1,935 matches
-
opăreală: se ia lut din cuibul unei rândunici, se Înmoaie În apă și se pune pe rană. Aceleși lucru se mai face cu lut de la rădăcina unui plop, cu frunze de tei de pe rămurelele sfințite la biserică În Dumninica Mare, muiate În lapte călduț de vacă, sau cu frunze de varză acră. Boală grea (fără leac, cancer): se face Sfântul maslu de 3 ori, de către 7 sau 9 preoți, iar după 2-3 zile, bolnavul este dus la biserică, pentru a-și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
lucru se face cu nalbă fiartă În lapte dulce, rădăcină de curcubețică fiartă și pisată, amestecată cu făină de porumb. După ce se face legătura se unge pe deasupra cu grăsime de porc sau untdelemn. Greață: prăjești miez de pâine, fierbi oțet, moi pâinea În el, o Întinzi pe o pânză și pe deasupra presari frunze de izmă creață, uscate și sfărâmate. Legătura o pui pe buric. Junghi: se bea oțet În care s-a pus piper roșu, pisat și sare. Se face o
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Minuit, Paris. Foucault, M. (1996), Istoria nebuniei în Epoca Clasică, Editura Humanitas, București. Friedmann, C. (2000), Psihiatrie, Editura Exponto, Constanța. Fromm, E. (1978), The Crisis of Psychoanalysis, Harper & Row, New York. Lacan, J. (1969), Écrits, Seuil, Paris. Laing, R. (1970), Le moi divisé, Stock, Paris. Scheff, T. (1986), Being Mentally Ill, Weidenfeld and Nicolson, Londra. Szasz, T. (1975), Le mythe de la maladie mentale, Payot, Paris. Suportul social și starea de sănătate As. univ. drd. Elena IULIA MARDARE Universitatea din București În ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
apariția EA. Flacără fragedă, șerpuind amețitor la bară. Ce bară, dom'le? AXIS MUNDI ! Stâlpul înțelepciunii și fericirii, calea spre Nirvana. Ursita venise. În transă, Muc a invitat-o la dans. A crezut, o clipă, că emoția copleșitoare i-a muiat genunchii atunci când și-a cuprins adorata în brațe și a simțit cum creștetu-i bombat se așează cuminte la baza sânilor ei feciorelnici; dar nu, youuupiee!... Alta era explicația. Da, o găsise în sfârșit pe Cosânzeana fantasmelor sale, pe cea care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fresca nu era menită nici unei durate nelimitate, nici expunerii pentru public. Odată Încheiată, pictorul avea să părăsească locul și acesta avea să-și urmeze propriul destin. Din acel moment, aveau să-i continue munca doar timpul și hazardul, cu pensulele muiate În propriile lor combinații, complexe și matematice. Asta făcea parte din natura Însăși a operei. Faulques a continuat să observe marele peisaj circular, alcătuit În mare parte din amintiri, situații redăruite prezentului În culorile acrilice de pe perete, după ce acesta străbătuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Dumneata ai spus Înainte, nu? Timpuri grele. Și au și trecut mulți ani. - Dar cum m-ai găsit? Întrebat, celălalt i-a răspuns privind iar pictura. — Ici și colo. Dumneata ești un bărbat cunoscut și vestit, domnule Faulques, a adăugat, muindu-și, distrat, buzele În coniac. Chiar dacă trăiești de multă vreme retras, mulți te țin minte.Te asigur. - Cum ai izbutit să scapi de acolo? Vizitatorul i-a aruncat o privire stranie. — Presupun că vorbești despre Vukovar, a replicat. M-au
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spermă gata să insemineze cu spaimă Întreg pământul. Când, la sfârșit, a lăsat deoparte penelurile și s-a tras câțiva pași Înapoi, ca să-și cerceteze roadele muncii, Faulques și-a arcuit buzele Într-un surâs satisfăcut, apoi și le-a muiat Într-un alt pahar cu coniac. Bun sau rău, vulcanul era oarecum deosebit de cei pictați de doctorul Atl - și se chinuise și el cu câțiva - În decursul Întregii sale vieți. Aceia erau minuni ale naturii grandioase și eroice, o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mesei și a albumului, și a tăcut o vreme. Faulques s-a apropiat de coniac, și a arătat spre sticlă, Întrebător. Celălalt a spus „nu, mulțumesc”, fără să Întoarcă privirea. Pictorul și-a turnat puțin Într-un pahar, și-a muiat buzele și l-a lăsat pe album. Markovic a ridicat ochii. - Era acolo un tinerel. Chipeș. De vreo șaisprezece-șaptesprezece ani. Bosniac. I-a căzut cu tronc unui gardian sârb. Zâmbea ușor, evocator. De n-ar fi fost privirea, ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
neluându-și privirile de la Dubrovnikul care ardea În zare. Unii se Îmbăiază În soare ori lună, ca În cântecul italienesc cu fata de pe acoperiș. Eu mă Îmbăiez În incendii de noapte. Și, când el Îi mângâiase pielea ca de găină, muiată În lumina stacojie care n-o Încălzea fiindcă era rece și depărtată ca a unui vulcan de pe peretele unui muzeu și ca a peisajului chinuit din Portmán, Olvido se răsucise delicat În brațele lui, iar el se gândise o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spuie ceva în taină, și-l trase la o fereastră mare, pe care vedea lacul cel întins." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (b) "Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, când se împrăștie faima venirii lui, ziua-și muie aerul în lumină de sărbătoare și oamenii așteptau murmurând la faima venirii lui, cum vuiește un lan de grâu la suflarea unui vânt." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (c) " Iar Florița și feciorul cel de împărat trăiră fericiți și fără
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sfințită a izvorului, poate că monseniorul a sperat că va deveni miraculoasă, ca cea de la Lourdes. Dar nu s-a întîmplat nimic. Numai Kagabo, tămăduitorul, sau otrăvitorul, cum vrei, umple cu ea niște ulcioare negre, mici, în formă de tigve. Moaie în ele rădăcini de forme neliniștitoare, piei de șarpe măcinate, smocuri de păr de copii născuți morți, sînge uscat de la primele menstruații ale fetelor. Ca să te vindeci. Ca să mori. Cum vrei. Epopeea unui bacil Un titlu respingător, o lume înspăimîntătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul de pastel evocând ținutul Târgoviștei („Se întinde o câmpie/ De sub poale de Carpați/ Câmp deschis de vitejie/La românii lăudați”) este proiectată imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
sugillatio, abdicatio Postumi Agrippae post adoptionem, desiderium post relegationem, inde suspicio in Fabium arcanorumque proditionem, hinc uxoris et Tiberi cogitationes, suprema eius cura". 415 Ex Ponto, IV, VI, 5-14. În RIPERT: Fabiae laus (v. 9); Nec fueram tanti (v. 12: "moi qui ne valais pas un si haut prix"). 416 Cfr. V. USSANI, op. cit., p. 380. 417 E. PARATORE, op. cit., p. 498. 418 Vezi supra p. 105, teză preluată din D'Elia. 419 Vezi USSANI, ibid. (cf. Ex Ponto, III, VII
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
morala, religia, estetica unei națiuni. „Nimica nu este așa de pătrunzătoriu - se spune În prefața la Psaltirea În versuri a lui Ioan Prale (1827) - nimic așa mișcătorul și la cele mai Împetrite inimi, de cît o poezie bine alcătuită. Aceasta moaie inimile Învîrtoșate, suflă curagiu În cele desnădăjduite; pe scurt, lucrează cu o maghie ori În ce suflet. Pentru aceia de stă și povestește ca o fabulă, cum Orfeu Tracul ar fi cîntat așa de frumos, cît ar fi tras după
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ne la distincția dintre cele două tipuri de memorie, remarcăm că naratorul proustian "privește" realitatea doar indirect, pentru a o putea reinventa mai bine cu ochiul interior, trezit la viață de niște senzații obscure, din alt timp, ca parfumul madlenei muiate în ceașca de ceai. Așadar, în romanul proustian, "motivul muzical" (desemnând atât trăirea inconștientă, cât și modalitatea ei specifică de expresie) se lăsa "tradus" cu precădere în limbajul simțurilor "minore" (mirosul, gustul), ceea ce confirmă existența unei legături organice dintre suflet
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de luna Părea mai străveziu. Dar într-o zi cu soare O rază a venit Și țurțurul de gheață Plângând el s-a topit. Țurțurul de M. Micu Pic, pic, pic Plânge-un turture pitic. Supărat că soarele I-a muiat picioarele. Omul de zăpadă Nasu-i de ardei, Ochii-s de cărbune Matură sub braț, Îi stă de minune. I-am pus oala-n cap În loc de pălărie Cât va sta în ger Frig să nu-i mai fie. 97 ¾ PRIM|VARĂ
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
fi existat cu adevărat, susține Paul Diel, dacă anumite părți tăiate ale corpului ar fi crescut la loc. Or, așa ceva nu s-a întâmplat. Aceleași ,,sugestibilități psihologice" ar fi prezente și în actul dăruirii pâinii și vinului lui Iuda. ,,Pâinea - muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însângerat, opera trădătorului. Din moment ce vinul nu este numai simbolul sângelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Marna și Sena. Cei mai curajoși dintre toți sînt belgii, pentru că sînt cei mai îndepărtați față de civilizația și cultura provinciei, pentru că pe ei îi frecventează negustorii cel mai puțin și lor le aduc în cea mai mică măsură tot ceea ce moaie inimile și, în fine, pentru că ei sînt cel mai aproape de germani, care locuiesc dincolo de Rin, cu care se războiesc continuu; acesta este de altfel motivul pentru care și helveții îi depășesc în curaj pe ceilalți gali: ei se luptă cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care căzuseră, din întîmplare, mănușile vătuite, purtate adesea în astfel de ocazii. Era ca și cum ar fi ținut de lamă sabia cu două tăișuri a unui dușman, care s-ar fi străduit între timp să i-o smulgă din mîini. Ă Moaie saula, moaie saula! strigă Stubb către vîslașul așezat lîngă coș, iar acesta, scoțîndu-și pălăria, o umplu cu apă de mare, pe care o vărsă peste saulă. Saula se mai desfășură de cîteva ori, pînă cînd încetă să mai joace. Ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din întîmplare, mănușile vătuite, purtate adesea în astfel de ocazii. Era ca și cum ar fi ținut de lamă sabia cu două tăișuri a unui dușman, care s-ar fi străduit între timp să i-o smulgă din mîini. Ă Moaie saula, moaie saula! strigă Stubb către vîslașul așezat lîngă coș, iar acesta, scoțîndu-și pălăria, o umplu cu apă de mare, pe care o vărsă peste saulă. Saula se mai desfășură de cîteva ori, pînă cînd încetă să mai joace. Ambarcațiunea zbura acum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de a amesteca spermanțetul cu o altă substanță, pentru a-l consuma astfel. în lungile carturi de noapte, mateloții obișnuiesc adesea să-și vîre pezmeții marinărești în uriașele butoaie cu ulei și să-i lase acolo un timp, să se moaie. De multe ori am cinat în felul acesta și pot spune că-i o cină strașnică. în cazul unui cașalot mai mic, creierii lui sînt socotiți o mîncare aleasă. Cutia craniană e spartă cu un topor, iar cei doi lobi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se prepară ușor o leșie puternică; și ori de cîte ori se constată că de bordul vasului s-a lipit vreo materie vîscoasă de pe spinarea balenei, leșia aceea o înlătură grabnic. Marinarii trec în lungul parapetelor și, cu ajutorul unor cîrpe muiate în apă, le redau curățenia inițială. Funinginea e înlăturată cu periile de pe partea de jos a greementului. Toate uneltele folosite în diferitele operațiuni sînt, de asemenea, curățate cu grijă și puse la locurile lor. Capacul cel mare e frecat și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ai dori să fac pentru dumneata într-o situație asemănătoare. Căci și dumneata ai un fecior, căpitane Ahab - deși încă un copilaș, aflat acum la adăpost acasă - dar e un copilaș făcut la bătrînețe, da, da... ai început să te moi, văd eu... Hai, dați fuga, oameni buni, pregătiți-vă să brațați vergile! Ă Stop, strigă Ahab. Nu v-atingeți de nici o parîmă! Apoi, către căpitanul străin, cu o voce răspicată, apăsînd pe fiece cuvînt: Ă Căpitane Gardiner, n-o voi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l pe Ahab, mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu“. Ă Pregătește-te să mă ridici! îi strigă Ahab, înaintînd spre coșul cu parîme. O s-o întîlnim în curînd! Ă Da, da, domnule! îi răspunse Starbuck și, îndeplinindu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în urma mea! Băiatul meu drag, nu-ți mai văd decît ochii, uimitor de albaștri acum! Cele mai încurcate probleme ale vieții par să se lămurească, dar iată, prin fața lor trec nori negri... Se apropie oare sfîrșitul călătoriei mele? îmi simt moi picioarele, ca unul care-a ostenit umblînd o zi întreagă. Pune-ți mîna pe inimă, Starbuck - mai bate oare? Mișcă-te, Starbuck, umblă, mișcă-te, mișcă-te! Vorbește tare! Hei, voi, din arboradă! Vedeți mîna băiatului meu fluturînd pe deal
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]