5,217 matches
-
a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția prezentă a omului. Miturile culturilor tradiționale surprind situarea omului în miezul unui conflict între forțele care guvernează cosmosul. Intuiția unității experienței umane a timpului este aici fundamentală. Lumea și umanitatea nu sunt simple abstracții; ele se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
critice a memoriei pot fi găsite, cel puțin de către eurocentrici, la Herodot (484-425 î. Hr.), Tucidide (460-400 î. Hr.) și Polybius (210-126 î.Hr.). Cu ei, istoria dobândește o suveranitate genitivală: orice subiect care cade „subt vremi” i se supune, fără rezistență. Memoria mitică devine memorie istorică. Istoria rămâne cel mai adesea locală, incluzând umbra vecinătății. Prin definiție, zeii sunt excluși din cronica trecerii. Deconstruind fabulele grecilor, primii istorici au recunoscut totuși autoritatea zeității numită „destin”. Să fi fost destinul sau curiozitatea aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Plinius (23-79 d.Hr.) sub cenușa vulcanului Vezuviu, în timp ce privea atent erupția? Herodot își propune să cuprindă în relatările sale o durată de aproape două sute de ani. Adâncirea în detaliu înseamnă distanțarea de conceptul unitar de umanitate presupus de discursul mitic. Contrastul dintre greci și barbari este cel puțin la fel de puternic ca dihotomia între evrei și neamuri. A. Momigliano îl considera pe Polybius drept primul istoric grec care a scris având în față orizontul universalității. Polybius știe că istoria politică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
E. Camilar din Contemporanul (Nr. 123, 124), În care cronicarul literar (Ovid S. Crohmălniceanu - n.n.) discută arhitectonica romanului, amploarea temei, construirea personajelor imputând autorului aspecte foiletoniste care «contrastează cu felul În care se prezintă În genere acțiunea», impunându-i factura mitică a prozei și trecând cu totul peste semnificația politică pe care o poartă opera În zilele noastre. Această semnificație, care constă În Încercarea de a fi un răspuns dat celor la care motivarea politicii antinaționale din trecut mai are credit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oricărei metafizici creatoare”. Kant ar fi reamintit obiectivele pe care și le-a propus în cercetările sale și ar fi insistat asupra ideii că ele au fost cu totul diferite de cele care urmăresc determinarea condițiilor de posibilitate ale creațiilor mitice, religioase, artistice sau metafizice ale spiritului omenesc. Kant ar fi subliniat că filosofia sa nu oferă nici un temei pentru a nega exietența unor categorii cum sunt cele pe care Blaga le numește stilistic-abisale. Dar el ar fi plasat probabil cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoașterea, cunoașterea metafizică și cunoașterea despre fapte, altfel spus cunoașterea „pură” și cunoașterea empirică. Temeiul acestei valorizări este tocmai acea valabilitate universală care distinge cunoașterea obiectivă. Pentru Kant, această valabilitate reprezenta expresia universalității rațiunii. El nu a ignorat, desigur, creațiile mitice, religioase, artistice ale spiritului sau teoriile metafizice despre transcendent, influența lor adesea covârșitoare asupra modului de a gândi și de a simți al oamenilor. Pentru Kant, ca și pentru Blaga, era clar că aceste creații individuale și reprezentări colective se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
190 Giurgiu Petru 29 Gligor Emil 69 Gligor Toader 29 Glodeanu Inocențiu 16, 143, 158, 234 Goiciu (Petrache) 227 Goma Paul 127 Gorbatei Gheorghe (Ghiță) 55-56, 137, 143, 158 Gorgos Gh(eorghe) 72-73 Gorunescu Gheorghe (devenit Penciu) 29, 33 Grad Mitică 29 Grama Octav 68-70, 74-75, 79-80, 89, 110, 121, 129, 134, 148, 177, 195, 199 Grăghici Bebe 29 Griga Ioan 135, 141 Grigoraș Ion 112, 223 Grimalschi Pavel 101 Grindeanu Ioan 29 Groza Petru 17 „Grupul generalului Carlaonț” 122 „Grupul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Ziorile și poeziei pastorale. Preocupat să contribuie la demonstrarea vechimii și continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic, B. apelează la folclorul tradițional, cu „matca arhaică, precreștină”, respectiv straturile traco-dace. În examinarea lor trece dincolo de trama epică, de „fabulă”, cuprinzând elementele mitice particulare: bradul ca arbore sacru („axă a lumii”) în riturile de nuntă și de înmormântare, cultul aurorei („Dintre toate neamurile Europei, numai românii au o credință în auroră, pe toate planurile și sub toate aspectele vieții individuale și sociale”). Capitolul
BUHOCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Eulalii, precedate de Veghea lui Roderick Usher, parafrază de Ion Barbu, cu un portret de Mac Constantinescu și gravuri de Pierre Grant, București, 1931; Limite, București, 1936; Comedia fantasmelor, Sighișoara, 1939; Alkestis, București, 1939; Cazul Blaga, București
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
aviației românești. Mai aproape de poezie, volumul Flăcări (1935) este dominat de energia trăirilor erotice, abia voalate de simboluri străvezii. Înțeleasă ca o religie atotputernică, iubirea e proiectată în largi spații naturale sau în profunde perspective temporale, prin invocarea unui timp mitic, cu o figurație dionisiacă. Glorificarea forței vitale ar fi principala marcă a scrisului său, vizibilă și în entuziasmul versurilor ocazionale sau al articolelor literare. Înclinația poetului de a elogia capătă forma cea mai plină de devoțiune în Povestea lui... (1940
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
care autorul își valorifică biografia și se dedă unui experimentalism radical, de esență postmodernă. Autoreferențialul - liric, eseistico-publicistic - se alimentează atât din cotidian, din „feliile de viață”, cât și din proiecții fanteziste, din aducerea în prim-plan a unor personaje arhetipale, mitice, tinzând să ilustreze original, cu grilă postmodernistă, motivul eternei reîntoarceri. Este vădită elaborarea textualistă stăruitoare, ce mizează pe construcția cerebrală, pe livresc, efectul „programat”, pe ludicul semantic și jocurile computerizate, numite „Edgar Poetice jocuri” (de perspectivă, grafice, „hagiografice” etc.). Intertextualitatea
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
limba germană, îi citea pe Kant și Schopenhauer în original, era un spirit deschis, neferindu-se să includă printre lecturile sale, de preferință filosofice, chiar și scrierile lui David Strauss, susținătorul tezei că persoana și faptele lui Iisus sunt plăsmuiri mitice. Mama, Ana (n. Moga), tot dintr-o familie preoțească, de origine aromână, compensa puțina instrucție școlară cu bogate cunoștințe folclorice. Viitorul poet a început să vorbească abia la patru ani și n-a reușit niciodată să pronunțe ușor consoana r
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție aparte (întruchipând o „stângă” a acesteia, după cum a ținut să precizeze, adică o aripă nonconformistă, neliniștită, iscoditoare, înclinată spre abateri de la linia strict tradiționalist-ortodoxistă). Dacă interesul pentru arhaitate, primitivism, practici magice, plăsmuiri mitice și reprezentări proprii creștinismului răsăritean (sofianicul) îl apropia de gândirism, alte preferințe, cum ar fi simpatia autorului pentru experiențele artistice moderne, îi dictau distanțări nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a vorbit la noi cu admirație
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
o resemnare înțeleaptă. Ecoul ei îl aduc versurile culegerii următoare, La cumpăna apelor, care, cum sugerează titlul, fixează pragul de unde evenimentele vieții urmează a fi retrăite într-o simetrie a declinului. Se înmulțesc și reprezentările satului românesc sub o aură mitică, întreținând ideea veșniciei lui, prin fauna sacră pe care o găzduiește, taurul neînjugat, ursul tămăduitor, licuricii cu lămpașe. Volumele La curțile dorului și Nebănuitele trepte reiau motive lirice anterioare, adăugându-le o mai intensă nostalgie în prelungita depărtare de țară
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice fac să tresară memoria mitică a autorului, care vizitase de timpuriu locuri cu rezonanță culturală unică. Numeroase versuri exprimă o tot mai accentuată neîncredere rilkeană a poetului în cuvânt și se amplifică lirica autoreflexivă (Ulise). Autorul distingea metafora „plasticizantă” de cea „revelatoare”, căreia avea să
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Numeroase versuri exprimă o tot mai accentuată neîncredere rilkeană a poetului în cuvânt și se amplifică lirica autoreflexivă (Ulise). Autorul distingea metafora „plasticizantă” de cea „revelatoare”, căreia avea să-i acorde preferință. Aceasta din urmă implică - după el - un sâmbure „mitic”, o frântură de „poveste”, fiindcă e rodul unei crize gnoseologice și nu o poate aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
elementare, sub efectul cărora personajele se mișcă. „Mesagiul” („vestirea”) ia forma unor devize cu putere de a contamina oamenii și a le biciui voința, îndreptând-o spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune în piesă. Zamolxe, întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
reconstituire autobiografică a copilăriei și adolescenței autorului, cuprinde bogate și sugestive informații asupra mediului său de formație, familial și intelectual. Romanul postum Luntrea lui Caron are stângăcii de poet aventurat pe tărâmul prozei, dar reușește să intereseze datorită stăruitoarelor analogii mitice evocate. Lirism gnoseologic, lirismul lui Blaga se constituie din aspirația spiritului său la cunoașterea totală. Descoperind pretutindeni în lume numai taine nedezlegate, ciudățenii (sensul vechi, slavon), adică minuni, poetul este un miraculat. El a dat de cu vreme de izvoarele
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
lui Lucian Blaga, Sibiu, 1930; E Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 68, 97-99, 396-373; Tudor Vianu, Studii și portrete literare, I, Craiova, 1938, passim; Vasile Băncilă, Lucian Blaga, energie românească, Cluj, 1938; C. Fântâneru, Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică, București, 1940; Dan Botta, Cazul Blaga, București, 1941; Călinescu, Ist. lit. (1941), 792-797; Ist. lit. (1982), 876-881, 951-953; Șerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, București, 1942, 93-113; Papadima, Creatorii, 84-92, 430-449; Ovidiu Drimba, Filosofia lui Blaga, 1944; Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
altă parte. Și, dacă ea a sfârșit prin a-i descoperi în străfundurile împădurite ale Caucazului, a fost hazardul unui joc de simboluri. Simbolică era relația care, într-un fel sau altul, lega pe orice locuitor al țării de existența mitică a stăpânului imperiului. În ascunzișul lor din munte, ei se credeau eliberați de acel cult pe care țara și chiar planeta întreagă îl închinaseră unui bătrân ce trăia ros de teama de a nu-i fi ucis pe cei ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trebuie să devină societăți ale învățării sau vor fi sortite pieirii!”. Conceptul este asociat, de cele mai multe ori, cu viziunea unei „lumi mai bune” și este legat de învățare și dezvoltare. Figura 5. Societatea bazată pe cunoaștere și învățare Dincolo de aparențele mitice sau ideologice, nu putem ignora însă faptul că într-o societate în care producerea și distribuția accelerată a cunoașterii a devenit o realitate, învățarea - nu doar ca proces în sensul tradițional de acumulare, ci de schimbare cu sens a entităților
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
inginer-matematician la Centrul de Calcul din Chișinău, stagiar la Institutul de Investiții Nucleare, inginer la Universitatea de Stat din Republica Moldova, apoi redactor la revista „Limba română”. În volumul Mai multă dragoste decât ură (1989), B. își vede satul ca o mitică pasăre Phoenix, ca pe o arenă unde viața se logodește cu moartea, versurile fiind scrise într-un limbaj prozaizant. Cel de-al doilea volum, Palpabilitatea marginilor (1993), conține o poezie de atmosferă, cu reflecții și proiecții existențiale. SCRIERI: Mai multă
BORDEIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285817_a_287146]
-
și albe, cele mai multe -, figurile de stil nu sunt numeroase, însă poeta creează metafore totale prin aceea că însăși gândirea îi este metaforică. Atrasă de ceea ce Goethe numește „fenomenul originar”, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia încreatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității. Ea „se copilărește”, interogând cosmosul cu ingenuitate și abandonându-se la modul infantil unor reverii de natură a-i restitui sensibilitatea ingenuă din vârsta inocenței. „Am scris [...] - zice ea, într-un eseu - pentru a mă copilări, pentru
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
lui Pavel Dan, unde inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]