6,725 matches
-
sâmbăta scurtă. Nevastă-mea trebuia să ducă copiii la creșă (și, evident, să prindă și ea „rapida”, lucram amândoi la Centrul de Cercetări), eu aveam sarcina de a-i aduce acasă când veneam de la serviciu. Nu mică mi-a fost mirarea când, după deschidere, una dintre vânzătoare vine direct la mine și-mi șoptește discret s-o urmez în depozit unde-mi spune: - Domn’ inginer, începând de mâine, după ce veniți de la serviciu, treceți în fiecare zi pe aici cu două sticle
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
precizează că răspunsul celui examinat trebuie să fie scurt, cuprinzător și cu expresii proprii. Un eseu cu alte cuvinte. Dacă oblig întreaga clasă să dea un răspuns identic la aceeași întrebare oblig de fapt pe toți să plagieze. Nici de mirare dacă însuși primul ministru a devenit „dotorre!” pe o teză plagiată. Profesorii de toate gradele plagiază aplicând întocmai curricula iar elevii, având acces la răspunsurile standardizate prin internet sunt invitați direct să plagieze (să învețe răspunsurile pe dinafară nu să
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]
-
Numele tău, care-mi spunea ceva și nu știam de unde să-l iau! Acesta era motivul pentru care nu aveam asociere cu un chip, pentru că acel chip era al unei fetițe... Doamna Maria Popescu nu-și putea stăpâni emoția și mirarea. Se așeză pe un scaun fără să înceteze s-o privească pe frumoasa doamnă din fața ei, vorbindu-și sieși: „Dar cum este posibil? O tânără atât de frumoasă și iată, se dovedește și foarte inteligentă, deși, cu ani în urmă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
poetică, fără voia lui, alunecă din când în când, chiar când e prozaic, prin poezie. Nicolae Dabija e în această agreabilă stare. De câte ori îl întâlnesc, am senzația ciudată că am făcut școala primară în același sat, că am avut aceleași mirări și nedumeriri în fața orașului. De câte ori îi citesc opera, simt că mă apropii din ce în ce mai mult de Basarabia poetică și nu numai. Dincolo de fiorul literar care-l așază în galeria marilor scriitori moldoveni de la Mateevici la Druță, de la Matcovschi la Vieru, de la
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
fără bielă (vândută Japoniei și folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii '90). Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferență (chiar ostilitate) de autoritățile statului, condiții în care nu e de mirare că unele din invențiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur și simplu furate de americani... În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]
-
sfinte. Prietenia creștină alege formele, mișcarea, nuanțele, timpul, culorile, spiritul, harul, dând o nouă dimensiune Creației, pe care o regizează ca pe un grandios spectacol, tainic și surprinzător, divin și admirabil, impresionând prin splendoarea și sublimul originalității, reproducând o continuă mirare a aparențelor care devin permanențe. Numai în sufletul Dacoromânului frumos trăiește lumea ideală a Prieteniei. Prietenia este Astrul Adevărului revelat care-ți poartă sufletul creștin spre tărâmul veșniciei. Prietenia este marea poartă spirituală deschisă permanent procesului de cunoaștere, care impresionează
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
confecționează mărțișoarele sau de ce se păstrează cu încăpățânare firul împletit în două sau trei „colori”. Desigur, nici nu mai bănuim semnificațiile culorilor, iar dacă cineva ne-ar spune că, de fapt, roșul e ... negru, l-am privi pe respectivul cu mirare. Așadar, să încercăm să descifrăm, cu ochii și sufletul strămoșilor, sensurile mai profunde ce se ascund în albul, negrul, albastrul și roșul mărțișoa �relor de altădată și de acum. Insistăm asupra cromaticii mărțișo �rului deoarece, potri �vit pictorului W. Kandinsky
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC de MARCEL LUTIC în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349081_a_350410]
-
atât! Restul le mai înveți "din mers". Este înfricoșător, dar asta-i realitatea. Dacă ajungem la liman - Domnul Hristos știe. Mai auzim și tot felul de sminteli, că monahul cutare a plecat în lume și câte altele. Nu-i de mirare. Spune la Pateric să nu ne mirăm că pleacă unii în lume, să ne mirăm că mai rezistă cineva. Cei care vor birui vor fi mai mari decât Părinții. - S.G.: În încheierea acestui dialog duhovnicesc, țin să vă mulțumesc Preacuvioase
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
toate fețele aceste anomalii, care, până la urmă, din experiențele anterioare, se anulează reciproc. Moderatorii îi invită pe protagoniști și-i învrăjbesc, să aibe rating. De prea multe explicații încâlcite nu au timp să-și ceară scuze; nu e nimic de mirare, dar nu ne dau nici cea mai mică speranță, să votăm fără ranchiună pentru atâta dorită schimbare de viață, deși știm bine că în campaniile electorale se joacă pe scene-n picioare, iar din “discursurile academice” noi înțelegem că toți
PROFEŢII DEZASTRULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349166_a_350495]
-
evenimentele din familia fiului meu( nașterea și botezul nepoatei mele) care m-au ținut în București. Dar de vorbit la telefon am vorbit în fiecare zi. Ochii ei vioi și calzi, sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
care, trebuie să recunoaștem, nu o caracteriza. Gândi, dacă putem spune așa, cu ce-i mai rămăsese prin creier: - Bă, al dreacu’ ăsta al mio, știe șî limbi străine, te pomeni că învăță acolo la ei la fabrica dă fosfați! Mirarea doamnei era profund justificată deoarece până atunci susți- nuse sus și tare că ea n-are nevoie să știe nici o limbă străină, că vorba ei „m-e dăstulă asta în care mă căcă alde mămuca mea și la o adică
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
prin rai. După aceea, chiar lângă noi, se făcuse auzită o pasăre, iar după câte clipe Culiță o imitase fără greș, fluierând cu buzele țuguiate. La început nu ne venea să credem. Dar Culiță a repetat fluieratul spre imensa noastră mirare. - Da de când știi tu să faci așa? a întrebat Klesch. - Păi, aproape de când mă știu, a răspuns cel întrebat. De când am început să umblu cu animalele la păscut, cu caprele, mai ezact. În satul nostru de lângă Sirete sunt păduri de
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
oprise din scărpinatul câinelui și rămăsese cu ochii pironiți în gol. - Asta fost un Stieglitz! remarcase imediat bătrânul. Culiță mai scosese câteva triluri. Moșu Klesch le recunoscuse imediat: - Asta Meise, asta Goldammer, asta Grasmucke ... - Băăă, făcuse bătându-și palmele cu mirare micul Klesch, după cum se vede păsările voastre din Moldova vorbesc taman aceeași limbă cu ale noastre de aici! Tocmai atunci trecuse cârâind deasupra casei o cioară. Culiță o imitase imediat fără greș. Toți am izbucnit în râs. Simțind că nou
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
în poala cămășii ... Noi făcuserăm ochii mari: - Cu trotil, cu grenade?... Da de unde aveați voi așa ceva? - Ei, se codise, să răspundă Culiță, ei, se găsea, și acum, dacă știi unde, mai găsești. - Da cum se poate, își bătuse palmele cu mirare Klesch. Ce cresc așa, la marginea drumului? - De crescut nu cresc ele, da uneori s-au mai aflat și la margine de drum. Și bombe nesplodate s-au găsit nu puține. Klesch tăcuse brusc. Începea să înțeleagă cum stăteau lucrurile
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Horia Sima va veni în țară cu un program nou și îndemna la rezistență pe ceilalți deținuți. De la venirea sa în comuna Schei, întreține legături cu elementele cele mai dușmănoase, manifestă continuu nemulțumire ... Cu o asemenea „recomandare”, nu-i de mirare că, după trei luni, a fost din nou arestat și condamnat la 10 ani de temniță grea, pentru „crimă de activitate intensă contra clasei muncitoare”. A fost eliberat la 1 octombrie 1962, iar în anul 1965, cu sprijinul lui Perpessicius
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
golite toate... Doar umbrele, viu colorate Au ieșit din debarale Să mai facă o plimbare. Un motan, plecat de-acasă Stă speriat sub o mașină Și privește pe furiș, Ploaia ce cade pieziș. Prin băltoace trec galoși Care-și scutură mirarea... Și întreabă cu franchețe: -S-a mutat pe-aicea marea? Dar bagheta unui Mag, Ce nu are beteșug A lovit în coamă norii Și speriați cu toții fug... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Furtuna / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
folosire. În consecință bărbatul caută „prospătură” printre femeile care au cerințe hormonale datorate in-satisfacerii din actul conjugal. Toți trec conștient la amorul liber datorită unui mic amănunt care poate angaja mulțumirea completă chiar și în patul conjugal. Este oare de mirare că popa Catolic poate afirma: „Soția este o amantă până la primul copil. Apoi devine mamă și în final soră.” Ea nu mai dorește să satisfacă dorințele stăpânitorului ei soțul dar rămâne femeie și caută pe aiurea plăcerea pe care soțul
BĂTĂLIA DINTRE MINTE ŞI TRUP de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348558_a_349887]
-
marginea satului de vechi ce era, începuseră reparațiile, se aduseseră bârne pentru altul nou, noi ne împrietenisem cu paznicul pe care unii îl țineau de vorbă, iar alții își umpleau sânul cu surcele de foc și tuleo! Ne uitam cu mirare la soneta care făcea gropi pentru înfigerea stâlpilor, stăteam ceasuri întregi uitându-se cum se cioplesc buștenii cu niște cuțitoaie mari cât toate zilele ni se părea nouă, cum erau tăiați cu joagărul iar grinzile rezultate erau găurite cu burghiile
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
apoi, în anii senectuții, martie aduce înțelesuri noi faptelor simple de viață, pe lângă care am trecut fără să le băgăm în seamă. Descoperim cu bucurie că totul pare nou în jurul nostru, așa cum nu le-am mai văzut niciodată, și spre mirarea noastră, chiar noi înșine descoperim că suntem altfel. Alte înțelesuri capătă urzeala vieții, altfel înțelegem cum creste firul ierbii, cum se desface floarea, altfel simțim mirosul verdelui crud al ierbii, altul este ințelesul glasului păsărelelor, iar noaptea parcă ne este
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
violonistul de pe stradă? „... adu, Doamne, pe unul dintre aceștia în drumul ei...” Când Nocturna elibera ultimele acorduri am salutat-o o dată în plus și în doi pași m-am apropiat să o întreb cât timp rămâne să mai cânte. Avea mirarea în priviri și vorba îi lunecase domoală pe buze. „De ce mă întrebi?” Aș vrea să te cunosc și să primești invitația mea, aici... și semnalasem mai mult din privire, cafeneaua de peste drum. Străbunicul meu era latifundiar. Toți feciorii lui au
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
să vâre cheia în broască. Ușa se deschise și pași șovăitori se auziră pe parchet. Am rămas nemișcată. În fața mea apăru deodată, colegul Nonei, cel cu care dansasem la începutul petrecerii și al cărui nume nu mi-l puteam aminti. Mirarea mută, ce mi se citea pe față, văzându-l, îl făcu să spună cu sinceritate: - M-a rugat Nona să îți aduc cheile. Le-a descoperit adineauri, madame Mia, când a coborât să plece la piață. Le-ai uitat în
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care tocmai se ridicase ducând către gură un smoc de ierburi cu degetele înnegrite, crăpate. În mirarea clipei, se văzu la hotar de lumi: cea din care poposise și cea prăfoasă de-acum, strigat Nicodim de-o gloată furioasă, urmăritoare... - El e! se sumeți un glas spart de vădană. El a furat găinile! - Să-l doborâm și
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
sintagmelor neologice, epatând prin expresivitatea simțirii și prin cromatica specială. În aura poeziei sale există toate culorile spectrului. În cele din urmă, ESENȚE(le) - „îmbuteliate“ în sticluțe mici - țâșnesc precum apele fierbinți ale unui gheizer în plină iarnă hibernală, polarizând mirarea la porțile aurorei boreale. La rădăcinile esențelor stau sevele ce au alimentat dintotdeauna sufletul, au încălzit trupul, mintea și inima, au conferit frumusețe și trăinicie vieții: casa, familia, mama, copiii, țara - cuvinte cărora Constant Călugăru le arondează atribute precum: putere
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
dar în adâncul limpezimilor, înțelesurile sunt prea multe și de neînțeles pentru cei care nu s-au străduit să iasă din întunericul acestei lumi. Aceștia nu le vor vedea, vor fi contrariați și chiar stupefiați de versurile poetului. Întrebările și mirările poetului din poeme sunt încrustate în lacrimi de chihlimbar care „își caută ochii de plâns”, așa cum exclamă în poezia cu acest titlu: „unde ești aproapele meu?/vino să mă vezi cât de mult te caut/și ce sunt eu fără
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
tine”. De fapt, chiar în primul poem, ne atrage atenția și este dezamăgit că, „După restaurarea omului/prin Iisus Hristos/șarpele a venit iar cu fructul oprit/și omul iar a mușcat”...(pag.107, „Omul iar a mușcat”). De aici mirarea poetului, tot dezamăgitoare, de ce „o plantă sau un animal/reacționează pozitiv la o muzică/simfonică/în timp ce el abia așteaptă să se termine” (pag.110- „Regn”). De-acolo, din Eden, poetul ne spune că „muzica este o mare ființă rănită de
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]