marșarier”, în virtutea faptului că mortul de la groapă nu se mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să fiu cât mai cuminte și ascultător, intrând în voia mamei, căci tata era plecat în fiecare început de decembrie prin țară îBucurești, Iași, Timișoara, Lugoj), la afaceri cu brazi și molizi. Uneori, se întorcea cu mâna goală, atunci când vajnicii milițieni îi confiscau marfa pentru care avea certificat de producător și autorizație de vânzare, dar nu se elibera în România socialistă, ordinul de transport. Tata nu s-a lecuit niciodată de mirajul brazilor, și n-a înțeles de ce el, ca proprietar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cozma Răcoare» de Mihail Sadoveanu, doar fiindcă era legată la fel...), i-au dat câteva palme primului-secretar și au plecat spre sediul Miliției locale în urale de tipul «Jos comunismul!» și «Trăiască Ungaria!» Conform unui ordin primit de la București, toți milițienii depuseseră armamentul din dotare și erau consemnați în sediu, cu porunca să negocieze cu răsculații: Fără violență! Cu porniri de pe vremea lui Gheorghe Doja, secuii și țiganii au spart ușa și i-au bătut pe milițieni. L-au prins pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
primit de la București, toți milițienii depuseseră armamentul din dotare și erau consemnați în sediu, cu porunca să negocieze cu răsculații: Fără violență! Cu porniri de pe vremea lui Gheorghe Doja, secuii și țiganii au spart ușa și i-au bătut pe milițieni. L-au prins pe maiorul Aurel Agache, șeful secției economice, l-au lovit cu răngile. Maiorul a scăpat pe o stradă lăturalnică, urmărit și pocnit metodic. Ajunge la o cișmea să se spele de sânge și e lovit din nou
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
zece ani.» Și totuși, dacă moartea cumplită a ofițerului se poate justifica prin starea revoluționară indusă de «agenturi», profanarea mortului scapă oricărei înțelegeri. Justiția nu invocă această circumstanță agravantă. Pentru secui, Agache era atunci statul român, ce trebuia să dispară: milițienii care au strigat că sunt unguri nu au pățit nimic. De partea cealaltă, fiul ofițerului Agache, tânăr și justițiar, nu va avea liniște până la aflarea adevărului.» «Sigur, nu a fost erou anticomunist, dar a sfârșit ca un martir la postul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
scriitorului, s-a căsătorit și ea cu unul Grigoriu. Zahei Grigoriu a fost fiul Ilenei. Ultimul nepot al lui Creangă a fost dus în Siberia, de unde s-a întors prin 1962. Era slobod la gură și le dădea de furcă milițienilor cu urechi lungi: omul relata liber despre fericirea sovietică. Lui i s-a făcut alături altă casă, dar proprietarul actual nu este înrudit cu Ion Creangă. După moartea Smarandei, în 1863, în casa lui Ștefan Apetrei, au locuit fiicele Maria
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-ai al dracu’ de bețiv!...” Nu pot să mai țin pixul în mână, nu mai văd literele de pe tastatura calculatorului. “Scoate legitimația, spune cine ești, nu fi bleg!”, mă apostrofează un coleg. “Nu pot, mă. Și-apoi, ce sunt eu, milițian, șeful de cabinet al Împăratului?” Mă duc cu pijamalele la spitalul de elită. Domnișoara mă privește somnoros senzual. “Chiar dacă păreți rezistent, de la o vârstă, cad toate, trebuie să vă îngrijiți. Dar nu am pat...” Mai scot un plic, mai dolofan
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să mă scol dimineață să fac și eu o fărâmă de borș. Când mă duc la cotineață, umblase cineva. Mi-a furat 12 găini. Uitase un sac lângă cotineață. - N-au cârâit găinile? - Chiar dacă auzeam, nu ieșeam. Au venit doi milițieni la cotineață, au făcut închipuirea acolo. «Babo, ți-am adus băiatul care ți-a furat găinile». Când colo, era Ciochină! Dacă n-am rămas nebună: vecin, acilea, să saie gardu’... - Era țigan? - Nu, român! Io-s țigancă. Sărăcie nenorocită. Se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mă judece în libertate. Începuseră nenorocirile de la Timișoara." "Eu am fost autorul revoluției" Pentru cine nu crede, Pazvante este și autorul revoluției de la Tecuci! Cu diferența că el, "omul dreptății", a intervenit contra "interlopilor" care voiau să-i linșeze pe milițieni și pe securiști. "Am încercat să abordez niște persoane pe care credeam că le ține tilinca, sângele din ei, dar n-am putut să fac nimic, le era frică. Eram în mâna lor. Pe 21 decembrie, eu am fost autorul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
primar. Nu, am zis așa: am cerut să vină oameni cu pregătire, profesioniști să conducă orașul și eu m-am dat deoparte. Și aici intervine un alt paradox. Eu aveam dosarul pe rol pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. Milițienii erau baricadați. Pe 22 decembrie, răutățile cu sticle incendiare și cuțite s-au dus la Miliție. Vrem capul lui X, vrem capul lui Y! Eu am plecat de la Primărie și m-am dus în fața Miliției. Am strigat la ei: „Opriți
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lui Y! Eu am plecat de la Primărie și m-am dus în fața Miliției. Am strigat la ei: „Opriți-vă! Comanda la mine! Ăștia nu sunt vinovați! La Primărie este răutatea!” Nu s-a atins nimeni de ei. Am luat un milițian de la cercetări penale, care acuma-i procuror la Liești, l-am salvat, eram liderul răutăților. Eu m-am ocupat de hrană, de apă, de căldură în oraș. S-a format Frontul Salvării Naționale." "Cu alba-neagra la produs" Majoritatea românilor plecați
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
am dat de belea...” Am spart geamul și am sărit pe burlan. S-a rupt burlanul cu mine și am căzut de pe la 2-3 metri înălțime. Șontâc-șontâc, am ieșit pe lângă biserică. Îmi spărsesem piciorul în țepușele de la gard. A venit un milițian pe la spate și mi-a tras un pulan în cap de am crezut că mi-a despicat țeasta. După care m-am dus spre casă. Celălalt copil era încuiat în casă. Dimineață, m-am dus la fabrică. „Am urcat în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fontă. M-am ascuns după ea și ricoșau gloanțele, de ziceam că nu mai ies de-acolo. Le-am spus celor de jos că am să mă ridic și am să le spun că nu e nimic. Un dobitoc de milițian care era acolo le-a spus celor cu TAB-urile că dacă văd pe cineva pe sus să-l mitralieze. Norocul meu a fost că nu m-am ridicat atunci. Mitralierele de pe TAB erau îndreptate spre terasa de sus, unde
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
din gură de șarpe. Unul, Culiță Pustiu, s-a îmbrăcat în diavol și s-a dus la șeful de post. Luase și o cruce din cimitir. «Sărută crucea, mă! Dacă ești cu Dumnezeu, sărută crucea!» Erau comuniștii la putere și milițianul se sfia. Dacă nu săruți crucea, ești de-al meu! Ești de-al meeuuu!», behăia. A intrat în restaurant și striga: «Veniți la mine că vă dau televizoare color, vă dau femei!...» Unul s-a mascat în mort, altul în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Moașa i-a spus tatei că ea este dintre cei 40 de săteni care au dat declarații contra lui. Altă femeie i-a zis a doua zi că va fi arestat. «Îl caut pe Dumnezeu să-i scot ochii!», zicea milițianul Tâlvăr. N-a mai apucat pensia și a ajuns orb, cerșetor prin Bacău. Tata a fugit cu căruța cu un om la Sibiceni, peste apa Moldovei. Era șuvoi, veneau și butuci, și au trecut. La celălalt mal, un tânăr a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cale destul de bizară. În timp ce făceam coadă pentru bilete de cinematograf vizavi de grădina Icoanei, cineva s-a băgat lângă mine și mă tot îmbrâncea în afara rândului; am ridicat vocea, cearta s-a întețit și au apărut ca din pământ doi milițieni care ne-au condus „pentru scandal“ în holul sălii, pe atunci cinematograf. Ni s-au luat buletinele de identitate și așteptam. Un alt individ - eram vreo trei izolați în acest hol - a început să ne spună că vom fi duși
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
toată servitorimea care locuia aliniată pe dreapta și pe stânga culoarului de la subsol. Pâcă a ieșit să le împace, s-a produs panică, cu strigăte și alarmă - ce mai, scandal nocturn de amploare! După câteva zile, în urma plângerii, a apărut milițianul locului și, după el, iarăși ofițerul care mă căutase la Antim. Amândurora le-am dat declarație de ce s-a întâmplat și am ținut, ca de obicei, să consemnez încă o dată că nu discut politică și că subiectul nu mă interesează
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și doctoratul la București, până la arestare), intrase într-un ritm precipitat și liber. Primeam, cam de trei ori pe an, nu mai mult, vizita ofițerului care se ocupa de „cazul“ meu (ca și atenția specială pe care mi-o acorda milițianul din sector) - vizite regulate care, așa mi se părea, aveau rutina lor pentru că se petreceau cam în ajunul sărbătorilor de 1 Mai și de 23 August. El mă descosea, destul de mirat, asupra mulțimii de relații pe care le aveam și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
însoțit de Ana! Ana, soția lui, că cealaltă, de la mansardă, "a plecat, boule, că asta ești! i-a strigat bărbatul aflat dincolo de reflectorul pus în ochii lui cînd s-a dus pe Calea Rahovei(6 să-și recupereze buletinul oprit de milițianul care păzea intrarea în blocul Yanis; îl împinsese necuratul s-o caute pe Doamna Ana după mai mulți ani, și cum intrarea de lîngă ghena de gunoi fusese zidită, s-a dus la ușa centrală. Uit-o! Femeia aceea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tac, Mihai răspunde: O fi! Cu ani în urmă, la noi la combinat, am participat la o ședință. Printre altele, se discuta folosirea deținuților la o lucrare. "Și dacă vreunul vrea să fugă? a întrebat un inginer în vîrstă. Are milițianul voie să tragă?" Are", i s-a răspuns. "Și dacă glonțul nimerește în rezervorul de hidrogen din apropiere?" Și s-a renunțat la idee. Actele de omologare pentru piesele care au trecut cu bine de toate probele s-au semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
București, este locul continuității, al micilor sfințenii și rituri. Constat acum, la a treia revenire, că Păltinișul a devenit o proiecție plină a spiritului lui Noica. Până și oamenii de aici - îngrijitoarele, vânzătoarea de la alimentară, băieții de la teleschi, recepționerul, meteorologul, milițianul, fetele de la cantină - și-au primit prin el un legato, ființa lor pare să atârne de salutul lui, de căciula pe care și-o scoate cu un gest prelung și încetinit, însoțit de zâmbetul lui smerit, prin care el, cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
executați În castelul Montjuïc, la scurt timp după capitulare. Un prieten al lui Miquel, un ziarist britanic care fusese de față, a spus că plutonul de execuție era alcătuit din șapte oameni, dar că, În ultima clipă, cîteva duzini de milițieni s-au alăturat festinului. CÎnd s-a deschis focul, trupurile au Încasat atîtea gloanțe, Încît s-au desprins În bucăți de nerecunoscut și a trebuit să fie vîrÎte În sicrie Într-o stare aproape lichidă. Unii au vrut să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Trăiască Regele” fie ,,Deșteaptă-te române”, interzise iar eventualii făptași condamnați, dar punându-li-se În sarcina fapte de drept comun. ,,...Ne puteam pomeni În orice clipă cu cine știe ce reacție dură a oamenilor stăpânirii. Dar nu a venit decât un milițian care ne-a rugat (acesta este cuvântul: ne-a rugat) să cântăm mai Incet ca să nu-i deranjam pe cei care la ora aceea se odihneau. Am Inteles noi prea bine subtextul acelei rugăminți și ne-am dus spre poalele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu vom ,,deranja” pe nimeni. În scurt timp, Însă, s-au adunat mulți localnici care ne-au Înconjurat și au intrat În atmosferă grupului nostru. Probabil erau dintre cei care nu aveau ... odihnă. Chiar și acum ne simțim datori față de milițianul acela necunoscut care și-a luat curajul și, mai ales, libertatea să ne ocrotească”. Întâmplare relatata, la care, cel căruia Îi aparține textul, adaugă un alt mare adevăr: ,,De când e lumea lume, În orice timp și sub orice regim au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]