2,177 matches
-
mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărba ților. Pentru că sunt blonde, brune, roșcate, dulci, futeșe, calde, drăgălașe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineață, când timp de o oră ronțăiți biscuiți și puneți ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbați, nici altceva. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vreme aceeași peltea. Ce, suntem aici la cenaclu sau la psiholog? Băi, tu să taci! Securistule! Și s-a făcut dintr-odată liniște, de parcă apoplexia tă cerii Îi lovise pe toți, unda amenințării parcă se insinuase În inimile lor care mimau veselia, care Încercau să uite epoca pe care o străbăteau fără vină. Costan a rămas și el cu gura căscată, uimit că Îndrăznise să strige așa ceva, apoi a râs; hohotul lui sinistru accentua și mai tare momentul de groază. A
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
grâu care dădea șapte mii de kilograme la hectar, pe care Îl călcau În picioare cu seni nătate, și mai aveau până la șosea Încă un câmp de cartofi pe care să-l spulbere mărșăluind și scuipând către oraș, către civilizație. Mimau nonșalanța cu viclenie, miraculoasă formă de inteligență În anii aceia. Vasile l-a ajuns din urmă pe Carara, l-a salutat timid, bucuros că profesorul Îl evitase În timpul instrucției; la urma urmei, deși colegi de cenaclu, nu știau nimic unul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nu se aflau de partea cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi de departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune secretă, neavând cunoștință de tăcutul și neașteptatul acord al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecutul lui tulbure. Trupul lui decădea tot mai mult; în viciu devenea contemplativ, cerebral; cu o exasperare aflată la limita spaimei, căuta cu ochii și cu mintea stimuli care să-i alunge singurătatea inertă. Le poruncea micilor lui tovarăși să mimeze în fața lui cele mai licențioase și mai perverse mituri ale Antichității. „Cultura servește întotdeauna la ceva“, comentau unii. Însă jocul devenea din ce în ce mai dificil și mai dezamăgitor, iar el nu renunța fiindcă aproape că nu-i mai rămânea altceva ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jachetă de piele se apropie de locul unde opriserăm. Curios să-i văd fața, am întors în sensul giratoriu. Am trecut la trei metri de el. Se plimba cu un pas degajat, dezordonat, printre urmele de cauciucuri de pe suprafața drumului, mimând parcă o traiectorie invizibilă din mintea sa. Lumina soarelui îi reliefa cicatricele de pe frunte și gură. Când s-a uitat la mine, l-am recunoscut pe tânărul doctor pe care-l văzusem ultima oară ieșind din camera lui Helen Remington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
conștientizare a adevăratului interes al acestuia față de ea. Poziția mâinilor sale pe volan și pe maneta de accelerație, degetele deformate întoarse în spate către sâni, erau elemente ale unui ritual masturbator stilizat. Fața ei colțoasă, cu planuri inegale, părea să mimeze panourile deformate ale mașinii, aproape ca și când tânăra ar fi fost perfect conștientă că acele carcase contorsionate ofereau o antologie imediat accesibilă de acte depravate, cheile unei sexualități alternative. M-am uitat țintă la fotografii în lumina crudă. Pe neașteptate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mănușă prăfuită din velur. Reușea oare actrița, așezată în mașină, cu fața acoperită cu machiajul morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare din instinct pozițiile, transformând în propria sa persoană magnifică rănile unui accident banal, petele de sânge și suturile repede date uitării? Ședea în mașina avariată ca o zeitate ocupând un altar consacrat ei în sângele unui membru neînsemnat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pe când treceam de porțile Laboratorului, Helen se aplecă în față peste volan, brațele ei subțiri ținându-l într-o priză stranie. Corpul său forma o geometrie strâmbă cu stâlpii parbrizului și cu unghiul coloanei de direcție, aproape ca și când ar fi mimat conștient poziția tinerei femei infirme, Gabrielle. Am mers pe jos de la parcarea aglomerată până la spațiile de testare. Helen discută cu cercetătorul care ne întâmpinase plănuita legislație ministerială cu privire la barele stabilizatoare. Pe pista de ciment fuseseră aduse două șiruri de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
demarcatoare și să țin Lincolnul pe poziție, așa încât lumina soarelui ce ne venea pieziș din față să se reflecte în profilul exact al liniei de acoperiș al unui coupé aflat în trecere, savurând proporțiile perfecte a unui montaj posterior trunchiat. Mima încontinuu, în propriu-i comportament, egalitatea dintre linia unei mașini și elementele organice ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
studiourile de film. Nu-i spusesem că negocierile noastre pentru ca actrița să joace în proiectata reclamă la mașină eșuaseră. Așteptând-o să apară, își contorsiona ușor mâinile și se agita pe bancheta din spate, aproape ca și când trupul său ar fi mimat inconștient, pe derulare rapidă, sute de raporturi sexuale cu ea. Mi-am dat seama că asambla într-o formă incoerentă elementele unui act sexual conceptual ce o cuprindea pe actriță și traseul pe care l-ar fi ales aceasta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiștilor „laici”... Abhorînd modernizarea („europenizarea”) hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce știa Vlădescu, atunci când spunea că românul în veci nu piere, fiindcă în vremuri în care statul îl jupoaie, “fiecare român se descurcă pe cont propriu”. În timpul acesta, îmbuibații regimului cu conturi grase, prin Elveția, Cipru, sau alte paradisuri fiscale, mimează solidaritatea și nu uită să se plângă, cot la cot cu cei fiscalizați la sânge, de lăcomia statului. Dacă România ar fi fost nu o țară, ci o companie producătoare de ochelari pentru elefanți, sau de sutiene pentru sirene seduse
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fractura mintea ce mai, romantică! La școală asistentul Popescu își începea orele făcând prezența: - Cutare! - Prezent! - Aaaa! fiul domnului Cutare. Stai jos! Și râdeau toți când a ajuns la colegul Mănescu din păcate era numai o coincidență: - Aaa fiul domnului? Mimă că este uimit de rezonanța numelui ministrului și-i este teamă să-l pronunțe cumva: - Nu fiul tovarășului Mănescu! A sugerat serios și simplu colegul spre deliciul întregii asistențe. Era evreu, taică-său doctor, maică-sa ziaristă sau invers și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-am mâncat jeleurile în tihnă, apoi m-am ridicat de pe sofaua moale și am început să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nedumerit și m-a aprobat: Bine, văd că știi teoria, însă îmi zâmbi. Și se uită la mine, parcă vrând să mă ia undeva, să-mi facă ceva; și totuși doar stătea acolo și zâmbea în timp ce se uita la mine. Mimam neînțelegerea și vroiam să-l întreb: „Ce e? Atât?”, dar mă simțeam împlinită doar privindu-l, fără a vorbi; ceea ce înrăutățea situația. Cred că meriți o explicație, șuieră ușor. Am râs. Asta a fost o insultă la adresa mea. Crezi? L-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce se pierde în mijlocul turmelor, cu spiritul leneș, preferă o reprezentare colectivă. Atât că reprezentările colective nu pot fi la fel de bune pentru toți oamenii, fiecare are spațiul lui de mythos și modele. De aceea unii cred, alții nu cred, dar mimează credința, alții neagă din neputință, căci se vor din categoria celor aleși, ce aparțin întotdeauna elitelor. Cei mai inventivi și mobili își construiesc sistemele lor, în care încep să creadă sau nu, sau adună prozeliți în jurul lor. Pe oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o parte cântarul și metrul ca să-și poată întinde marfa în fața bătrânului negustor. Își ieșise din fire, ridicase glasul, râdea fără rost, aducea cu o femeie ce vrea să placă dar nu e sigură de ea. Cu mâinile desfăcute larg, mima gesturile celui care vinde și celui care cumpără. Bătrânul clătină din cap, trecu tava cu ceai celor doi arabi din spatele lui și spuse numai câteva cuvinte, dar care părură a-l descuraja pe Marcel. El își adună stofele, le băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri cu pasta încă umedă de teamă să nu fiu înghițit de putregaiul flăcării proiectat ca o rană în pântecul-dojană. Și-am rătăcit pe căi ascunse mimând renașteri asfințite din candelabre prăfuite. Și, la final, doar la final, ochilor mei li s-a permis să afle de ce nu și-au primit lumina de la nceput: ... mi-era păstrată pentru asfințit. NICOLAE STANCU Născut în Iași la 04 -12
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prefăceau că nu au observat aparatul de fotografiat uriaș care atârna de gâtul tipului. Apoi Patrick a început să facă poze. Una dintre fete, un fost manechin, a scos o carte, la întâmplare, dintr-un raft și-a început să mimeze c-o citește. O altă fată i-a urmat exemplul. Una după alta, toate petrecărețele au adoptat expresii de o seriozitate academică, și-au îngustat ochii ca și când ar fi absorbit un pasaj teribil de profund și și-au încruntat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea să fie în mod clar o minciună. De când începusem lucrul, Lulu nu făcuse altceva decât să mă submineze. În timpul ședințelor editoriale, se dădea peste cap ca să contrazică fiecare punct dezbătut de mine. Dacă spuneam că un manuscris părea interesant, mima un căscat. Dacă ziceam că e cel mai groaznic lucru pe care-l citisem vreodată, atunci mă ruga, foarte politicoasă, dacă nu mă deranjează să-i dau și ei o copie. Așa, pentru o a doua opinie. Ei, o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Lulu, pe un ton condescendent, când am trecut pe lângă ea, în dreptul răcitorului de apă. Arăți de-a dreptul epuizată. A, stai puțin... oare să fie din cauza lipsei de lumină solară din biroul tău? a zis ea, bătând din gene și mimând o grijă reală pentru sănătatea mea. — Sunt bine, Lulu, i-am răspuns, descleștându-mi dinții numai atât cât să vorbesc. Restul zilei a trecut într-o aglomerare de întâlniri, telefoane furioase de la agenți și un morman de hârțogăraie cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
banderole la braț îl pansau pe unul de al lor, chipurile rănit la piept. Nu vedeți că n are nimic, ce-i cu circul ăsta, a început să zbiere ieșindu-și din fire, dacă se mai distrează mult cu noi mimînd focul, jur că mă apuc eu de unul singur și sparg toată șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput să țipe ca un apucat și să izbească cu bocancii în tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]