2,953 matches
-
precedente. Va sosi un tânăr francez la Yokohama peste trei săptămâni. Cea mai mare parte a pregătirilor vor reveni mamei, dar va trebui și ea să dea o mână de ajutor. Takamori, așa cum și era de așteptat, își imagina că musafirul putea fi tratat cu takuan și cu miso, ca și restul familiei. Of, nu era bun de nimic fratele ăsta al ei! „Eu trebuie să am grijă de toate“, gândi ea. „Pe Takamori nu se poate conta în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar ce comandați astăzi? — Ce-mi oferi? — Ce zici de niște sawara proaspăt? — Cât costă? — Patruzeci de yeni felia. — E cam scump. Mă-chan ieși în ușa bucătăriei și, cu mâinile în șolduri, se uită încruntată la Shōsuke. — O să avem un musafir străin, așa că presupun că o să comandăm mai multă carne. Ai grijă să ne servești ca lumea. — E o amenințare? Shōsuke își desfăcu prosopul din jurul capului și-și șterse sudoarea de pe față cu el. — Ia te uită ce clientă pretențioasă! — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ți-am spus? E un individ tânăr, vechi prieten de-al lui Takamori. Da? Atunci e normal să stea la voi. Doar n-o să închirieze o cameră la Mori... știi, lângă secția de poliție. Nu cumva predă engleza sau altceva? — Musafirul nostru e cu totul ieșit din comun, declară Mă-chan, scoasă din fire din pricina aluziei. Al nostru e un descendent al lui Napoleon. Nu-l băga în aceeași oală cu oamenii lui Mori. — Napoleon? — Vrei să spui că nici măcar nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aprilie când urma să sosească, la Yokohama, Gaston Bonaparte. În sfârșit! exclamase Shizu, emoționată, cu o seară înainte. Aveai impresia că își aștepta propriul copil să se întoarcă dintr-o călătorie lungă. În ultima săptămână făcuse pregătiri serioase pentru primirea musafirului: a reparat plăpumile, a cumpărat așternuturi noi, s-a tot gândit la un meniu potrivit. — Tomoe, parcă trebuia să cumperi fețe de pernă noi, nu? — Da, mamă, am cumpărat, dar cred că nu e cazul să te omori atâta. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ceasul de pe perete. Era deja ora unsprezece și Takamori nu se întorsese. S-o fi oprit, ca de obicei, pe la vreun bar cu unul din prietenii lui. — N-are nici un pic de simț de răspundere. Încă n-a venit, iar musafirul lui sosește mâine! — Sper că n-a uitat de ziua de mâine... Normal că n-a uitat. Zicea că trebuie să-și scoată astăzi un permis de la Compania navală, ca să poată urca pe vapor. În general, nu li se permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că poate vrea să se odihnească puțin, i-au pregătit lui Gaston camera și așternutul. După ce i-a mai trecut furia, Tomoe a coborât la ora trei în bucătărie să o roage pe Mă-chan să pregătească ceaiul și prăjiturelele pentru musafir. — Domnișoară Tomoe. — Da. — Musafirul nostru e într-adevăr rudă cu Napoleon? — Se pare că da. De ce? — A ieșit din casă adineauri, îmbrăcat în pijama. Cu vreo jumătate de oră în urmă, pe când Mă-chan făcea curățenie la intrarea din față, Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se odihnească puțin, i-au pregătit lui Gaston camera și așternutul. După ce i-a mai trecut furia, Tomoe a coborât la ora trei în bucătărie să o roage pe Mă-chan să pregătească ceaiul și prăjiturelele pentru musafir. — Domnișoară Tomoe. — Da. — Musafirul nostru e într-adevăr rudă cu Napoleon? — Se pare că da. De ce? — A ieșit din casă adineauri, îmbrăcat în pijama. Cu vreo jumătate de oră în urmă, pe când Mă-chan făcea curățenie la intrarea din față, Gaston, pe care toți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
E slab mort. Nu vrei să-i dai ceva de mâncare? — Ce nerușinare! S-a făcut seară. Masa așternută în cinstea lui Gaston era încărcată cu tot felul de bunătăți, de nu-i venea lui Takamori să-și creadă ochilor. Musafirul de onoare s-a îmbrăcat iar cu hainele pe care le purtase la sosire. Stătea drept pe pernă, cu genunchii aduși, stângaci, în față. Takamori a încercat să-l învețe să stea cu picioarele încrucișate, dar picioarele lui erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâncat o dată, la Paris. Restaurantul japonez Bujorul din Paris era proprietatea unui japonez căsătorit cu o franțuzoaică. Fusese și Gaston o dată acolo, cu prietenii lui. — Ce-ați mâncat? întrebă Shizu. S-a uitat implorator la Takamori, fiindu-i teamă că musafirul n-o să înțeleagă ce-a spus. — Mamă, nu mai folosi cuvinte atât de dificile. Shizu folosise cea mai politicoasă formă a verbului „a mânca“. Dacă folosești cuvinte simple și cu pauză între ele, o să te înțeleagă. Sfatul lui Takamori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de mână și au rupt-o la fugă. Și-au croit drum prin mulțime. Tomoe a simțit că leșină și nu și-a mai amintit ce s-a întâmplat, dar când și-a revenit complet, și-a dat seama că musafirul lor nu mai era cu ei. Îl mai ținea încă pe Takamori de mână, dar erau pe strada principală, luminată de neon ca ziua-n amiaza mare. Tomoe s-a rezemat de un stâlp ca să-și tragă sufletul. Încă tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
buzele cu limba. Se simțea stânjenit. — În loc să faci aici pe eroul, mai bine roagă-i pe polițiști să-l găsească pe Gaston. — Ce crezi că e de făcut? — Puțin îmi pasă de prostul ăla. M-am săturat de el. Un musafir care-ți dă atâta bătaie de cap... Îndreptându-și umerii, țanțoșă, Tomoe s-a lăsat dusă de valul de oameni, lovind asfaltul cu tocurile ei înalte. Uitându-se după ea până când a pierdut-o din ochi, Takamori gândi: „Ce practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
știu, vor sosi foarte curînd (Îmi verific ceasul), adică În mai puțin de o oră, iar eu stau aici, cu apa șiroind de pe mine, cu părul Încă ud, În timp ce și casa ar avea nevoie de o ultimă revizie Înainte de apariția musafirilor, inclusiv a membrilor familiei. — Ce-ar fi să mergeți În grădină să-l găsiți pe Dan, cît mă Îmbrac eu? Le zîmbesc printre dinții strînși și mă uit precaută la sacoșe. Linda știe că sînt foarte superstițioasă și că Înadins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i mai bun. Nu vreau să crească În casa mamei tale ca niște musafiri. Vă las casa. Dar trebuie să vorbim aici, În mijlocul străzii? adăugă el ca și cum acesta ar fi fost un amănunt lipsit de importanță. Ce, suntem doi vagabonzi? Te rog, Mina, nu aici - să mergem acasă, unde vrei tu. Deschise portiera mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
același timp de tot ceea ce vedea. Totuși, în acele prime săptămâni nu s-a gândit niciodată la Pampu ca la o victimă. Știa că îl luase în stăpânire, dar nicidecum nu se punea în situația lui. Se simțea ca un musafir răsfățat ori ca un turist în vacanță. Primele zile au trecut cu mărunțișuri: voia să vadă, voia să știe tot. Iar curiozitatea lui a stârnit suspiciune în jur. În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui. Curtea înaltă, din lemn nou, închidea o casă mare, cu două turnulețe bătute în cărămidă roșie. Ușa de la intrare era sculptată, iar pe treapta de sus a scării strâmte și înalte, o prințesă de marmură privea cu tristețe spre musafiri. Astrologul era un bărbat grăsuliu, aplecat peste o hartă desenată pe piele și țintuită pe masa de brad. Îl chema Xenopol și vorbea alene, ca omul care n-are nici o treabă. - Și numele adevărat care-ți este? începuse Ghighina interogatoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și a petelor de murdărie. Hota este supărată că nu mai funcționează și este folosită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa e, zâne adevărate. Descoperirea șocantă o făcu pe Sidney să se împiedice și să cadă, lucru care atrase niște priviri nu foarte prietenoase din partea strălucirilor - pardon, zânelor. Nu păreau prea încântate să aibă companie. Era clar, venise timpul ca musafirul nepoftit să fugă cât o țineau picioarele. După vreo douăzeci de minute, ajunse acasă la bunici. Se strecură înăuntru fără să trezească pe nimeni, direct în camera ei, cu gândul la cele întâmplate. Avea două variante: ori tocmai văzuse magie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ceva se întâmplase însă în dimineața aceea, de când se trezise, și cea mai importantă problemă din viața ei era să afle unde ascunsese Lea mierea. Lea, măgărița care niciodată n-ar fi împărțit mierea cu ea, pentru că o ascundea pentru musafiri și îi dădea doar smiorcăitei de Bilha să guste un pic. Singurul lucru la care se mai putea gândi Rahela acum era străinul păros ai cărui ochi se întâlniseră cu ai ei și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis că e OK, că vă pot lăsa o cină rece... Se vede treaba că a uitat complet de conversația noastră. — Da, spune pe un ton pus pe harță, dar asta a fost înainte să-i împroști cu cafea pe musafirii noștri. Și înainte să-ți petreci toată dimineața aranjându-ți părul. Poftim ? E atât de nedreaptă că nu am replică. — Sinceră să fiu, Samantha, mă aștept la mai mult din partea ta. În seara asta vei rămâne acasă și ne vei servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în loc să-mi dea indicații mie, și ne face și mie și lui Nathaniel câte unul. — Așa, spune, după ce luăm câte o gură fiecare și ne așezăm printre plantele cu frunze mari, vreau să-ți spun ceva, Samantha. Vom avea un musafir. Aha, zic, făcând eforturi să nu zâmbesc. Nathaniel stă lângă mine și încearcă să-mi dea jos espadrila cu piciorul pe sub măsuța de cafea. — Nepoata mea o să vină mâine să stea la noi câteva săptămâni. Vine ca să aibă parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama, pupîndu-mă. — Îmi dai haina ? spune Kerry, În timp ce eu tocmai pun sticla de șampanie pe care am adus-o În frigider. Vrei ceva de băut ? Așa-mi vorbește mereu. Ca și cum aș fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cît mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vag mîinile În clipa În care lasă florile jos. SÎnt stresați, am o revelație subită. SÎnt stresați, amîndoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, cînd apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicînd din sprînceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sînt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încîntat, spune Paul politicos. — Nu vrem să vă deranjăm, spune mama iute. — Nu-i nici un deranj, zice Paul și-i zîmbește fermecător. Din păcate, Însă, sala În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prefac În niște libelule grațioase și zumzăie Într‑o atmosferă de perfectă irealitate. După care se apucă să scrie eseuri, poeme, cărți Întregi, unii despre alțiiă - Te‑ai purtat ca un ovrei mitocan la un prânz oferit unui nobil - un musafir supraimportant - am replicat eu. - Și ce o să gândească T.S. Eliot despre noi! Dar, Într‑un fel, nu puteam crede că totul se rezumase la faptul că băuse Coca Cola din sticlă. (Și, dacă‑i pe așa, ce căuta o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
irita „rahatul subconștientului” și prefera inteligența directă, sau chiar lucrurile spuse cu cruzime de la obraz, interpretărilor amicale, Învăluite, muiate În convențional și liberalism. În strada rece și Însorită, Battle - cu fața boțită de gerul șfichiuitor - m‑a Întrebat: - Abe primește musafiri zilele astea? - De ce nu? E Întotdeauna bucuros să te vadă. - Nu m‑am exprimat bineă Știu că e Întotdeauna politicos cu Mary și cu mine. Mary era o femeiușcă durdulie, vioaie, scundă și zâmbitoare. Ravelstein și cu mine țineam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urmărit, mi‑a spus el, și am văzut că te‑a izolat pe un mușuroi de furnici. Faceți vreodată ceva Împreună? Vă plimbați? - Dacă stau să mă gândesc, nu. - Înotați? - Uneori ea plonjează În piscina vecinului. - Organizați picnicuri, barbecue, aveți musafiri, petreceri? - Nu‑i genul ei. - Ție nu‑ți poate vorbi despre interesele ei capitale... Fața mare a lui Ravelstein se apropiase mult de fața mea. Ținându‑și respirația, Încerca să mă facă să privesc totul din punctul lui de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]