3,411 matches
-
tare. Aș șovăi. M-ar opri Îndoiala. „Dar dacă nu mă iubește?“, „dacă se preface?“, „dacă mă Înșală chiar cu acest individ care trece acum pe lângă noi și o salută?“ NU. Nu mă interesează iubirea ei. E o capcană. O mlaștină afundă din care nu se mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de spații și semne vrând să le-așeze-n buzunarul craniului său Soarele căzând spre lucruri domestice să-l lege-n lanțuri, Să nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cred că m-am gândit bine și În cele din urmă am renunțat, nu mă voi ridica pe ruinele altora. Vai, și când m-am trezit din nou liberă, cu Marinică lângă mine! Parcă m-aș fi smuls dintr-o mlaștină neagră, parcă aș fi evadat, asemenea unei păsări, din colivia robiei. Nu, nu trebuie să distrug În mine ce am mai pur, căci dacă până acuma viața nu mi-a oferit nici măcar o mică satisfacție, de ce să-mi distrug chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Hogaș. Și citește despre Pisicuța aia. Ironia soartei, va primi ca premiu la școală timp de patru ani mereu aceeași carte. Și un atlas geographic, cu o hartă mare, cu o insulă, cu un arhipelag, cu un estuar, cu o mlaștină, cu un râu, cu un fluviu, cu o deltă. Și scrie În rusește pe atlas. Scrie că: În Uniunea Sovietică sunt cincisprezece republici, douăsprezece republici sovietice autonome, opt regiuni sovietice autonome printre care și Regiunea Sovietică Autonomă Evreiască cu capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu demnitate de fiecare dată când Îl Întâlnești: „Bună ziua, domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga voastră În URSS. La explorări. Ești fascinat de mlaștinile Înghețate ale Iakuției și de numele acelea cu sonoritate sălbatică, Obi, Ienisei, Amur, Angara, Semipalatinsk. Tot ascundeți Într-un rucsac jerpelit, o hartă ruptă dintr-un atlas, o busolă, o lupă, timbre, de ce naiba?, niște chei vechi, chibrituri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țin pe omul acela cu toate puterile. Mă prăbușesc peste gâtul său negru, peste părul țepos ca o blană și respir. Îi respir mirosul de câine neîngropat. Încercam un contact, Angela, care să mă împingă definitiv în cealaltă parte, în mlaștina dintre mare și oraș, acolo unde locuia singura ființă pe care o iubeam cu adevărat. Unctorul acela nocturn nu fugea de mine. Dimpotrivă, acum mă cuprindea cu brațele și chipul său murdar mă căuta în colțul în care mă ascunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strat gros de frunze căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu 25 de kilometri peste viteza admisă. Nu am încetinit. Am lăsat în urmă mlaștinile posomorâte și rezervoarele greoaie de ulei din New Jersey, am traversat podul Goethals și am continuat să merg spre est. Nu mai fusesem acolo de ani de zile, dar încă mai știam drumul. Pe vremea aceea, când treceam pe lângă clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
eu treisprezece ani, am plecat din Osnabrück la Amsterdam. Până să împlinesc eu treisprezece ani, nimeni nu își mai permitea să fie evreu. Un amin rostit în cor se ridică spre tavan ca un stol de păsări alungate dintr-o mlaștină. Ar fi fost ținte ușoare. Mi-am dat jos șalul de rugăciune și tichia, le-am pus pe una din băncile de lemn și am pornit-o pe culoar, dar roșcatul era prea rapid pentru mine. De ce ți-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și va Începe să Înflorească. Iar eu și cu tine... — Da. Și tu o să te trezești la patru și jumătate În fiecare dimineață, o să-ți iei cizmele, sapa, târnăcopul, un cântec În inimă și un puiet În mână, o să asanezi mlaștina și o să cucerești deșertul cu mâinile goale. Nu-ți bate joc de mine, Yael. Recunosc că trebuie să Învăț cum să te iubesc. E În regulă. Încetul cu Încetul am să reușesc. Ai să vezi. Sigur că ai să Înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
apucase deodată, alături de fotografiatul florilor și al peisajelor rurale, arzătoarea nevoie să observe păsările, el se deda acestei preocupări cu o pasiune tot mai frenetică, ba chiar aderă și la o asociație ornitologică, cunoștea până și felurile de mușchi și mlaștinile în care se ațineau specii rare în număr mare. Dacă în călătoriile lui de afaceri ajungea în apropierea unui asemenea ținut umed, se ducea până acolo ca să privească prin binoclul uriaș printre crengile copacilor și ale tufișurilor, prin ierburi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mine și cu o privire întunecată și mustrătoare, înainte de a ne pierde în nemernicie, zise tristă: - Cu tine n-ar fi trebuit să fac niciodată asta. Cu toți ticăloșii, da, numai cu tine nu. Și sufletele noastre alunecară în mlaștină, adânc și pentru totdeauna. A fost prima și ultima noastră apropiere trupească. Războiul cel mare m-a încolonat alături de Moarte. Scheletul cenușiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă, după douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de mine atotîncrezătoare, când simt că sufletele noastre se unesc un moment în acord deplin. Câteodată o găsesc drăgălașă și trandafirie ca o purcea de pe o ilustrată pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Warren. Cu cât auzea mai mult, cu atât mai promițător i se părea totul. Reginald Blomfield era prieten cu Edward și un arhitect respectat. Construia mai multe locuințe private Într-un loc numit Point Hill, cu vedere spre Rye și mlaștinile Romney, și avea acolo o reședință de vară proprie, pe care Edward era de părere că va fi dispus să i-o Închirieze ieftin lui Henry la Începutul anotimpului. — Și prin mlaștini sunt drumuri... pe care se poate merge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numit Point Hill, cu vedere spre Rye și mlaștinile Romney, și avea acolo o reședință de vară proprie, pe care Edward era de părere că va fi dispus să i-o Închirieze ieftin lui Henry la Începutul anotimpului. — Și prin mlaștini sunt drumuri... pe care se poate merge cu bicicleta? Întrebă el. — Bineînțeles! Drumuri drepte, pe kilometri Întregi. Și sate fermecătoare de explorat, cu biserici minunate. — Pare exact genul de loc pe care Îl caut, spuse el, iar Warren se angajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
convenabil. Era extrem de Încântat de aranjament, superior hotelului Osbourne atât din punctul de vedere al peisajului, cât și al dotărilor. Locuința era cocoțată pe marginea lui Point Hill, o râpă Înaltă care se ridica drept de la nivelul câmpiei și al mlaștinilor Romney, privind către marea aflată la câțiva kilometri distanță. De pe terasa pe care petrecea ceasuri numeroase și unde cina În majoritatea serilor, datorită vremii neobișnuit de frumoase, se bucura de o priveliște ce ar fi putut ieși de sub penelul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul Mediu, când apa mării acoperea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul Mediu, când apa mării acoperea cea mai mare parte a acestui ținut, Rye fusese un port Înfloritor. Dar marea se retrăsese, se construiseră diguri pentru a-i Împiedica revenirea și mlaștinile fuseseră desecate. Rye rămăsese pe uscat, legat de mare doar printr-un canal Îngust, soartă Împărtășită de alte două așezări din grupul de Cinque Ports (cum erau colectiv cunoscute), Winchelsea și Old Romney. Dar declinul activității comercicale le ajutase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
musafir. Gosse, ca să fim sinceri, nu-i crease probleme, mulțumindu-se să Își petreacă diminețile citind și scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plat, ce tindea să devină ușor deluros, în care se desfășoară timp de un episod evoluția lui Joachim Mahlke și transformarea lui în erou de război: „...nori frumoși deasupra mestecenilor și fluturi care nu știau încotro s-o ia. În mlaștină, iazuri lucios-întunecate și rotunde ca niște cercuri, din care se puteau pescui, cu grenade de mână, caracude și crapi plini de buruieni. Natură, oriîncotro te căcai. Exista și un cinematograf în Tuchel...“ În completare, ar mai fi demne de menționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
experiența noastră de front ca bastion împotriva viiturii roșii. Noi știm ce-nseamnă să te pui cu Ivan, mai ales iarna. Americanii habar nu au de asta.“ „Fără mine. Io mă topesc înainte de asta. Doi ani lângă Leningrad, p-ormă mlaștinile Pripjet, la urmă pe Oder, ajunge!“ Dar și acest zvon care ne arăta viitorul - căci, după numai câțiva ani, atunci când Adenauer aici, Ulbricht colea, își cumpăraseră privilegiile de la învingători, armata germană exista din nou, atât asta, cât și cealaltă - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
douăzeci de mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai tare, mai intens. Acum se afla În Cilindrul B, un labirint de țevi și echipamente. Cândva curat și frumos colorat, era acoperit acum de mucegaiul vâscos. Din loc În loc atârnau jurubițe de mușchi fibros. Cilindrul B arăta ca o mlaștină din junglă. — Beth... Aceasta nu-i mai răspunse nimic. „Trebuie să fie În Încăperea asta“, Își zise el. Cilindrul B fusese tot timpul locul ei preferat, locul de unde se exercita controlul asupra habitatului. Îl așeză pe Harry pe punte, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de nașteri și morți plin de criminali și martiri. Dar eroismul și lașitatea n-au nimic în comun cu noblețea sau nimicnicia cauzei lor. Ca și V. tînăr, înot pînă la sufocare să mă abstrag șuvoiului ultimei categorii. Poți străbate mlaștina și rămîne curat? Dar nici așa n-am fost și nu sînt mulțumit căci, deopotrivă, raționalitatea de ghiață sau visceralitatea emotivă mi-au repugnat. Din clipa trezirii mele în această viață, gînd și emoție, au însemnat aceeași continuă, de neînlăturat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]