3,916 matches
-
de comunicare, de asigurare a coeziunii spațiale sau de exercitare a dominanței elementului arab hegemon. În ciuda acestei unități cultural-spațiale grefată pe dimensiunea etnolingvistică, spațiul arabofon este extrem de divizat și diversificat sub aspectul componentelor constitutive ale cadrului politico-geografic. Practic, este un mozaic de modele politico administrative, sisteme instituționale și de guvernământ, de tipologii teritoriale, frontaliere și politico-juridice, ce dau nota caracteristică de accentuată fragmentare politico-geografică a complicatului domeniu arabofon. 2.2.1. Modele politico-administrative în lumea arabofonă Entitățile teritorial-statale din perimetrul spațiului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
frontiere fluviale, lacustre), relevă aportul scăzut al argumentelor fizicogeografice interne în forjarea strategiilor proprii de dezvoltare și de securitate în cazul celor mai multe state arabofone. Teritoriile dependente din E.A.U. circumscriu areale de mici dimensiuni ce aparțin emiratelor componente, în cadrul complicatului mozaic politico-administrativ al federației: teritoriile dependente de emiratul Sharjah cuprind patru exclave extrateritoriale și o insulă: teritoriul Nahwa (7 kmp.) este o “exclavă în exclavă”, fiind un areal dependent de Sharjah, situat în interiorul exclavei omaneze Madha ea însăși enclavată în emiratul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau pe o rînă unul spre altul: dacă e așa la ce să mai trăiești? Cîrciumarii te otrăvesc pe banii tăi buni. Și scuipînd cu ciudă așteptau toți amănunte." O lume în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se anunțe aici ca un procedeu subtil, de regizor, în simultaneitatea gesturilor surprinse și părăsite pentru a încadra imaginii, cu privirea, pe cele care urmează. Fundalului acestei apatii fără orizont, sugerată în dinamica palidă a lentorii ("tîrșindu-și tîrlicii somnoroși", "pe mozaicul obosit" ) și a imuabilului i se opun două manifestări ale energiei propulsive, reprezentate de Panteră, cazat periodic în spitalul devenit pentru el un fel de loc al renașterii, și de Zahei, uriașul nestăpînit: "Fusese pînă atunci într-o necurmată frămîntare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
către maitorul Zonu Za Lejir, tinichigiu din Turnu Severin. Pictura de la Început de secol-XVI- a fost Înlocuită de noi picturi În 1895, realizate de pictorul Roteanu. Lucrările de lărgire a ferestrelor, ușa la altar, tăierea arcurilor și turnarea pardoselii În mozaic, a fost făcută de către italianul Petro Praic, În 1889. Tot În 1889, a fost făcută și așezată noua tîmplărie (ferestre și uși) de către Vasile Zverina, tîmplar din Baia de Aramă. În 1912, biserica a fost acoperită din nou cu tablă galvanizată
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
noiembrie, după o lungă perioadă de secetă, de vreme neobișnuit de blândă, odată cu întoarcerea ploii și a răcoarei, a avut loc o adevărată invazie, o ploaie de broscuțe în jurul casei. Erau peste tot, pe terasă, pe pereți, chiar și pe mozaicul de sticlă al ușii de la intrare. Deși ușile și geamurile erau închise, câteva reușiseră totuși să se strecoare în casă (la fel ca șoarecii, șopârlele sau șerpii, care, când vor să intre undeva, știu să se subțieze, să se descompună
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mult mai frământată decât arealul arab asiatic, ce concentrează numai 44,5% din conflictele ce au avut loc pe ansamblul spațiului arabofon. Este o stare de fapt explicabilă prin multitudinea cauzelor conflictuale de ordin etno-confesional din perimetrul arabofon african, datorită mozaicului etnic și confesional din Africa arabofonă, comparativ cu omogenitatea mult mai mare a populației arabe din Asia de sud-vest. Domeniul african surclasează de asemenea partea asiatică și pe trei dintre cele cinci categorii de stări conflictuale, respectiv la conflictele anticoloniale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
pentru a fi catalogat drept stat-putere, adică stat cu vocație hegemonică într-un domeniu sau altul, la nivel mondial (Tabelul nr. 52). La nivelul anului 2008, se remarcă existența a 3 state pivot și a 21 entități periferice, ce alcătuiesc mozaicul politico-geografic al spațiului arabofon și a căror dispunere teritorială determină o serie de raporturi spațiale de tip centru-periferie pe care le vom analiza în subcapitolele următoare. Conform acestui algoritm de calcul, pe Glob există un număr de 3 state ce
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
lui Kafka, dar și de cea a lui Bruno Schulz și Robert Walser, prin ,,facultatea de a se instala în nenorocire, de a aceepta o condiție curentă a vieții"52. În acceași direcție se înscrie și Dinu Pillat care, în Mozaic istorico-literar, îi dedica lui Blecher, capitolul ,,Cazuri literare insolite" încadrându-l în generația de scriitori cu Mircea Eliade, Anton Holban și Mihail Sebastian, adică dintr-o generație care aduce în proza română dintre 1930 și 1939 un spirit confesiv fără
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
5 secole de literatrură, Pitești, Paralela 45, 2008. Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române, București, Editura Minerva, 1991. Pamfil, Alina, Spațialitate și temporalitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, Cluj, Editura Dacopress, 1993. Perpessicius, Opere, II, București, Editura Minerva, 1975. Pillat, Dinu, Mozaic istorico-literar, București, Editura Albatros, 1998. Pop, Ion, ,,Studiu introductiv" la Max Blecher, mai puțin cunoscut, București, Editura Hasefer, 2000. Protopopescu, Al., Volumul și esența, București, Editura Eminescu, 1972. Șuluțiu, Octav, Scriitori și cărți, București, Editura Minerva, 1974. Articole în publicații
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Brăvescu, op .cit., p. 12. 51 Ibidem, p. 90. 52 Ov. S. Crohmălniceanu, ,,Literatura autenticității și a experienței: M. Blecher" în Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale, vol. I, București, Fundația România Literară, 1967, p. 544. 53 Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar, București, Editrua Albatros, 1998, p. 147. 54 Ion Negoițescu, Istoria literaturii române, București, Editura Minerva, 1991, pp. 356-358. 55 Al. Protopopescu, Volumul și esența, București, Editura Eminescu, 1972, p. 60. 56 Nicolae Balotă, ,,M.Blecher și realitatea imediată a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Micro și Macrocosmosului. În Marele Univers, totul se bazează pe relații manifeste, în afara timpului și a spațiului. În dimensiunea teritorială a existenței, materia, spațiul și timpul sunt inseparabile. Particulele materiei formează o lume a unei ordini și armonii extraordinare, un mozaic de sisteme interdependente (atomi, stele, galaxii), totul desfășurîndu-se cu o asemenea coerență și continuitate, încît impresia unui plan predeterminat, desăvîrșit devine copleșitoare, ca și urmele arhitectului său intangibil. Ordinea este implicită, nume-nologică (de la grecescul numen, însemnînd acțiune divină), potrivit unor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
puncte de vedere: • normalul ca sănătate, opus bolii; • normalul ca medie statistică; • normalul ca ideal, utopie a cărei realizare sau apropiere se caută; • normalul ca proces dinamic sau capacitate de revenire la un anumit echilibru". Primul punct este descris în "mozaicul patologic", parametru al dispoziției, în cadrul psihologiei transversale 6. Al doilea punct include diversitatea. Al treilea punct, "utopia a cărei realizare sau apropiere se caută", este ținta defectologiei. În multele cazuri de reușită, "utopia" devine realitate. Al patrulea punct constituie ținta
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
situație vizibilă în Masqat, Alger, Tripoli, Casablanca. De multe ori grupurile umane etno-lingvistice și confesionale diferite (inclusiv europenii rezidenți în perioada colonială) și-au creat propriile cartiere, tipuri de locuințe, obiceiuri, veșminte, astfel încât multe din orașele arabe apar ca niște mozaicuri, cele mai tipice în acest sens fiind Damasc, Alep, Beirut, Ierusalim, Mosul, în care coexistă celule urbane distincte ale arabilor sunniți, șiiți, creștini și ale armenilor (în Beirut), ale alaouților și ale creștinilor iacobiți (în Damasc și Alep), ale kurzilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
înființată în 1960 cu 7 state arabe membre fondatoare, Organizația Mondială a Comerțului fondată în 1995 ca succesoare a G.A.T.T., cu 13 state arabe membre. Toată această gamă de structuri organizaționale din care fac parte statele arabe confirmă mozaicul fragmentării economice și al orientărilor prioritare pe direcții spațiale diferite, fenomene care, coroborate cu fracturile date de inegala distribuție a P.I.B., dau măsura unei integrări economice secvențiale și incoerente, derulată doar pe unele segmente regionale sau domeniale. Astfel, nu s-
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
înainte caracterele erau stabilite de clasele sociale, în societatea modernă "l'Egalité produit en France des nuances infinies" [Butor, p.19]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea se caracterizează printr-un mod de viață ce poate fi asemuit unui mozaic de mici lumi tangențiale care, sub influența proceselor de democratizare, cosmopolitizare și deschidere a lumii, se întrepătrund tot mai mult. Ne propunem să urmărim aceste fenomene în societatea franceză și repercusiunea lor asupra femeii pariziene. Metropola este stratificata în sferele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dintre cele mai variate scrise de Saba, Campană, Onofri, Cardarelli, Ungaretti, Montale, Quasimodo, Penna, Luzi, Gatto etc. și care a fost imediat considerată o lucrare de referință pentru ermetism, prin urmare aici se află clipă de maximă înflorire a curentului. Mozaicul autorilor antologați respectă concepția lui Luciano Anceschi conform căreia poezia nouă aparține unei civilizații ermetice care, alături de civilizația crociană care a rezistat până în anii cincizeci și a avut sarcină dificilă de a reevalua și de a remodelă poezia din peninsulă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de alții, de poezia altora.223 În ciuda detractorilor, ecourile montaliene, ungarettiene, pascoliene sau leopardiene nu au știrbit originalitatea vocii lui Quasimodo; dimpotrivă, trebuie repetat, grație abilității de care autorul dă dovadă în procesul de reelaborare și filtrare, ele compun un mozaic interesant, atât pentru cititorul cult cât și pentru criticul erudit. Afirmațiile recenzentului De Robertis, care enumeră apoi o serie de elemente preluate de Quasimodo de la sus-numiții autori, ne fac să constatăm o anumita grabă de a-l cataloga drept imitator
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
subordonat, a mărit distanță dintre aceste părți de vorbire, obținându-se astfel o mai bună punere în valoare a ambelor: vento, respectiv caro.273 Enjambamenturile, dizlocările, absența conectorilor sintactici, într-un cuvânt distanțele dintre cuvinte constituie o parte esențială a mozaicului poetic quasimodian; ele contribuie la accentuarea unor vocabule-cheie, valorificând totodată capacitatea combinatorie a fiecăreia. Cuvintele vor parcă să se elibereze de greutatea contextului, alunecă spre generic, spre vag: tind uneori să se separe de curgerea frazelor și să se distanțeze
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a se contura pe firul unor prezente auditive, ce conferă imaginilor poetice un plus de dinamism. 3.2.4. Pendularea între prezent și trecut În Canturi dinamicile intelectului leopardian nu urmează trasee cronologice liniare. Trecutul, prezentul, viitorul apar că un mozaic, format din mișcările ființei poetice dinspre un moment anumit către un altul: Discursul poetic capătă forma unei diagrame sinuoase și variate, cu un flux bidirecțional al amintirii ce nu este frânt sau discontinuu, ci mai complex.321 Cu toate acestea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lipsă, creatorul atribuie eului o seama de viziuni onirice, nocturne sau diurne. El creionează un eveniment oniric, adică un fel de delir, de halucinație care seamănă, în esență, cu un vis și care este format din mai multe plăcute de mozaic și fragmente ce apar fulgerător, adesea impregnate cu atmosfera unui trecut retrăit în prezent, cu nuanțe emoționale diferite, actuale 399: necunoscutul țărm împotriva / să-ți vie înaintea zilei / spre care liniștite ape abia se îndreaptă / pline de îngeri, de verzi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ermetici amintește că în anii aceia, pornind de la o serie de afinități personale, uneori imprevizibile și revelatoare, poeții se recunoșteau liber în alți poeți: alegându-i așadar pe Leopardi, Petrarca și ulterior pe anticii latini și greci Quasimodo își făurea mozaicul propriei tradiții literare.415 Întâlnirea cu literatura antichității nu a exclus recursul la versurile recanatezului, dimpotrivă, a marcat începutul unei perioade în care ermeticul a început să dialogheze cu cel din secolul precedent și pe fondul preferinței comune pentru poezia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și fragmentările sau limitările induse fără voie de emuli, care preferau, de la caz la caz, ori proza Micilor opere morale ori poezia Canturilor ori cugetările din Zibaldone, care preluau un element sau altul de imagologie sau tehnică leopardiană, formând un mozaic aleatoriu prin însuși modul în care tradiția literară se transmite în operele urmașilor. În acest sens, în prima jumătate a veacului trecut, s-a vorbit despre leopardismul de factură colectivă al scriitorilor revistei 'La Ronda', despre cel al Ermetismului, dar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deschiderea spre universal realizată de înaintaș, până la extremă subiectivizare și individualizare, de factură nu putem să nu remarcam preponderent romantică, specifice lui Quasimodo. Prezenta cercetare a încercat să completeze lipsa unor analize despre elementele neoromantice din opera sicilianului, despre acel mozaic de puncte-cheie împrumutate de el din rimele de secol nouăsprezece, în mare parte din poezia recanatezului. Pornind de la analiza lexicului versurilor scrise de poeții noștri ce constituie, firește, scheletul analizabil și cuantificabil al structurii tematice, s-au identificat, fără pretenția
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ierarhică, ci mai curînd o rețea de interdependențe, un sistem. Astfel, conducerea unui sistem economic nu mai e una atît de centralizată, iar ordinea sa implică forme mult mai libere de organizare, cu un caracter fluid și un aspect de mozaic, compus din piese colorate diferit, asamblate, dezasamblate și rea-samblate relativ ușor. Realitatea economică este văzută ca multidimensională, complexă și aflată în continuă evoluție. Ea este, în același timp, una plastică, ambiguă și chiar paradoxală. Ordinea sistemelor economice conține inevitabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]