11,461 matches
-
Sas? Ce nume e acesta? - Nu știu, dar așa am găsit în istorie. - Da, așa ne încurcăm noi singuri istoria, cu „nu știu”... - Al doilea „descălecat” cu întemeierea Moldovei independente i se datorește lui Bogdan, voievod de Maramureș, care poseda moșia de la Cuhea de pe Iza. Încă din 1343, Bogdan a ajuns la „scârbă” cu Ludovic cel Mare, regele Ungariei - cum zic scrierile - Din cauza conflictului degenerat în dușmănie, Bogdan se văzu obligat să părăsească Maramurășul și în 1359 se hotărăște să treacă
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
cedeze locul. Ludovic, voia să’l restabilească pe Balc, dar interveni Bogdan care reușind să’l respingă pe rege, devine independent în teritoriile în care se înscăunase. Ludovic îl desmoștenește pe Bogdan și fii săi, ca „notorii infideles” luându-le moșia Cuhea și dăruindu-o ca despăgubire pentru Moldova „pierdută” lui Balc, voievod al românilor și comite de Maramurăș și fraților săi, Dragomir și Ștefan. - Deci, dragă Lucia, până aici suntem în clar cu Istoria, nu’i așa? Să’ți mai
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > IELELE-PROZĂ SCURTĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului IELELE Norocel, venit din lumea largă cu lotrii care treceau Dunărea în căutare de căpătuială, se lipi pe lângă moșia unui boier de-al locului. Venise călare cu încă trei flăcăi de prin părțile macedonene. Trecuseră Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe gheață. Ziceau că-s și ei tot un fel de români cu vorba stricată, uitați de Dumnezeu
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe gheață. Ziceau că-s și ei tot un fel de români cu vorba stricată, uitați de Dumnezeu și de Împăratul Traian prin locuri străine. Și Norocel fu tocmit cu simbrie la boier la moșie ca slugă. Și boierul văzându-l isteț nevoie mare trimise acasă un hoț de arendaș care-l păcălea la dijmă și-l puse pe el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească și să-i dijmuie moșia. Curte
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
la moșie ca slugă. Și boierul văzându-l isteț nevoie mare trimise acasă un hoț de arendaș care-l păcălea la dijmă și-l puse pe el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească și să-i dijmuie moșia. Curte boierească, mare, cu slugi și slujnice, cu alai mare, ba boierul cel bătrân zidise lângă conac și-o biserică să aibă oamenii din sat unde să se închine și unde să se roage la Dumnezeu. Și cu el în
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
neplăcută. Domnul Jansen ajunsese imobilizat în pat! O boală grea, necunoscută, îl țintuise. Soția sa, împreună cu Julia, aveau grijă mereu de el. Se-nțelege, el pierduse slujba de funcționar municipal, iar acum trăiau greu, dintr-o mică rentă a unei moșii din partea soției. Părinții Juliei se bucurară sincer de revederea lui Hans. Acest băiat avea un caracter excepțional. Aparent, avea figura unui om prea blajin, dar avea o inimă de aur. Hans povesti cum decursese călătoria sa în Lumea Nouă, cum
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
au lăsat doar vițica tânără de vreun an jumătate. Cotorișcă poate numai ca să sfideze bunul simț, și l-a ales pe Cezar drept cal la șareta sa, iar președintele ceapeului pe Mircea. Ceapistul șef, era o fostă slugă de pe o moșie oltenească. Când a venit în comună, nu era căsătorit și s-a angajat ca cioban la o familie din cartierul Vechi. Venind comuniștii la putere, după înființarea Gospodăriei Agricole Colective, prima conducere numită atunci a ajuns pe la închisoare o parte
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
și neamul românesc, scria poezia intitulată „Limba românească”: „Mult e dulce și frumoasă,/ Limba ce-o vorbim!./ Altă limbă-armonioasă/ ca ea nu găsim...”. Dar poetul Mateevici? - „Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată, / Un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată ...”, fiindcă limba care a crescut în și cu noi, în toate vârstele, nu poate fi înlocuită de nici o limbă învățată, oricât de bine. Este limba interiorității, a eului profund. Radio ProDiaspora pe care-l auzim s-a îmbogățit cu
RADIO PRODIASPORA – ŞAPTE ANI DE EXISTENŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381919_a_383248]
-
de sine? păcat oar' să fie dorirea de bine...? GLUME DIN VIS... ascultă - ascultă-aurirea de vești: în poieni mugesc iarăși toți zimbrii domnești! venit-a dreptatea! - ieșiți la ferești! ...ucigașule sfetnic - un' te pitești? venit-a dreptatea! - voievozii-n cutremur Moșia vor iarăși s-o ia-n stăpânire sfânt cerul s-aducă din fundul de vremur': Lumina și Crezul zidesc noua fire! vai vouă! - vai vouă! - ucenici vrăjitori fătați pe meleaguri de nu știu ce nori... va fi foc - va fi jale - căci
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
cosmos! FEVRONIA SPIRESCU imaginează două lumi, „în oglindă”, antagonice: I- PĂDUREA FERMECATĂ (devenită, prin circumstanțe vitrege, ba chiar violente, „PĂDUREA ALBĂ”), lume condusă DOMNIȚA CURCUBEU („blândă, senină și plină de voie bună”) - și II-MOȘIA ÎNTUNERICULUI, diriguită de DOMNIȚA NEAGRĂ („pe Moșia Întunericului era umbră, frig și tristețe”, iar DOMNIȚA NEAGRĂ era, cum altfel: „tristă, încruntată și rece la suflet”...ceva ce ar putea fi numit, eventual, cu un termen generic și sintetizator: „iohannică”...). În lumea PĂDURII FERMECATE existau „ultimii inorogi din
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
o exercite chiar și asupra celor mai corupte inimi” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt, Dicționar de simboluri, Artemis, București, 1995). Dar, pentru a se putea naște Pruncul-Inorog, DOMNIȚA NEAGRĂ pune condiția ca toate culorile din PĂDUREA FERMECATĂ să fie predate MOȘIEI ÎNTUNERICULUI! Și Părinții-Inorogi, dimpreună cu DOMNIȚA CURCUBEU, sacrifică, pentru sacralitatea hierofanică a Pruncului-Inorog, însăși logica (de bun-simț comun...) a CURCUBEULUI: MOȘIEI ÎNTUNERICULUI va deveni...”colorată”, pe când PĂDUREA FERMECATĂ va deveni, pur și simplu...”albă”! De observat că “albul” nu schimbă
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
pentru a se putea naște Pruncul-Inorog, DOMNIȚA NEAGRĂ pune condiția ca toate culorile din PĂDUREA FERMECATĂ să fie predate MOȘIEI ÎNTUNERICULUI! Și Părinții-Inorogi, dimpreună cu DOMNIȚA CURCUBEU, sacrifică, pentru sacralitatea hierofanică a Pruncului-Inorog, însăși logica (de bun-simț comun...) a CURCUBEULUI: MOȘIEI ÎNTUNERICULUI va deveni...”colorată”, pe când PĂDUREA FERMECATĂ va deveni, pur și simplu...”albă”! De observat că “albul” nu schimbă, esențial, natura sacralității. Ba, dimpotrivă! În schimb, la nivel existențialo-ființial, autoarea precizează: “Ființele de dincolo [din PĂDUREA FERMECATĂ ] nu trăiesc, ele
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
ai spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în vremuri sfinte - dar cine-și mai aduce-aminte ? acum e crivăț și pustie zbătut neam în nemernicie au fost cândva - în vremuri pline - azi - dintre păsări - corbul vine și din moșia necuprinsă a mai rămas o vatră stinsă a fost cândva - cine s-o știe când bate vântul de robie... lungi șiruri - umbre fără cale se scurg pe drumuri voievodale și nici măcar nu-s rupți de jale... lumină - unde ești - lumină
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
și flacăra Rugii divino-creștină prelinsă pe Chipul ființei și persoanei dacoromânului străbun i-a împletit unitatea în același cuget și aceeași simțire sfântă care, l-a întrupat ca Dăinuire multimilenară în cuminecare cu Altarul, Dorul, Dăruirea, Doina, Balada, Pământul, Codrul, Moșia, Apele, Grâul, Via, Taina, Biserica, Suferința, Crucea, Martiriul, Omenia, Luna, Stelele, Soarele, Cerul, Învierea, Înălțarea și Neatârnarea, rămânând locului hărăzit de Bunul Dumnezeu, peste voința încrâncenată a tuturor vicisitudinilor, furtunilor, amenințărilor, prigonirilor, invaziilor, persecuțiilor, eresurilor, ereziilor, schismelor, trădărilor, lașităților, râvnirilor
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
și pedagogi iluștri, eroi, genii, artiști, preoți, conducători, ierarhi de seamă. Oameni politici de stat care nu s-au înconvoiat, n-au îngenuncheat, n-au trădat, n-au vândut și n-au cerșit pe la porți străine, dușmane și râvnitoare la Moșia noastră. Mame care și-a crescut odoarele dragi în dragostea de Dumnezeu și de Neam, și care la rându-le multe s-au jertfit pentru Adevăr. Elevi, Studenți și Fecioare care au luptat pe front, în munți, în câmpii, în
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
istorice distrugătoare ale unor clipe confuze. Doar atât!... și compasiune. NOI NU TĂCEM „Cu dinții strânși de aspră suferință/ urcăm pe brânci Golgotele, cădem,/ ne ridicăm scrâșnind de neputință/ și iar ne prăvălim-dar nu tăcem.// Pe-a țării noastre darnică moșie/ târâm de-un car de ani același jug./ Cum oare să tăcem, când de sub glie/ răcnește osul dezgropat de plug?// De-a lungul zării noastre de cărbune/ paharul plin ne-am învățat să-l bem/ dar gura știe bine-o
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Donului își legitimau propria identitate la dimensiunea caragialiană, mai exista poporul român? Lecția de condus Iacobinii și Girondinii marxiști ai ateismului bolșevic, ajutați de slujbașii slugarnici ai proletariatului și de iudele vândute s-au pripășit samavolnic peste pământul străbun, peste moșia strămoșească, peste frumusețile sufletului nostru creștin și peste rânduielile lui Dumnezeu, profanându-ne soarta care-și trage seva de viață și de spirit din Sfânta Tradiție Hristică și croindu-ne prin mecanismele terorii și torturii o falsă fire, golită de
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
răbdător în neîntreruptele încercări, tare în luptă de apărare și dreaptă credință, a fost puternic și viteaz pentru că, prin menirea lui și-a întemeiat bravura și loialitatea pe demnitatea libertății, autoritatea neatârnării și spiritul continuității. El a trăit stăpân pe Moșia sa, în realul Tradiției, în har, în pilda cumpătării, în măsura jertfei, în cinste și dreptate, în iubire și iertare urcând înălțimi ancestrale de neatins. Neamul înfloritor din Carpați prin sufletul său mare, nu s-a plâns niciodată de greutăți
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
înverșunat ca oriunde peste Mormântul milenar al neamului nostru. Au uitat însă cei răi, saducheii și fariseii de minunea celei de a „Treia zi.” Dacoromânul creștin-ortodox are de trăit și de apărat cu prețul vieții sale moștenirea a două mari Moșii: Glia străbună și Cerul Înaintașilor săi. Altfel spus: identitatea națională (naționalismul-creștin) și cea spirituală (Ortodoxia-Biserica lui Hristos): „Pe plan socio-istoric, erodarea identității de sine transformă țările în teritorii și popoarele în populații, iar persoanele în simpli indivizi (eventual buni de
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și scut, Pădurea cu consorțiul ei suveran- Codrul cel Verde. Fără acest ajutor cu binecuvântare de Sus, românul s-ar fi pierdut în taigaua vrăjmașilor sau în hoarda trădătorilor. Toată Moșia geografică, cu întregul relief, cu bogățiile lui variate la suprafață și-n sânul pământului, cu râuri, cu lacuri, cu munți, cu podișuri, cu câmpii, cu aer, cu soare, cu floră și faună, cu oameni, cu surâsuri de cer și cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și scut, Pădurea cu consorțiul ei suveran- Codrul cel Verde. Fără acest ajutor cu binecuvântare de Sus, românul s-ar fi pierdut în taigaua vrăjmașilor sau în hoarda trădătorilor.Toată Moșia geografică, cu întregul relief, cu bogățiile lui variate la suprafață și-n sânul pământului, cu râuri, cu lacuri, cu munți, cu podișuri, cu câmpii, cu aer, cu soare, cu floră și faună, cu oameni, cu surâsuri de cer și cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
la Bolgrad și Silistra a lucrat o vreme ca director al prefecturii), Sulina (unde a lucrat ca administrator al plasei), Paris ș.a.m.d. Ni se descriu, succesiv și armonos, peisaje rurale și citatide, arhitectura, istoricul și importanța unor imobile (moșiile familiei Macedonski din Pometești și din Adâncata de Sus, palate, muzee, teatre, clădiri cu rezonanță istorică), vestimentația oamenilor din epocă, jocurile de societate ale familiilor de intelectuali (incluzând concursurile de poezie), cuvinte folosite în vocabularul vremii: foraibăr, puradei, pirandă, tâlv
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
cum ar fi, de pildă, explicarea etimologiei numelui „Alexandru”, relevarea istoricului bisericii în care a fost botezat poetul, descrierea unor obiecte de artă populară folosite de acesta (de pildă „prosopul țesut din cânepă topită cu motive oltenești”), activitățile slujbașilor de pe moșiile familiei Macedonski, arborele genealogic al familiei, biserica Obedeanu din Craiova (unde poetul a urmat clasele primare), foarte scurte biografii și bibliografii ale lui La Fontaine și Edgar Quinet, teoria chibritului (la propriu!), istoricul celebrei reviste Familia, istoria Poștei române, simbolistica
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
El, stejar în Piscul Mare Ca un scut la ploi și vânt; Mama urcă pe cărare, Că îi stăruie în gând Să-i stea permanent alături; Și pe ger, și pe călduri. Ea - un tei înmiresmat ! Doi arbori recunoscuți Pe moșia unui sat Vechi, cu oameni pricepuți. Din ei s-au desprins vlăstare Conturând spațiu - neam mare ! Matur fiind, de la o vreme, Mi-am făcut scorburi în trunchi. La copii le-au crescut pene, Dar au căzut în genuchi Pe moșia
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
moșia unui sat Vechi, cu oameni pricepuți. Din ei s-au desprins vlăstare Conturând spațiu - neam mare ! Matur fiind, de la o vreme, Mi-am făcut scorburi în trunchi. La copii le-au crescut pene, Dar au căzut în genuchi Pe moșia strămoșească, Veșnic vrând s-o-mpărățească. Ion Părăianu Referință Bibliografică: GÂNDURILE MĂ INUNDĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]