3,219 matches
-
iar ca să îmi diminueze ezitările, mă anunță că vorbise cu inspectorul general și că-mi făcuse rost de o catedră la cel mai bun liceu din oraș, „Mihai Eminescu”. Rămânea ea la un liceu de cartier, doar să fiu eu mulțumit. Încercam să mă clarific cu mine însumi. Iubeam două femei în același timp, însă nu era același sentiment. Știam că Sabina era un om de încredere, care ținea la mine. Faptul că era răzbătătoare îmi proteja mie pasivitatea și orgoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hăă! o strângea Teofana plângând. — Las-o jos! Fir-ai tu de fată, îi arde câteva palme Paulina. — Hăă! hăă! hăă! plânge și mai tare Teofana. — Ia-o, că tușa ți-o dă, îi șterge Agripina lacrimile. Teofana suspină oarecum mulțumită că poate pleca acasă cu puica. Când vii pe la mine, îți dau eu altă puică în loc. — Nu-mi trebuie. Nu vezi că-i curtea plină de ele. Nu știu cum ești și tu, Paulino. Bătuși fata degeaba. După stingerea incidentului și-au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
trăiești trebuie să te acomodezi oricărei împrejurări. Cu cât merge mai des la cerșit simțea pe propria-i piele că trăiește și cum trăiește. Într-o zi, aveau în trăistuțe roadele așa zisei munci a lor. Se îndreptau obosite, dar mulțumite acasă. Niște băieți, cam de vârsta lor, le-a acostat. — Unde mergeți, tuciuriilor? Văzând că ele nu răspund, îi smulge Izaurei trăistuța cu cele ce primse din cerșit și până să-l prindă Izaura, băiatul se uită și vede ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
familia ei, c-așa se fac treburile astea. Nu? Alexandru cade pe gânduri:” Dacă Teofana va fi de acord cu căsătoria, în loc să ne plimbăm hai-hui în zilele libere, cum am intenționat eu, o aduc aici ca să fie și-ai mei mulțumiți. — La ce te gândești? Îl întreabă tatăl. — Ca să vă fac pe voie, dacă este de acord, o s-o aduc aici sâmbătă, ca duminică s-o duc în oraș, la apartamentul meu, să vadă unde locuiesc și luni să plecăm înapoi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
este acasă. — Ce bine-mi pare că mi-am văzut fata mireasă. Ce frumoasă este! Și cuminte, căuta să schimbe subiectul Zina. — Eu sunt cel mai fericit tată din lume. O fată am și fac totul ca s-o văd mulțumită, la casa ei că și ea ne iubește la fel de mult ca pe părinții buni. Atât de mult s-a bucurat Eusebiu fără să se gândească că peste câteva săptămâni nu va mai fi în viață, când un stop cardiac i-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu scală luminoasă și cu pick-up încorporat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că s-a machit devreme și a spart un geam. Ăia de-abia ce renovaseră, vai de drujba lor! Obiceiu' lui prost: și-a scos tulumba la lume! A ieșit o paranghelie, acolo... S-a și tăiat! pârăște Buletin, vizibil mulțumit. S-a tăiat la tulumbă? Fugi de-aici! contrează Fratele. Iulică, tată, micii tăi au norma depășită la colesterol... și la bicarbonat, remarcă sagace Poetul, după o a patra bucățică. (Rememorând, cu delectare de bon-viveur, atenționarea suplimentară, de pe firma crâșmei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de mâini vânturate, Avocatul mai percepe cum Boss se muncește și se luptă disperat, să deschidă cutia! Apoi, Stăpânul meu și al fiștecăruia, va arunca cerul, pământul și tăriile, în vârtelnița Haosului! Și va stinge luminile Universului! Și va contempla mulțumit opera sa, și va vedea că toate erau bune! Nu se desface capacul! Nu se mai deschide! S-a blocat...! Ce să fac? Ce să mă fac?! strigă Vierme neputincios, observând oripilat cum însuși Lucică-răposatul o cârmește, chiondorâș și avan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bătut în cuie! Mă voi reîntoarce la jurnal, abia după aceea. Cum suna deviza aia, din rezidențiat? Întâi treaba, doamnelor și domnilor colegi și-apoi relaxarea! Iar la capătul viitoarelor zile (și nopți) de lucru, voi ațipi curând, ostenit dar mulțumit, pe muzica familiară a versurilor bătrânului Pope: "... How happy is the blameless vestal's lot! The world forgetting, by the world forgot. Eternal sunshine of the spotless mind! Each pray'r accepted, and each wish resign'd". *** Nu m-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
termina armata la artilerie, apoi un plăcintar bulgar cu dugheana în vecini, un croitor rămas văduv de curând cu patru copii mici, un pensionar cu soție tânără, având în gazdă un student... De cum păși în curte, tânărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale doamnei Alexandrescu și înțelese că Jean trebuie să fi plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu din nevoie, căci era dintre cei puțini proprietari care n-aveau nici un fel de datorie, ci din dorința de a-i emancipa și, în același timp, de a se emancipa și el de dânșii. Obișnuia să spuie că adevărat mulțumit va fi numai atunci când va fi scăpat de țărani și țăranii de el. Mama lui Victor mai trăia și ședea la Craiova împreună cu Elena, sora lui, măritată cu un profesor de liceu, tinerel, frumușel, inteligent și foarte sărac, pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătrânul e nerăbdător să afle ce-a făcut la București. Ii povesti cum a umblat și cum, grație culantei excepționale a lui Dumescu, s-a putut întoarce cu geanta mai plină decât a sperat. ― Vasăzică tot Dumescu! murmură Miron Iuga mulțumit. Numai prietenii cei vechi sunt săritori la nevoi... Dar pe armean ai făcut bine că nu I-ai strâns de gât. Foarte bine! Rămase un răstimp cu ochii la Grigore, pe urmă se întoarse iarăși spre Titu, pe care înfățișarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umbli să cauți femei, apoi cuminte ai făcut de I-ai luat pe dumnealui, că le cunoaște prea bine! zise învățătorul mai în glumă, mai în serios, arătând pe tânărul Aristide, care se apropiase de el. Arendașul râse zgomotos și mulțumit: ― Ei, tinerețea, sânge fierbinte! Mai bine să alerge după muierile de aici, decât să ia la oraș cine știe ce boli, cu toate că acuma nici la țară nu mai ești sigur... Râseră cu toții. Platamonu se declară foarte încîntat de cunoștința cu Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
facă atâta tărăboi dintr-un fleac de nimic?... Spuse primarului să nu se pripească și să mai aștepte olecuță, că va merge și dânsul negreșit la cancelarie să declare că n-are nici o pretenție și să lase lumea în pace. Mulțumit, Pravilă porni spre sat. Pe drum însă se gândi că arendașul degeaba își retrage jalba; dacă boierul Miron nu-i poruncește nimic, el nu poate lăsa lucrurile baltă, că te pomenești că boierul Miron se supără mai rău și-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule, și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos dacă n-o fi căzut vreo bucată mai bună. Negăsind nimic, vru să plece după stăpîna-sa, dar legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avântul. Câinii însă se țineau după Ioana
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
școala militară. ― Uite ce îngeraș s-a abătut pe la noi, domnule Titu! suspină doamna Alexandrescu, topindu-se de duioșie. Tanța roși. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul, o luă lacom în brațe și-i închise gura cu o sărutare însetată, căutând s-o apropie de pat. Ea primi îmbrățișarea cu o gîngureală mulțumită, apoi se desfăcu ușor, șoptind: ― De ce nu ești cuminte? Vrei să-mi pară rău c-am intrat?... Nu se poate acuma, crede-mă! Altă dată! Ai răbdare! Își îndreptă pălărioara peste buclele aurii. Era cu spatele în ușă. Spre a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ne mai ardă de băut dacă... ― Ia lasă vorba, că n-am venit la taifas! îl întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate! zise pe urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se așeze la masă, afară, sub ferestre, răsună o colindă. Toată lumea o ascultă cu plăcere. Mai urmară două. Era corul de fete și flăcăi înjghebat de învățătorul Dragoș înadins, pentru a face o surpriză bătrânului Iuga, care fu într-adevăr mulțumit. Porunci să-i ospăteze bine pe toți, iar pe Dragoș îl felicită și-l opri la masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul nopții, stropită cu vinuri variate, animată de muzica vestitului Fănică de la Pitești și de inevitabilul toast
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întorcîndu-se spre Nadina și Grigore, zise melancolic, cum șade bine unui poet: ― Ce noapte divină! Nadina deschisese ușa iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală, adăugă: Dar acuma sunt așa de obosită că... Bărbatul o privea. Îi era milă de extenuarea ei vădită. Îi șopti blînd: ― Ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și se interesează de soarta plugarilor, care este în seama departamentului său, se opri o clipă și întrebă obosit: ― Ce-i cu voi, băieți? Ce vânt vă aduce pe aici? Domnul tânăr îi șopti două cuvinte. Ministrul continuă, trecând înainte mulțumit: ― A, da... Da! Vasăzică ați fost?... Bine. Atunci dumnealui v-a spus ce trebuia. Să-l ascultați, că vă cunoaște toate păsurile și știe să vi le lecuiască... Coborî încetinel pe treptele de marmoră. Țăranii rămaseră cu căciulile în mână
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de departe un tutuit de automobil. Cât era de mânioasă, baba tot mai strigă după odorul de nepot: ― Fugi de-acolo, băiete, să nu te calce aia! Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță, mulțumit să privească printre uluci. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în tren... Cum nu, domnule Herdelea, bucuros, vino oricând și-ți stau la dispoziție. Până acuma însă poți asigura pe prietenul dumitale că în Argeș e liniște! Titu Herdelea coborî scara ca și când ar fi aflat știrea cea mai senzațională, zicîndu-și mulțumit: ― Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cât pot, că nu se știe ce aduce ziua de mâine. 4 Era plină de țărani și curtea primăriei, și ulița. Așteptau de vreun ceas și prefectul nu sosea. Primarul Pravilă, zelos și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alte sate până diseară. Ca să încheie vizita cu mai multă solemnitate, se crezu obligat să le mai tragă un mic discurs cu "iubita noastră patrie", "țărișoara noastră scumpă", "regele venerat", "datoria cetățenească", "guvernul vă poartă de grije", sfârșind jovial și mulțumit: ― Și acuma rămâneți sănătoși, copii!... Eu am încredere în voi, precum și voi să aveți încredere în mine! Așa, copii!... Liniște, ordine și muncă!... Așa!... Aidem, căpitane!... Noroc și sănătate! Țăranii năvăliră afară din curtea primăriei. Boerescu vru să conducă pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii I-ar fi hiritisit. Apoi, când se mai potoli puțin gălăgia, reveni: ― Voi vorbiți o sută deodată, cum să vă înțeleg? După vreun sfert de ceas de tărăboi se aleseră doi țărani care să parlamenteze. Colonelul dădu din cap mulțumit: ― Așa, băieți! Acum știu cu cine vorbesc... Zi tu... Ioane!... Ori vrei tu, nu știu cum te cheamă, că nu te mai țin minte... ― Io-s Găligan Ștefan, don' colonel! făcu țăranul umflând pieptul. ― Bine zici, așa-i... Îți uitasem numele, Fănică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]