1,938 matches
-
vedea departe linia argintie a Oltului Înconjurând insula, iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile mânăstirii de maici de la Clocociov, izolată ca o Meka În deșert, spre care ochii noștri căutau ca Într-un miraj, fără să le fie vreodată satisfăcută curiozitatea teribilă de a vedea cum sunt acele femei tinere dinăuntrul zidurilor de cărămidă și ce fac ele ascunse acolo; era aici un mister ce ne făcea să visăm cu furia vârstei de 16-l7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suită de eseuri succinte, axate pe cărți reprezentative ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
pe terenul preferat al flirtului. Dimpotrivă, zona de țară și provincia se evidențiază ca niște spații deocamdată nealterate, încă "sănătoase", unde iubirea este sinceră și profundă. În schimb, flirtul evocă în ochii burghezilor din la Belle Époque moravurile lumii muncitorești, "mirajul unei sexualități populare, sălbatice și libere"49, care provoacă la acest sfârșit de veac fascinație și repulsie deopotrivă. De la Comuna din Paris acea zvâcnire patriotică și socială, acea insurecție populară care se desfășurase în chiar inima orașului în martie-mai 1871
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zilnic îi fac pe acești bărbați să-și piardă iremediabil inocența. Poftele carnale sunt și ele ațâțate. Dorințele sunt cu atât mai exacerbate cu cât clima fierbinte a Algeriei exercită asupra celor care încep să se familiarizeze cu ea toate mirajele seducției sale. Nu scria Camus în 1939, referindu-se la capitala algeriană, că "oamenii află aici, cât sunt tineri, o viață pe măsura frumuseții lor"? "În Alger, pentru cine e tânăr și viu totul e refugiu și pretext pentru victorii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
d'�ditions, Paris, 1959, p.�70]. Ra?ionalizarea lumii fiind �nscris? �n profunzimile civiliza?iei occidentale, sociologul trebuie s? explice originile ?i caracteristicile acestei lumi care s-a modernizat laiciz�ndu-se ?i care s-a debarasat de mistere ced�nd mirajelor ra?iunii. Aici afl?m anumite accente din Marx, c?ruia Weber �i cunoa?te opera. 3. El se �ndep?rteaz? totu?i de acestă atunci c�nd abordeaz? problemă originilor ra?ionaliz?rîi care a luat �n st?p
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
nivelului sprijină politica oficială printr-un fel de translație care șterge deschiderea internaționalistă a comunismului și promovează națiunea. Crizele de după 1989 și reflecțiile privitoare la responsabilitățile intelectualilor conduc pe unii dintre membrii acestei generații să-și pună întrebări asupra acestui miraj și asupra acestei orbiri colective: a existat deci o alienare generală. Națiunea era prea fragilă pentru a se diviza. Tineretul se putea simți în același timp nevinovat fără a fi democrat, era muncitor sau talentat. Spre deosebire de tinerii americani și europeni
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în maternitate și o va găsi, în cel mai neașteptat mod; Hava veghează, din perimetrul ordinii sacre matriarhale, ca legăturile dintre oameni să rămână intacte, iar fiul rătăcitor să fie găsit și adus acasă. Nu atât călătoria în sine, cât mirajele ei transformă experiența depărtării într-o inițiere. Ionatan caută liniștea aridă a deșertului și singurătatea stranie a orașului Petra, deoarece doar în labirintul incert al nisipului și în melancolia stinsă a lumilor miraculoase de altădată poate intui coordonatele locului său
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lor. Complementar, angajații de la abator obișnuiau să beau sângele proaspăt al animalelor sacrificate, în acest mod reiterându-se puterea nelimitată a călăului, autoritate regăsită într-un alt roman, Regele se-nclină și ucide, în prezența ambiguă a unui rege sângeros. Mirajul lui afară, acel dincolo ce se întindea după granița mortală, erodează în planuri nebunești, de cele mai mult ori tragice, resemnarea celor mai mulți dintre prizonierii României comuniste. Riscând totul în nopți cu ceață, înotând adânc prin apele Dunării, fără miros și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
femei și bărbați, pentru câteva zile de plăceri extravagante. Povestea are, încă din primele pagini, nuanțe și accente gotice: originile protagonistei, agoasele sumbre colcăind în casa din deșert, interioarele întunecate, personajele impenetrabile, cu vieți ascunse și purtări nefirești, aerul fierbinte, mirajele, și, mai presus de toate, prezența Destinei, sfidătoare, dominantă, omniscientă. Înconjurată de adulți naivi, ademeniți de Meridian în jocuri perverse, Destina se impune dintru început ca stăpână legitimă a locului. Natura sa miraculoasă, de orfan și erou romantic, e revelată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cumva se bucură de privilegiul extraordinar de a putea face un chip chiar din trupul mulțimii, cum s-a întîmplat în Piața Roșie din Pekin, cînd Mao, de la tribună, și-a putut vedea chipul desenat de cei aflați acolo. Cînd mirajul se înfăptuiește, indivizii, strînși din toate părțile în oglinda șefului, pierd uzajul gîndirii critice. Liderul avînd știința de a deveni idol se bucură de suveranitatea absolută a oamenilor asupra oamenilor întrucît domnește nemijlocit asupra memoriei lor. Cea de-a doua
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
1983, 52; Vlad, Lectura rom., 209-212; Mircea Muthu, Ocheanul fermecat, LCF, 1984, 14; Nicolae Prelipceanu, Imperiul și restul lumii, VR, 1984, 3; Moraru, Textul, 231-233; Titel, Cehov, 190-193; Liviu Petrescu, De la un labirint la altul, TR, 1985, 50; Gheorghe Glodeanu, Mirajul povestirii, VTRA, 1986, 2; Al. Dobrescu, „De-a lungul fluviului”, CL, 1986, 21; Corin Braga, „De-a lungul fluviului”, TR, 1986, 36; Vasile Chifor, Fascinația povestirii, VR, 1987, 1; Holban, Profiluri, 398-401; Mircea Popa, Ferestrele realului, LCF, 1989, 9; Marian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
-ul se sprijină în primul rând pe o ipoteză logic veridică pentru a imagina o experiență a gândirii. Asta face Cyrano pentru a justifica "ficțional" faptul că Pământul se învârtește. Creează astfel, în spațiul literar, o ficțiune, prinsă într-un miraj la rândul său atras de apariția științei galileene și a tehnologiei 90. Drept urmare, unii autori vor ajunge, cu ajutorul "termenilor științifici", să creeze noi metafore pentru a contribui la înțelegerea lumii care se construiește în legătură cu dezvoltarea noilor științe și tehnologii. Celelalte
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ajunge, cu ajutorul "termenilor științifici", să creeze noi metafore pentru a contribui la înțelegerea lumii care se construiește în legătură cu dezvoltarea noilor științe și tehnologii. Celelalte genuri literare pot să se revigoreze grație a numeroase inovații formale interne. Dar "ficțiunea întemeiată pe mirajul științific" care va deveni SF-ul -, pentru a rămâne creatoarea tipului specific de emoții cărora le dă naștere, se sprijină foarte puțin pe invențiile formale. În schimb, rămâne deschisă nu numai descoperirilor științifice, ci și imaginii științei în societate, din
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
culturi, între două limbi: Franța și Québec-ul pentru Elisabett Vonarburg, literatura franceză și viața în Statele Unite pentru Ursula K. Le Guin. Această poziție descentrată contribuie la perspectiva distanțată din care ele privesc celelalte culturi, fără a se lăsa acaparate de mirajul universalității sau al "cetățeniei". Nu le interesează nici "armătura" tehnică, decât la modul metaforic, conferindu-i o funcție narativă și/sau ideologică specifică. Le Guin nu descrie vasele NASFAL, nici ansiblul*, dar simpla lor menționare creează un efect de verosimilitate
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
la care sunt supuși clipă de clipă cei pentru care fortul este un adevărat microunivers se naște de fapt speranța că într-o zi se va întâmpla ceva deosebit în pustietatea aceea, ceva din care să se nască eroismul. Tot mirajul începe așadar prin această putere a obișnuinței, fapt pe care scriitorul îl subliniază textual, într-un mod aproape excesiv, în capitolul al X-lea, în care nu mai puțin de șapte paragrafe încep cu vocabula „obișnuință”. Deși la început era
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi bunul și solemnul renume al religiei noastre. Da, mi-a zis ceva despre viața și convertirile lui. Inima lui e zbuciumată, sufletul lui este tot o rană, iată de ce aleargă după miraje și făgădinți. Tu să-mi răspunzi așa cum se răspunde unui duhovnic, iar nu să-mi înșiri tot felul de teorii și cuvinte frumoase. Nu trebuie să-l mai întâlnești pe acel individ, e un tip periculos, ba chiar ar trebui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
totdeauna, reflexul replierii către stat, căutând, prin energie individuală, articularea binelui comun. Unui stat împovărat de clientelism, Carp îi va opune, odată cu „Era nouă“, proiectul de evoluție organică a descentralizării și independenței justiției. Unei societăți de paraziți ce gravitează în jurul mirajului bugetar, Carp nu va înceta să îi contrapună un etos al muncii, hrănit de școlile de meserii și capabil de a genera o autentică stare a treia. Va trebui să înlăturăm pe români de la funcționarism, și atunci va veni o
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
În vreme ce proza și-a păstrat libertatea de a alege Între a reprezenta prin limbaj sau a exprima În interiorul limbajului. și și-o exercită alegînd mai ales să reprezinte, să povestească și, astfel, să transmită mesaje. De-a lungul secolului trecut, mirajul lingvistic a sedus practica literaturii și a determinat nașterea unei definiții ontologice a literaturii ca ființă a literaturii moderne a cărei valoare/vitalitate este evaluată prin prisma autenticității Înțeleasă ca adecvarea dintre enunțare și ceea ce se presupune că trăiește subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-lea francez, pentru a-i reda demnitatea știrbită În ultimele decenii de deconstrucție a categoriilor literare, Antoine Compagnon voise să clarifice relația pe care o Întreține tocmai cu această ultimă perioadă, cea a „demonului teoriei”. Cartea lui se adaugă, astfel, Mirajului lingvistic al lui Toma Pavel (1988, tradusă În 1993 În românește) și French Theory a lui Franșois Cusset (din 2003). Parțial, poate fi amintită aici și La Pensée ’68, a lui Alain Renaut și Luc Ferry, din 1985. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-și exproprieze ceea ce tocmai trăise cu patos. Citindu-i cartea, nu se poate să nu o așezi, ca proiect, alături de excepționala GÎndire ‘68 a lui Luc Ferry și Alain Renaut. O altă carte de căpătîi pentru francofonul anului 2000 este Mirajul lingvistic a lui Toma Pavel (1988). Dintre cele trei, cea de față este cel mai puțin teoretizantă. Constatarea n-are o intenție axiologică, ci mai degrabă de diagnostic epistemologic: Între filozofie, lingvistică și literatură, ultima este și cea mai amenințată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
forme ale literaturii și să-i reevalueze rolul În contextul societății urbane, tehnicizate, ritos individualiste și totuși masificate (cum constată Peter Sloterdijk), Lejeune și Genette continuă sîrguincios și autarhic, cu disprețuitoare suficiență, În cîmpul literaturii, o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile contemporane: “Trăsătura specifică a enunțului de ficțiune, este că, contrar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lună" și "totuși n-au învins", așa cum biblicul Saul și-a oprit sabia necinstită în zid și nu în trupul lui David. Eugen Jebeleanu rămâne tragic și când evocă curgerea timpului semnalând că viața este perisabilă și omul antrenat în mirajul ei observă doar trecerea frunzelor, zborul păsărilor, mașinile, soarele, noaptea și luna, într-un cuvânt, tot ce se raportează la existența lui. O mare sensibilitate și o concentrare a emoției a avut un rol important în procesul evolutiv al poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ele spun "/ că-n țările de jos, în vechiul burg,/ încins cu holde arse de pelagră/ fantoma lui se plimbă, în ceasul murg/ și poartă în loc de ochi o floare neagră. ("Trandafirul negru"). În "Mistrețul cu colți de argint", Fata Morgana (, mirajul ideii) îl va ucide pe prințul din Levant, care murind, aude un sunet de corn, asemenea eroului din "La Chanson de Roland", dar numai pentru o clipă: "Să suni până mor către cerul senin/ atunci asfinți după creștete luna/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
el crede în triumful unei arte ce golește poezia de epic, de retoric, adunând în terenul liric amiezi fierbinți, cu ceruri transparente, culori și lumini, umbre și infernuri, cetăți și catedrale, ulițe și orașe bătrâne, corăbii drapate într-un lung miraj al depărtărilor ce țin de Africa sau de Marea Japoniei. Imaginile sunt exotice: lumina coaptă, meduzele sunt gătite cu cimbru, lumina are pragul verde, privirea pisicii aduce lumini de iris etc. L. Dimov scrie versuri în care nu trebuie, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai puțin realizat tehnic. "Priveam umilul pelican/ Și îmi păru icoana vie/ A-ntregului trecut uman/ De-ncătușată nostalgie." Alteori dialoghează cu moartea ca "orbul cu obrazul strâns legat" sau teribilul exod de epoci și apariții sumbre, turme nefericite, atrase de mirajul Mecăi. În general poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]