1,904 matches
-
vârstei de după cincizeci de ani.” Arta poetică echivalează un mod de a fi, o etică a creației, care o identifică pe aceea a existenței. „Universul poetic - mărturisește poetul și criticul F. - nu e o simplă transcendență, o emanație «pură» a năzuințelor noastre, ci și o imanență, o plonjare în real, o posedare a sensibilului și a concretului” (În discuție poezia). Despre această „plonjare în real”, dar și despre „gânduri înalte” dau seama poemele. Poetul notează, transcrie auster „formidabila aventură a zilei
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
trăită pătimaș, cu frenezia vitalistă proprie prozei americane. Fundamental realiste, trecând însă dincolo de limitele înregistrării imediatului, într-o zonă de zbucium sufletesc neobișnuit de intens, nuvelele, povestirile și romanul lui conțin relatarea tribulațiilor unui erou însuflețit de idealuri generoase, de năzuința purității, pe care societatea nu îl poate accepta. E un destin ce depășește particularul, aspirând să exprime condiția ființei umane. SCRIERI: Gări cardinale, București, 1974; Om în mers, I, București, 1979; Fereastră la stradă, București, 1982; Fotolii și birouașe, București
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
operelor lui Mihail Dragomirescu, din 1928 (redactată împreună cu D. Mazilu). În 1938 a publicat versiunea românească a comediei Louison de Alfred de Musset. A semnat și Ion M. Ganea, I. Râmniceanu și Mihai Longhin. G. a fost un poet al năzuinței către liniștea spirituală (Luminișuri), al amintirii și nostalgiei copilăriei, în formula de „cântec senin și curat”, inaugurată de St. O. Iosif (Doinește Făt-Frumos, Dimineața pe câmp). În Ritmuri franceze (1937) alcătuiește aproape o antologie a poeziei franceze, traducând pe un
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
cu nr. 4-5/1925, acesta să devină „Artistică-literară- socială”. Director: Mihail Gușiță. Publicație de orientare tradiționalistă, continuând direcția sămănătorismului. La reapariție, în 1924, într-o Predoslovie semnată M. Gușiță, se reiterează crezul artistic al revistei, ca punct de echilibru între „năzuința de primenire” care „stă în firea omului” și „legătura trainică de ceea ce a fost”. În același număr, Simion Mehedinți proclamă Lozinca adevăraților români: „Îndărăt spre poporul nostru!” Programul este susținut atât de articole cu caracter doctrinar-ideologic, cât și de literatura
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
pământenilor de credință ortodoxă. Desconsiderând cu infatuare „datina”, temei spiritual al existenței unui neam, Doamna Clara se lasă surescitată de visul nebunesc al oricărui agresor, amețit de iluzia invincibilității sale - acela de a dezmoșteni un popor de sufletul lui adânc: „năzuințe”, „doruri”, „vise”. Din spațiul închis de sumbre orizonturi, pândit de forțe potrivnice, tentaculare, cârmaciul valah nu se poate despresura decât contractând utile alianțe (în primul rând, căsătoria Ancăi, sora domnitorului și iubita lui Mircea Basarab, cu „kralul” sârb Simion Stareț
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
mai 1935 până în decembrie 1937. În primul an de existență I.r. are subtitlul „Revistă de critică, poezie și ideologie”, iar unicul redactor este Pavel Costin Deleanu. Acesta este desigur autorul articolului-program intitulat Ideea românească, nesemnat, în care se formulează năzuința ca revista să fie „printre altele, o concentrare a tineretului de azi în vederea propriei sale definiri și expresii”. Orientarea naționalistă, dezvăluită încă din titlu și justificată prin „falimentul «Ideii europene»”, este îndeobște moderată. În cele zece numere (dintre care unul
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
mai mult de doi ani. Între 1920 și 1927 este secretar de redacție la „Ramuri”. Colaborează la foarte multe publicații: „Flacăra”, „Literatorul”, „Drepturile femeii”, „Capitala”, „Cosinzeana”, „România viitoare”, „Lectura”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cele trei Crișuri”, „Datina”, „Năzuința”, „Clipa” ș.a. Cea mai intensă activitate o desfășoară, din 1914 până în 1943, la revista „Ramuri”, unde publică poezie, proză, numeroase articole și cronici literare. Semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Daniel Aramă, Ion Aramă, Theofil Roman și
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
este sfârșitul vieții, ci o altă formă a ei. Procedeele narative mai puțin obișnuite motivează, în parte, excesele de artificialitate în limbaj. Epicii nu-i lipsește totuși vigoarea nici atunci când există multă aplicație psihologică (Ultimul proces al primului-procuror Eugeniu Arbore). Năzuința către realizări cu sigiliu artistic pare să explice, în cazul lui G., gustul în distingerea valorilor estetice. A scris, cu simț al proporțiilor, despre Eminescu, Caragiale, Blaga, Sadoveanu, Rebreanu, Slavici, Alecsandri, Vlahuță ș.a. Contribuția lui la istoria literaturii române se
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
utiliza aici și semnăturile Regele Solomon, Lix, F. Lix), „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Cugetul românesc”, scoate revista „Spre ziuă” (1923), unde semna și Ghiță Pristanda, Quadroclus, colaborează ori este redactor la „Facla”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Cetatea literară”, „Năzuința” (Craiova), „Revista română”, „Lumea”, „Omul liber”, „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Sinteza”, „Adevărul”. În 1928 îl secondează pe T. Arghezi la „Bilete de papagal” (va fi secretar de redacție în primii doi ani, aparținându-i și texte iscălite generic
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
cu profesii, îndeletniciri erante, se instalează în clipă, consumându-și vitalitatea frenetic, detașat și amar, într-un nesfârșit itinerar al plăcerilor carnale. Nu atât din textul epic, din pulsiunile erotismului vagant, cât din exterior răzbat înțelesuri vorbind despre incomunicare, agonie, „năzuință spre spulberare”. Domnișoara din str. Neptun, romanul de debut, se înscrie amăgitor într-o „tematică” tradiționalistă, dezrădăcinarea, exploatată deopotrivă de sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a.
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
dintre străini dragostea de patrie stăruie și-mi poruncește să înalț cu laudă neamul din care m-am născut, și să-i vorbesc de bine pe locuitorii țării de unde ni-i obârșia. Dar ei, la rându-i, i se împotrivește năzuința către adevăr, care ne împiedică să le susținem drept bune pe cele pe care dreapta judecată ne-ar îndemna să le mustrăm: căci mai cu rost fi-va pentru patria noastră să li se pună locuitorilor ei sub ochi, cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al teoriei "cumplitelor vremi"), nici Stolnicul Cantacuzino, nici "xenofobul" Neculce, conștienți de necesitatea conservării și, dacă mai e posibil, a afirmării unei identități proprii într-un context istoric inhibant, nu ar fi dat satisfacție unor principii care aparțin discursului științific: "năzuința către adevăr" și "dreapta judecată". Cantemir preferă s-și descrie neamul așa cum este sau așa cum îl vede el, decât să falsifice în mod conștient o realitate pe care o cunoaște bine. Ba chiar susține deschis că o astfel de atitudine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bine pus la punct, în care figura animalului ocupa o poziție privilegiată. Philon din Alexandria, ctitor al acestei metode alegorice de interpretare a Bibliei, vorbea despre animale ca despre niște ajutoare pe care Dumnezeu i le-a trimis omului în năzuința acestuia de a cunoaște adevărul și de a se perfecționa: "Fiarele nu sunt numite ajutoare la modul propriu, ci impropriu, pentru că, în realitate, aceste ajutoare se dovedesc a ne fi dușmani. (...) patimile le asemănă fiarelor și păsărilor, pentru că, neîmblânzite și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și-a păstrat de-a pururea valoarea ei; în fisc, însă, la vechii slujbași ai fiscului, globași, deșugubinari, desetnici, podvodari, olăcari și toată acea droaie de slujitori domnești sau a celor ce luau în vânzare veniturile statului, negreșit că în năzuința lor lacomă de a stoarce de pe spatele țăranului și măduva din oase, a lua cenușa din vatră și țolicul de pe laiță, ei și numai ei să se arate așa de zgârciți în prețeluirea obiectelor, în biciuluirea lor, se zicea pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aramă roșie, și chipul sub pălărie nemțească și împrejur slove sârbești". Devine explicabilă încercarea lui Alexandru Ioan Cuza, când ajunge domn, de a scoate din circulație monedele străine, pentru a emite una națională, care a rămas, datorită împrejurărilor doar o năzuință. „După unirea Principatelor, consulul francez Victor Place se însărcina să bată în Franța monede de aur și argint, care avea să poarte numele de „români", spune Gavril Ursu, dar ei n-au fost executați din cauza împotrivirii turcilor". În ședința din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pelerinaj, în zilele de făurire ale Statului român, va deveni astfel pe vecie un loc de pelerinaj al neamului românesc. Vom dovedi de altfel, Domnilor Colegi, în urma realizării acestor fapte, că am ajuns în fine la maturitatea necesară popoarelor cu năzuințe spre viitor, în care direcție nu se poate face nimic, fără cultul desăvârșit pentru acei ce au muncit pentru înaintarea țării și neamului lor" (din Analele Academiei Române, seria II, tomul XXXIV, 1911-12, p. 6-8). În urma informării făcute și a părerilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
raport cantitativ și calitativ. Exprimă un „rang pozitiv" ceva mai mare decât stările anterioare, chiar dacă nu unul superior. Este un indicator al concordanței unui rezultat cu aptitudinile și cu activitatea unui elev, vrând să exprime, pe lângă rezultatul propriu-zis, efortul investit, năzuința autodepășirii. Performanța reprezintă achizițiile elevului la nivel de personalitate, obținute în cadrul activității educaționale și se identifică cu competențele, trăsăturile și comportamentele formate. Profesorii C. Bărbulescu și C. Bagu afirmă că performanța reprezintă „un anumit nivel al celor mai bune
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine împlinită, li se pare superioară marilor năzuințe, condamnate în premisele lor. Un suflu de temeinicie trece astfel prin cultura noastră, întrun moment în care avea atâta nevoie de o asemenea înrâurire. Junimea și cercurile ei Junimea rămâne, în memoria istoriei culturale și poli tice românești, un exemplu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
un proiect social prezent, întărit prin finalitatea sa paradiziacă („visul de aur al omenirii”). Această finalitate va fi anunțată, la Congresul al XI-lea al PCR, din 25-28 noiembrie 1974, de însuși Nicolae Ceaușescu: „putem afirma [...] că exprimând voința și năzuințele întregii noastre națiuni, Programul partidului poate fi denumit pe drept cuvânt Programul poporului român de ridicare a patriei pe culmile luminoase ale civilizației comuniste...”. Un prim exemplu în ceea ce privește contaminarea mutuală din dubla substituție istorie - trecut poate fi cel al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de lemn și etichetările, retorica de clasă pierde din asprime. Excepție nu face nici o sinteză de filosofie, apărută în 1972, articolul fiind elaborat la un nivel și astăzi acceptabil, pe alocuri chiar supralicitându-se: Maiorescu „apreciază [socialismul și comunismul] pentru năzuința de a da o explicare și o organizare rațională a societății”; „avea o concepție înaltă despre națiune”, juca „același rol pozitiv” ca și Gherea. în 1973 este publicată cea mai importată sinteză de istorie literară din perioada comunistă (Istoria literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toastul rostit la dineul oferit de Nicolae Ceaușescu, gazda reuniunii, în onoarea participanților la consfătuire: „Cu tot specificul condițiilor naționale, cu toată originalitatea transformărilor și reformelor care se înfăptuiesc în diferite țări - sublinia Mihail Gorbaciov -, acestea au ca sens comun năzuința de a dezvălui mai deplin potențialul orânduirii noastre, democrația socialistă, de a păși pe noi trepte ale progresului material și spiritual”. în octombrie 1989, la Berlin, au avut loc festivitățile consacrate împlinirii a 40 de ani de la proclamarea RDG, la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și un loc de moralitate fermă și constantă. A.V. Nu credeți că sunteți un idealist? N.M. Probabil că sunt, pentru că nicăieri, în nici o țară, nu există o perfecțiune, nici etică, nici politică, nici socială. Dar acest idealism exprimă o năzuință profundă a mea, și bănuiesc că nu numai a mea... A.V. ...și substanța autentică a artistului. N.M. Așa cred. Arta nu e morală, este implicit morală, nu moralizatoare. Dar conține, în esența ei, o mare credință în moralitate. Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
peste capetele noastre, pește brațul meu înmormântat că altul să-și deschidă pleoapele, iar ochii să nui fie încercănați și nici obrazul vânat. Lasă să prindă viață; lasă firele să se prindă într-un joc al reîntregirii mele. Cu bună năzuința, Eu-oglindirea tuturor copacilor...
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
viziunea autorului citat, sunt următoarele: simțul practic, spiritul întreprinzător, rațional și calculat, vocația pentru luptă și pentru concurență, inventivitatea, capacitatea de a risca, răceala în relații, lipsa de reactivitate emoțională, înclinația spre individualism, simțul mai acut al respectului de sine, năzuința spre independență și succes în afaceri, înclinația spre conștiinciozitate în ocupații, înclinația spre publicitate și teatralitate, sentimentul de superioritate asupra altor popoare, înclinația de a-i conduce pe alții, aptitudinea spre autodisciplină și autoorganizare. În economie, individualismul înseamnă acțiune și
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din politică și din învățământ permițându-ne afirmarea definitivă a personalității. Perioada 1100-1300199, este caracterizată de Diarmaid Mac Culloch, din punctul de vedere al înființării primelor universități, în felul următor: Chiar dacă structura socială era dominată de cler, exista și o năzuință a laicilor de a ,,demonstra că erau participanți activi în Trupul lui Cristos care era Biserica"200; dezvoltarea industriei a dus la apariția orașelor mari; universitățile au fost înființate mai întâi ca ,,școli de pe lângă catedrale"201 care erau parte a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]