4,567 matches
-
Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sîntu cu moldovenii și toți de la Rim se trag”; o Dimitrie Cantermir în lucrarea “Hronicul vechimei a romano moldovlahilor”, spunea că “Aceștia dară (...) vestiți romani (...) sunt moșii, strămoșii noștri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor(...)”. 3.Romanitatea românilor. O problemă politică. -La sfârșitul sec. XVII și în sec. XVIII au apărut primele semne ale unei conștiințe naționale moderne în întreaga Europă, iar problema originii popoarelor s-a transformat din problemă istorică în problemă
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
a intrat cu oastea în Moldova, fiind somat de Ștefan să ocolească Suceava (a refuzat). o la 26 octombrie 1497, a avut loc bătălia de la Codrii Cosminului - între armatele moldovene și cele poloneze, conduse de regele Ioan Albert, câștigată de moldoveni; -în 1499 a fost semnat Tratatul de la Hârlău între Moldova și Polonia, prin care era recunoscută independența Moldovei față de Polonia. -Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna. o a lăsat urmașilor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
jure” prin Tratatul de la Paris. 1.Unirea Principarelor Române -regimul politic hibrid întemeiat pe suzeranitatea otomană și protectoratul rus, instaurat în pricipiu după 1829, accentua imixtiunea rusă, care stânjenea: o proiectele reformatoare ale domnilor regulamentari; o planurile revoluționarilor munteni și moldoveni. -Impunerea articolului “adițional” la Regulamentele Organice (1835, 1838) și atitudinea Rusiei din 1848 au dus la reconsiderarea poziției “partidei naționale”, care : vedea în țar un adversar al aspirațiilor românești; considera că se poate realiza un compromis cu sultanul pentru rezolvarea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Orăștiei), Muchia Molvii (Munții Siriului), Dealu Molzii (Podișul Secașelor), Fundu Moldovei (localitate din județul Suceava). Intermediate sau corelate cu antroponimia au fost semnalate numele Moldoveanu (vîrf în Munții Făgărașului), Moldovanca (culme în Munții Călimani), Moldovoi (atestat documentar în Ardeal) și Moldoveni (localitate în județele Ialomița și Neamț). Derivatele antroponimice și apelative fac și ele parte din familia lexico-to ponimică a numelui Moldova: moldovean, Moldoveanu, Moldo vanu, moldovenesc, moldovenește, Moldvai, Moldoveciu, moldoveancă („urzică moartă“). Asemănătoare formal cu numele Moldova și, de aceea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
semnalate numele Moldoveanu (vîrf în Munții Făgărașului), Moldovanca (culme în Munții Călimani), Moldovoi (atestat documentar în Ardeal) și Moldoveni (localitate în județele Ialomița și Neamț). Derivatele antroponimice și apelative fac și ele parte din familia lexico-to ponimică a numelui Moldova: moldovean, Moldoveanu, Moldo vanu, moldovenesc, moldovenește, Moldvai, Moldoveciu, moldoveancă („urzică moartă“). Asemănătoare formal cu numele Moldova și, de aceea, utile pentru analiza etimologică a acestuia sunt numele: Molid (sat din județul Suceava), Moletișu (vîrf în Munții Gilăului), Moldoviș (pisc de munte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
franceză. Informații despre ce și cum se mânca în trecut, în țările române, deținem din relatările unor călători străini, precum și din listele de „socoteli“ ale unor orașe transilvănene (Brașov, Cluj) care îi găzduiau și îi ospătau pe solii munteni și moldoveni în drum spre Buda și Viena. O altă sursă sunt și cărțile de bucate din trecut, foarte interesante din acest punct de vedere, deși apar mai târziu decât în Europa Occidentală; în Franța, prima carte de bucate datează de la începutul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
înaintea trecerii pe lângă Kiev a acelei afro-asiatice din care au rezultat familiile de limbi indoeuropene, populații: munții ungurești (Carpații nordici), peste care au trecut acei unguri ca să ajungă în Panonia, deja (uže) se numeau ungurești (prozvašaja ugorĭskaja). Se știe că moldovenii numeau munții dinspre Ardeal ungurești, iar populația din Ardeal, unguri; în balada „Miorița” ciobanul român de peste munți este ungurean. Venirea în Panonia, la intersecția secolelor IX și X, a unui val de „unguri” a fost interpretată de unii cercetători ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în trei subcapitole: Cronicarii; Filologii; Antilatiniștii. CRONICARII Grigore Ureche (1590/1595 - 1647), cronicar al Țării Moldovei, nu poate eluda faptul că „românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la Râm se trag“ (p. 132), dar forțează argumentele prin care crede că poate fi justificată independența statală a voievodatului Moldova. Ideea de bază este că Moldova s-a constituit ca stat la mijlocul secolului al XIV-lea pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dentâi, măcar că s-au tras de la un izvor“ (p. 72). Reproșul pe care Ureche îl face muntenilor constă în aceea că și ei ar fi trebuit să-și schimbe numele țării, Ugrovlahia, întrucât și ei sunt descălecați, ba chiar înaintea moldovenilor, și îndreptățiți prin urmare să dea alt nume țării lor, nume care să nu mai amintească de vasalitatea față de Ungaria. 3) Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen fără acoperire în realitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de români. Costin vrea să stabilească cu exactitate chiar data exploziei demografice, data miracolului românesc: „Muntenii cu al lor Negrul sânt ceva mai vechi în descălecarea lor aici decât ceștialalți. Ei numără aproape patru sute de ani de la Negrul lor, pe când moldovenii socotesc peste trei sute optzeci” (p. 234). În consecință, pentru Costin nu există istoria românilor, există numai istoria romanilor, aduși de el până la cel de al doilea descălecat. El vorbește numai despre istoria romanilor retrași din spațiul extracarpatic și trăitori în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de al doilea descălecat. El vorbește numai despre istoria romanilor retrași din spațiul extracarpatic și trăitori în munți, ca romani, pe parcursul a 6, 7, 8 sau zece secole. Istoria românilor începe în secolul al XIV-lea, când ei devin munteni, moldoveni, ardeleni, neamestecați cu alte nații și nici trăitori printre acestea. La acest descălecat cuvântul roman/român devine automat un nume vechi, oarecum depășit, actuale fiind acum „moldovan, de pre apa Moldovei” și muntean, „ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
căreia îi era „de moșie domn”. Totodată, importanța și rolul pe care Europa i le acorda ca ginere al lui Șerban Cantacuzino și urmaș al lui Constantin Cantemir - ambii domnitori aflați în relații secrete cu împăratul Leopold - îi alimentau voievodului moldovean în exil speranța a încă unei diplome, cea de principe al imperiului roman de limbă germană, pentru România, cum începuse să fie numită Muntenia (Valahia), speranță care s-a dovedit, din păcate prea târziu, a nu fi fără temei. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sinteză: Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor, scrisă în română la cerința suveranului său. Opera lui Dimitrie Cantemir poartă pecetea dorinței autorului de a demonstra lumii (1) noblețea și vechimea romană a neamului românesc, (2) a cărui structură de rezistență au constituito moldovenii. Altă trăsătură definitorie a operei cantemiriene o constituie (3) puterea suverană absolută pe care, perpetuând tradiția statului dacic unitar, o continuă romanii, întâi pe teritoriul întregii fostei Dacii, apoi în spațiul extracarpatic și în sudul Dunării, până la retragerea lor sub
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amplasate de Traian cu precădere în zona estică a Daciei, ca scut mai puternic contra sciților barbari. Și pentru că romanii din Moldova ar fi (re)romanizat prin transhumanțele lor celelalte zone, „locuitorii Valahiei și Transilvaniei au aceeași limbă ca și moldovenii”, cu deosebirea că „pronunția lor este mai aspră”, și că „au mai introdus câteva cuvinte necunoscute moldovenilor” (DM, p. 363 urm.). Supremația Moldovei în privința culturii limbii rezultă, după Cantemir, și din aceea că muntenii și transilvănenii „urmează atât limba cât
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Și pentru că romanii din Moldova ar fi (re)romanizat prin transhumanțele lor celelalte zone, „locuitorii Valahiei și Transilvaniei au aceeași limbă ca și moldovenii”, cu deosebirea că „pronunția lor este mai aspră”, și că „au mai introdus câteva cuvinte necunoscute moldovenilor” (DM, p. 363 urm.). Supremația Moldovei în privința culturii limbii rezultă, după Cantemir, și din aceea că muntenii și transilvănenii „urmează atât limba cât și ortografia moldovenească, recunoscând deci prin aceasta că moldoveneasca este mai curată decât a lor” (Ib.). „Cuțovlahii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în privința culturii limbii rezultă, după Cantemir, și din aceea că muntenii și transilvănenii „urmează atât limba cât și ortografia moldovenească, recunoscând deci prin aceasta că moldoveneasca este mai curată decât a lor” (Ib.). „Cuțovlahii” din sudul Dunării, proveniți tot din moldoveni, vorbesc aceeași limbă, spune Cantemir, însă mult mai „stâlcită”, căci „amestecă într-un chip ciudat limba lor strămoșească cu greaca și albaneza”, astfel că „moldoveanul nu mai poate pricepe în întregime limba lor” (Ib.) La acestea se adaugă aprecierea că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vechimei a romano-moldovlahilor (HVR), Cantemir nu mai vorbește decât de români și de limba română: „Chiar dacă tot acest neam, spune el acum, a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români. Noi moldovenii la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este dat foarte de curând) ci românească, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin dacă știe limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
el acum, a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români. Noi moldovenii la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este dat foarte de curând) ci românească, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin dacă știe limba noastră, nu-l întrebăm «Știi moldovenește?», ci «Știi românește?», adică latinește” (DMN, p. 65). Rămâne însă constantă în DM și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
argument izvorăște din perceperea statică a limbii, în care orice modificare înseamnă alterare sub influențe brutale din exterior. Cel de al doilea argument constă în manevrarea termenilor roman și vlah pentru a rezulta descendența romană, și nu italiană, a românilor: „Moldovenii, spune Cantemir, nu s-au numit niciodată italieni, ci totdeauna au păstrat numirea de romani, care în acea vreme când capitala lumii întregi era la Roma era comun tuturor locuitorilor Italiei. Nu însemnează nimic că ei sânt numiți de către vecinii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
însemnează nimic că ei sânt numiți de către vecinii lor, ungurii și polonii, vlah, care la aceste popoare este totodată și numele italienilor. De fapt, eu aș prefera să cred că mai degrabă aceste neamuri vecine au luat acest nume de la moldoveni, ca fiindu-le mai cunoscuți, și l-au trecut asupra italienilor, decât că l-au luat de la italieni și l-au dat moldovenilor” (DM, p. 363). Ca principal argument de limbă în favoarea latinității sunt aduse „cuvinte latine pe care limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fapt, eu aș prefera să cred că mai degrabă aceste neamuri vecine au luat acest nume de la moldoveni, ca fiindu-le mai cunoscuți, și l-au trecut asupra italienilor, decât că l-au luat de la italieni și l-au dat moldovenilor” (DM, p. 363). Ca principal argument de limbă în favoarea latinității sunt aduse „cuvinte latine pe care limba italiană nu le cunoaște deloc, iar în limba moldovenească se găsesc până astăzi”, explicația fiind că „limba moldovenească nu cunoaște nici un fel de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba moldovenească nu cunoaște nici un fel de nume și verbe venite din limba italienilor de la goți, vandali și longobarzi” (Ib.). Pentru a proba acest lucru, Cantemir citează pe lat. incipio, pe care „italianul îl redă prin cuvântul barbar commincio, pe când moldoveanul prin cuvântul continuat din limba latină alterată încep. În aceeași situație s-ar afla albus/alb față de it. bianco; civitas/cetate: città; dominus/domn: signore, mensa/masă: tavola, verbum/vorbă: parola; caput/cap: testa, venatio/vânat: caccia. Opuși latiniștilor, cei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scipio, cerco), de unde ar fi fost luate, ele „fiind total necunoscute limbii latine”. Tot adepții filierei italiene arată latiniștilor că româna are din italiană verbul auxiliar: am, ai, are și articolele numelor, la care Cantemir dă, în numele latiniștilor, replica cuvenită: „Moldovenii se folosesc într adevăr de verbe auxiliare, dar acestea nu sânt italiene, ci proprii ale lor. Tot așa, dacă este vorba despre articole, căci la nici o parte de vorbire limba moldovenească nu se deosebește mai mult de cea italiană decât
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu vechea limbă romană, continuă realist Cantemir, „s-ar putea crede, printr-o presupunere care n-are nimic absurd, că ele s-au strecurat în limba noastră pe urma îndelungatului comerț al genovezilor pe care aceștia l-au avut cu moldovenii pe când stăpâneau țărmurile Mării Negre. Tot astfel, după ce moldovenii au început să aibă dese legături de afaceri cu grecii, turcii și polonii, în gura moldovenilor începură să se audă multe cuvinte din limbile acestor neamuri” (DM, p. 365). În felul acesta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ar putea crede, printr-o presupunere care n-are nimic absurd, că ele s-au strecurat în limba noastră pe urma îndelungatului comerț al genovezilor pe care aceștia l-au avut cu moldovenii pe când stăpâneau țărmurile Mării Negre. Tot astfel, după ce moldovenii au început să aibă dese legături de afaceri cu grecii, turcii și polonii, în gura moldovenilor începură să se audă multe cuvinte din limbile acestor neamuri” (DM, p. 365). În felul acesta D. Cantemir devine primul istoric al limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]