2,147 matches
-
care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-a Întrebat dacă modelul era nud. Cred că termenul pe care l-a folosit a fost „fără veșminte“. I-am spus că da. Și mi-a zis: „Atunci, poate asta e pedeapsa lui Dumnezeu“. — Doamne ferește! exclamă Henry. Ce comentariu monstruos! — Nu-i așa că a fost frumos din partea lui? Teoria era că Dumnezeu mă chiorâse de un ochi pentru că pictam un subiect care ar fi putut stârni poftele - mie și altora - prin organul vederii, și că singura mea speranță de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi utilă o cercetare care nu poate decât să Îl ajute să Își găsească odihna.“ Simțea că În această ultimă frază prinsese și fixase bine tema articolului: Trilby fusese acela care Îl ucisese pe Du Maurier - sau mai degrabă monstruoasa explozie a „publicității“ pe care o provocase romanul. Pasajul care urma constituia punctul culminant, apocaliptic, al articolului și Îi ceru un efort suplimentar: o dimineață Întreagă de dictare și, În aceeași seară, șlefuirea de mână. În ziua următoare, Îi dictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde infernale. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vor cere curând voie să răsfire puțin pe afară și să continue exercițiul. Pentru Ulpiu însă, doamna Frofrony insistă. Pe el îl vor proteja mereu de-acum perplexitatea femeilor, ațâțate continuu înaintea unui asemenea exemplar, ceramica, meticulozitatea lui ilogică și monstruoasă și, de ce nu, pisica. Doamna Frofrony, într-un ultim capot sidefiu (este ultimul capot pe care în următorii ani Ulpiu i-l va mai cunoaște), îl primește în salonașul măsuțelor de mahon, îl întreabă, pentru 166 DANIEL BĂNULESCU Când își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se apropiaseră de el și-și vărsaseră în trupul lui, ca într-un hârdău, toate bolile lor multiple, transformîndu-l într-o clipită, pe păstor, într-un Rege, bolnav de absolut toate bolile nervoase posibile. Înfățișarea sa era când normală, când monstruoasă. Erau clipe când la soare te puteai uita, dar la el, ba. 277 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lui îl dădeau, pentru mai multe zile, afară, să doarmă pe scara blocului; de senzația, incertă, că ar avea 13, 14
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție pierind laolaltă cu amanții lor În vipia monstruoasă. I-am spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i nimic de-al lui Alice Hollinger În casa asta. Și nu ți se pare ciudat? Hennessy turnă licoarea blondă În pahare. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era necesar să moară, ci: n-au murit zadarnic. ― E o chestiune de vorbe. ― Nu. Căci un rug care a ars inutil nu luminează nimic. Doar pătează. Atâta tot. ― Un rug e monstruos oricum. ― Da, Galilei, însă poate fi și monstruos și inutil. ― Nu e oare un curaj și mai mare să trăiești și să suferi decât să arzi pe un rug? Deși istoria îi reține pe cei care au ars și îi ignoră pe cei care au înfruntat viața. ― Dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
foamei. Brummell Începe să Îl disprețuiască pe viitorul rege George al IV-lea și din cauza pântecelui său tot mai rotund, a obrajilor buhăiți. Are curajul să Îl persifleze În fața asistenței, comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita aceasta de zeflemele scăpate de sub control i se vor trage, În fapt, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
i se născuse acolo; era Împământenită În acele saloane unde bogăția, plăcerea petrecerii și cel mai Înalt grad de civilizație produc acele afectări fermecătoare care au Înlocuit treptat comportamentul natural. Perla dandysmului rătăcită la Manchester, oraș manufacturier, Însemna ceva la fel de monstruos ca Rivarol, de pildă, la Hamburg! Și-a salvat astfel viitorul renumelui: a rămas la Londra. S-a instalat Într-o locuință pe Chesterfield Street la numărul 4, vizavi de George Selwyn - unul dintre aștrii modei, pe care Brummell avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu acel orgoliu de tigru pe care Îl dă succesul, luase de câteva ori peste picior strădaniile de cochetă neputincioasă În fața dezastrelor timpului, care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Pimodan, și o considera de prost gust; În schimb, nu-și interzicea paradoxul și exagerarea. Cu un aer foarte simplu, natural și perfect detașat, ca și cum ar fi debitat o banalitate asupra frumuseții sau asprimii vremii, rostea vreo axiomă drăcesc de monstruoasă sau susținea cu mult sânge rece vreo teorie de o matematică extravaganță, căci el folosea În dezvoltarea ideilor sale nebunești o riguroasă metodă. Spiritul său era Însă original nu prin cine știe ce spuse neașteptate, ci prin faptul că el vedea lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
profundă cunoaștere a Legii și a Tradiției, dar și un mare curaj în interpretare: a accepta ca sute de mii de musulmani să renege credința în Profet era de neconceput; a cere unei populații întregi să moară pe rug era monstruos. Mi-aduc de asemenea aminte de vorbele oranezului, rostite cu voce caldă și senină: — Fraților, ne aflăm aici, Domnul fie lăudat, pe pământ al islamului și ne purtăm cu mândrie credința ca pe o diademă. Să ne ferim să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că doar povestea e... reală... (Pauză; fiecare din ei rămâne țintuit de propriile sale gânduri; ȘEFUL GĂRII își alungă printr-o mișcare a capului toate fantasmele și reia.) ȘEFUL GĂRII: Știți, în gara noastră.. În această singurătate... orice poveste devine monstruoasă... se întinde, se divide la nesfârșit, se amplifică, înghite totul, curge, ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer... Au o proprietate ciudată, se reped așa, ca niște păsări, peste noi, și ne înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
otrăviți, suntem otrăviți până în adâncul sângelui... Sunt mii de povești care se rotesc în aer, mii de întâmplări care se cred adevărate, da care ne vor... pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce se întâmplă... cu aceste povești monstruoase, care circulă, circulă, nu știi de unde vin și unde se duc, nu știi cine le-a spus prima dată, nu știi ce vor, ce ascund, știi bine că nu trebuie să le crezi și totuși le asculți, știi că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu știi cine le-a spus prima dată, nu știi ce vor, ce ascund, știi bine că nu trebuie să le crezi și totuși le asculți, știi că te înghit și că se întind pe sufletul tău ca o plagă monstruoasă... dar nu poți fără ele... Sunt singurele noastre puncte luminoase, în tot ce facem... (Moment de extaz; își revine după câteva zeci de secunde.) Dar ce voiam să vă spun? Peste noapte puteți dormi acolo, în camera de la etaj. Veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul și minciuna, frumosul și urâtul. Înțelegi, Adam? Nu ne interesează faptul că viața lumii este Într-un fel sau altul, luminoasă ori detestabilă, sublimă ori monstruoasă; tot ce contează pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul Centrului și sensul acțiunilor sale. - Un moment. Am impresia că te contrazici, și Încă grav. Spui că nu vă privește fizionomia lumii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mulți din fluturii noștri nu existau În Anglia sau Europa Centrală și cu ajutorul unor atlase mai amănunțite am reușit să-i identific. O boală gravă (pneumonie cu febră până la 41o), survenită la Începutul anului 1907, a Înăbușit În mod misterios monstruosul meu talent pentru cifre care făcuse din mine un copil minune timp de câteva luni (astăzi nu sunt În stare să Înmulțesc 13 cu 17 fără creion și hârtie; totuși pot să le adun dacă sunt așezate frumos una sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a fost ucis În lupta Împotriva Roșilor, În nordul Crimeii. L-am văzut la Ialta, mort, cu toată partea frontală a craniului Împinsă Înăuntru la impactul cu mai multe gloanțe, care-l loviseră ca placa de fier a unui leagăn monstruos, când, după ce o luase Înaintea detașamentului lui, atacase singur, cu un curaj nesăbuit, un cuib de mitraliere ale Roșilor. Astfel a fost domolită setea care l-a măcinat toată viața de a se comporta vitejește În bătălie, setea de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și cu mine cunoșteam un băiat care Încercase, dar calul fetei Îl Împinsese pe al lui Într-un șanț. Epuizați de aventurile noastre din hățiș, stăteam tolăniți În iarbă și discutam despre femei. Inocența noastră mi se pare acum aproape monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar fi Întâmplat să auzim de doi flăcăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde este dragostea mea - inima mea, nucleul fragil al unei probleme intime - până la cercul alcătuit din puncte ale universului aflate la o depărtare monstruoasă. Ceva mă Împinge să pun În balanță conștiința dragostei mele cu lucruri inimaginabile și incalculabile cum sunt comportarea nebuloaselor (care prin Însăși distanța uriașă ce le desparte de noi par a fi o formă de nebunie), Înfricoșătoarele abisuri ale eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mărturisire, e mai puțin mărturisire decât pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hârtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decât să nască un hibrid monstruos... Textul. Text este relația iluzorie dintre doi oameni, căci fiecare aparține propriei pagini, text este credința că viața poate avea un sens, că faptele se pot înlănțui într-o desfășurare logică pe care o putem determina... Există doar o logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-ar fi putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]