2,578 matches
-
ulciorul nu merge prea des la apă fără să se spargă, într-o zi, întâmplător, i-a venit rândul să o asculte chiar pe ea. Când s-a auzit strigată, toate culorile verzi, alb, roșu, galben și chiar albastru au năvălit pe obrazul ei, iar profesorul speriat de cameleonul trezit brusc la viață, din fața lui, crezând că i s-a făcut rău, a înțeles-o și n-a mai ascultat-o. Pentru ea a fost învățătură de minte și așa a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poet este un rimator prin excelență, opus tradiției prozaice și biografiste a celor mai mulți poeți de azi. Deși apare el însuși ca personaj în poeme ("Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă sânt eu sau altul?"), deși prietenii și cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers ("unde pun picioru / gigi ana doru / cristi și rodica? / nu-i, prin jur, nimica"), totuși poezia lui Sorin Gherguț este în cea mai mare parte impersonală, autogenerîndu-se prin mecanismul rimelor. 152 Ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
apoi, tramvaiele și trenurile pline cu suporterii ce se duc sau se-ntorc de la un meci. O prietenă mi-a povestit cum era să fie violată și jefuită pe când se-ntorcea din provincie. Cum stătea singură într-un compartiment, au năvălit deodată peste ea câțiva dintre cei mai multe sute de puștani care năpădiseră trenul, bând, răcnind și agi-tînd steaguri, bruscând călătorii și distrugând compartimentele. Erau elevi de liceu amestecați cu inși ce păreau vagabonzi sau boschetari. Era cu neputință să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în desimea armatei atlante. Armata năvălea cu sulițe și săbii lucitoare, ieșind parcă de sub nisip. Încăierarea cu băștinașii a fost scurtă. Dîndu-și seama că sunt prea puțini, aceștia începură să fugă. Apoi, văzîndu-se împresurați de sulițe și săgeți, se opriră și fură prinși. Erau toți în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin văzduh, soldații zăngăneau din arme, strigau căpitanii, corăbierii cântau pe fiecare punte sau înjurau pe sclavi, sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre deșert se zărea năvălind seara liliachie. Atlanții erau gata de drum. Țara Ta Kemet îi privea, jefuită. CAPITOLUL IX Corăbiile erau pe mare de mai multe zile. Ieșind în întîia dimineață să stea de strajă pe puntea corabiei pe care plutea (o corabie mare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zăreau, nici cele din față, nici cele dindărăt. Oamenii se apucau de ce puteau, ca să nu-i măture valurile de pe punte. Era ziuă, dar era aproape întuneric. Iahuben simți un gol în stomac și parcă toate măruntaiele stăteau gata să-i năvălească afară, pe gură. Auta se ținea de gardul punții, iar Iahuben apucase cu mâna marginea locașului vâslei, stând într-un genunchi. Lângă ei, robul Hunanupu se încorda din răsputeri să vâslească. Meșterul pânzei poruncise vâslașilor să se lupte cu apele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am mai văzut de loc. Însăși steaua ciudată acolo o vedeam la miazăzi și mai sus, iar de-aici o văd mai spre răsărit și mai jos. Și când băiatul de păstor s-a jucat cu piatra lui, mi-a năvălit în minte gândul că pământul ar putea să fie ca o sferă. În ochii bătrânului tremura o lumină. Nu-i răspunse sclavului. Se sculă din jilț și se duse încet spre o firidă. Se uită puțin spre rafturile firidei, cuprinzînd-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dobîndit-o. De aceea mă tem pentru tine, după moartea mea. Nu toți au nevoie și de înțelepciune când au putere. Nu știu ce te vei face tu... caut de mult un mijloc. Dar în clipa aceea ușa se trânti de perete și năvăli înăuntru un sutaș voinic, plin de praf și de scaieți și cu ochii roșii de oboseală. Auta sări în picioare și puse mâna pe toiagul de abanos, negăsind la îndemînă altă armă mai potrivită să-și apere stăpânul. Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mers și fugă și i-o aduse Marelui Preot. Fața bătrânului era netulburată. Îi făcu semn sutașului să plece. Auta privea cutia cu ochii lacomi de dorința de a ști ce era în ea. Niciodată nu văzuse soli, chiar regești, năvălind în casa Marelui Preot ca într-o cârciumă. Ce putea să fie atât de grabnic? La un semn al bătrânului, rupse pecetea și scoase din cutie un sul de papirus subțire. Marele Preot nu-i ceru să i-l citească
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cer. Stelele sclipeau ca totdeauna, în apa neagră cerească. Încet, privirea lui Auta coborî spre straniul turn. Iar în clipa aceea se deschise un fel de ușă care până atunci nu se vădise prin nimic. Auta holbă ochii. Din ușă năvăli un val de lumină, ca a soarelui. Simți că i se clatină picioarele. În cadrul acelei uși se ivi cineva... Un zeu? Avea o înfățișare aproape omenească: pielea era argintie și vălurită uimitor de frumos, două mâini, două picioare, umeri, cap
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
I se păru nefirească această nepăsare, tocmai acum când începeau să afle atâtea lucruri uimitoare. Dar gîndindu-se mai bine, își dădu seama că nu era nepăsare, ci oboseala pe care le-o stârneau toate aceste minuni învălmășite și neașteptate, care năvăleau asupra lor de câteva ceasuri întruna: - În noaptea asta ai să dormi în cortul meu! îi spuse sclavului bătrânul. - Da, stăpâne, răspunse el. Dar îngăduie-mi să le spun. Bătrânul încuviință și văzu că după ce Auta le spuse câteva vorbe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Are să se întoarcă în câteva ceasuri! răcni Iahuben. Auta intră și el în luntre; iar sutașul rămase lângă soldați. Aceștia văzură cu spaimă cum se aprinde ceva deasupra butoiului dintre tufani, și cum tot butoiul cu ciudații oameni din el năvălește în văzduh. În câteva clipe, și trufașul ajutor de sutaș, și soldații trântiră jos tot ce mai aveau la ei și fugiră rupând pământul. După un sfert de ceas luntrea făcu un cerc prin aer și veni lin pe locul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dintr-altă lume, ajunse până la el un vuiet surd, și puțin mai târziu o zvâcnitură puternică, venită din spate, îl ameți câteva clipe. Numaidecât simți însă că toate măruntaiele și sângele și inima parcă voiau să se amestece și să năvălească în cap, să-i iasă prin urechi. Trupul i se făcu greu ca o stâncă. Nu dură mult starea aceasta, sau cel puțin așa i se păru. Iar când simți că i-a trecut, auzi înăuntrul globului care-i învelea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot de departe. O bucată de munte se prăbuși în mare. Cele două corăbii se apropiau mânate de o briză lină spre miazăzi. Deodată Utnapiștim își dădu seama încotro pluteau, și strigă să se strângă pânzele. Dar în aceeași clipă năvăli peste corăbii un vânt sălbatic dinspre miazăzi, apoi își schimbă mersul spre răsărit. Vântul începu să urle ca o mie de fiare rănite. Marea se cutremură, aruncîndu-și valurile spre cer. Cele două corăbii se învîrteau pe coame de talazuri, gata
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde rămase apoi o vreme ca un ochi mare, deschis. - Zeii s-au urcat la cer! rosti Mpunzi. - Ne-au părăsit zeii! spuse și Utnapiștim cu mirare și tristețe. Corabia lor era când împinsă, când aruncată ca o găoace. Apa năvălea după ei, vântul îi lovea cu putere. Pânza lor era sfâșiată și ajunsese o zdreanță. Înaintară spre răsărit un număr neștiut de zile și de nopți. Iar într-o dimineață cârmaciul, care cunoștea bine aceste mări, scoase un strigăt uimit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tu să cari coșuri cu pește în orașul Behdet? - Povestea e lungă, slăvitul meu zeu! - Nu-mi mai spune zeu, sunt om, nu sunt zeu! Și povestea poate să fie oricât de lungă, vrem s-o auzim toți. - Când a năvălit puhoiul de foc, începu Mai-Baka, s-a umplut muntele de noroi aprins care curgea în jos. Dar întîi a căzut în gura muntelui o stea. Când venea, n-am văzut-o. Unii au spus că ești tu, dar când a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din lut topit în smalț a unor ciudate și foarte frumoase închipuiri de oameni și duhuri, sau chiar de animale. La altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii răi ai deșertului și duhurile pădurii, au năvălit pe țărm să se lupte cu zeii lui ocrotitori. Ntombi bănuia că se vor fi furișat spre luntrea zeilor fiare aprige, poate lei ca leul care o înspăimîntase pe ea de mult, făcînd-o să se urce în copac și astfel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știa bine că nevinovații fuseseră vestiți în taină să plece, dar nu-și putu răpi plăcerea de a se tocmi cu cei pe care-i credea îngeri. În timp ce Abraam se duse în coliba lui, să-și adune neamul, din cetate năvăli spre ei un om: era Utnapiștim. Auta îl întrebă îngrijorat: - Utnapiștim, a aflat toată lumea din orașele acestea... - Încă nu toată... Dar nimeni nu crede, decât săracii care au și plecat. Le-a spus Lot azi-noapte. Stăpânii însă râd, știind că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
afla pe marginea unei văi prăpăstioase, cu stânci. Una dintre ele, căreia oamenii îi ziceau ,,Scala cea roșie”, ascundea gura unei peșteri care se prelungea până sub sat. Se zicea din bătrâni că demult, demult, acolo se adăposteau localnicii când năvăleau turcii. Pe firul văii curgea o apă căreia-i zicea ,,gârlă”, în care se bălăcea vara, în care învățase să înoate. Aflase mai târziu că de fapt îi zicea ,,Ciorna”, denumire care suferise o pronunțată influență rusescă. Pe malul stâng
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cealaltă. După vreo două ore de lectură intensă, observă că atunci când ușa se deschidea, multe priviri din sală îl iscodeau pe noul venit. Citise destul, voia să lase cartea deoparte, însă privind în stânga, o revăzu pe domnișoară. În lumina care năvălea prin ferestrele mari, conturul capului ei părea aureolat. Reluă cartea. O prezență feminină printre atâția băieți, în marea aceea de lumină îl mira și-l intriga, oarecum. Se-ntreba dacă o mai văzuse vreodată. Parcă da, însă nu era sigur
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spaimă zdrobitoare când mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecând În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lângă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urât-mirositor care l-a Înmormântat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe când te cațeri din cărbune spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
neutră în raport cu acesta), dar îl dezavantajează pe receptor; spre exemplu, povestea celui care de dragul jocului striga în mod repetat mincinoasa avertizare: "Lupii la oi! Lupii la oi!", s-a soldat, în urma pierderii credibilității, cu decimarea turmei de către lupii care au năvălit cu adevărat; efect neutru asupra emitentului, dar pozitiv asupra beneficiarului; este minciuna de tipul celei prin care doctorul îi ascunde pacientului adevărul bolii, tonificîndu-l psihic; sînt total neutre, întrucît nu mai afectează nici pe emitent, nici pe receptor, așa cum nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adulți sau de trezit adulții, sunt cele spuse de adulți altor adulți. Scopul lor este de a extrage Învățăminte prețioase, de a conștientiza drumul corect și secretele uitate.” (Gabriel Moldovan, fondator Unelte Pentru Schimbare) Se spune că Diogene ar fi năvălit Într-o zi În Grădina lui Akademos cu un cocoș jumulit În mînă și ar fi țipat, agitîndu-l În văzul celor prezenți: "Iată omul lui Platon!" Asta ca să facă de rîs prețioasa definiție a omului pe care, zice-se, o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Împăratul Domițian, sosit În grabă, restabilește situația și se pregătește să invadeze Dacia. În fața acestui pericol, bătrânul Duras cedează tronul lui Decebal. Acesta, potrivit spuselor istoricului Cassius Dio „ era priceput În ale războiului și iscusit la faptă, știind când să năvălească și când să se retragă la timp, meșter a Întinde curse, viteaz În luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa ci bine dintr o Înfrângere”. Dând din plin dovadă de calitățile sale de comandant
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]