12,372 matches
-
invocă o întâmplare povestită de un anume Lazăr Băciucu, avându-l ca protagonist pe Nicolae Ceaușescu. Amuzantă (dar atât!), ea capătă relevanță numai cu ajutorul contextului. Epistola către Odobescu e, de fapt, pe urmele lui Umberto Eco, o plimbare prin pădurea narativă. Cu mostre din sfera poveștilor de vânătoare, Ștefan Cazimir ilustrează câteva trucuri tipic literare. O mică istorie a găselnițelor, deopotrivă recognoscibilă și instructivă, adică veche și nouă, prinde contur aici. Iată o pagină a lui Rosetti- Bălănescu, despre ultimele clipe
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
Mylord pornise, în ceasul din urmă, în căutarea timpului pierdut; simțul olfactiv al câinilor fiind de 1000 de ori mai puternic decât al omului, «proustianismul» lor intră în ordinea firească a lucrurilor.” (p. 91) Ceva mai jos, în aceeași plimbare narativă, este invocat darul contemplaț iei estetice pe care l-ar avea unii câini. Prețioasa mărturie îi aparține lui Ionel Pop, autor al câtorva volume de povestiri vânătorești: „Nemișcat, cu ochii pierduți, privea depărtările. Ce-l putea oare interesa pe Rec
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
și să evităm superfluul. Ei bine, am ținut sau nu cont de avertismentele ei, i-am urmat oare sfatul?” Cartea de față este o ilustrare perfectă a acestui crez. Povestirile antologate, treisprezece la număr, sunt tot atâtea exerciții de ascetism narativ ale unui scriitor care se vede că se simte mai în largul lui pe spații mari, pe teritoriul vast al romanului, dar care, cu răbdare și migală, asemenea unui sculptor talentat, dă la o parte orice formă de balast și
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
o fiziologie a mai tuturor acuplărilor imaginabile evocate cu un material lingvistic care șochează prima dată dar sfârșește prin monotonie din cauza repetitivității, o narațiune care își dezgolește, postmodern, propriile resorturi, încercând să rivalizeze cu celebra Halima arabă. Mai multe fire narative se întretaie, sunt întrerupte, reluate, cu dexteritate de autor. Dacă Șeherezada își salvează viața cu ajutorul poveștilor ei, la Soviany exercițiul narativ se face într-o altfel de cursă contra morții. Muribundul Kostas Venetis își obligă tovarășul, un anume Nemțoaica, ambiguu
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
repetitivității, o narațiune care își dezgolește, postmodern, propriile resorturi, încercând să rivalizeze cu celebra Halima arabă. Mai multe fire narative se întretaie, sunt întrerupte, reluate, cu dexteritate de autor. Dacă Șeherezada își salvează viața cu ajutorul poveștilor ei, la Soviany exercițiul narativ se face într-o altfel de cursă contra morții. Muribundul Kostas Venetis își obligă tovarășul, un anume Nemțoaica, ambiguu trupește, să îi fie un soi de scriptor. Kostas îi dictează propria viață, încercând să se salveze prin cuvânt. Kostas nu
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
din punctarea narațiunii cu citate-cheie din opera lui Dante, 19 la număr. Am putea reliefa un nivel jungian al viziunii, aferent mentalului colectiv, dar și unul de acută consonanță cu epoca - de inspirație atât gidiană, cât și pirandelliană, prin schema narativă însăși a personajelor pornite spre o experiență inedită, a reuniunii lor lunare pe Acropole, neapărat pe lună plină. Substratul acestei inițiative este mistico-poetic, înglobând numeroase straturi culturale, cu accent pe astrul nocturn, suveran peste regatul morților, în vreme ce figurarea fiecărui suflet
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
Partium“, din Oradea), cu „In Clashing Hues’: Images of the Gypsies in Patrick Leigh Fermor’s Between the Woods & the Water“. Lawrence Durrell este un prozator inclasificabil, fapt ce a dat naștere la opinii diverse și contradictorii asupra operei sale narative. S-a afirmat vizibil într-o epocă a realismului exacerbat de după Al Doilea Război Mondial, abia după publicarea capodoperei: Cvartetul din Alexandria. Cele patru romane: Justine (1957), Baltazar (1958) Mountolive (1958) și Clea (1960) sunt în contratimp cu boom-ul
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
lui Kavafis este evidentă. Poetul grec din Egipt se constituie într-o figură emblematică în Cvartet. Sunt numeroase trimiterile la el, ca la „bătrânul poet”, iar apelul la opera sa lirică, la fel de frecvent, cu scopul de a susține unele pasaje narative. Spre exemplu, de la atmosfera dintr- o cameră părăsită: „Acele lucruri vechi, m-am gândit, citind în sinea mea dintr-o poezie a bătrânului poet, acele lucruri vechi și triste mai rătăcesc probabil undeva, în lume”, vezi poemul „Soarele de după-amiază
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
că de această dată evenimentele nu mai sunt relatate doar din perspectiva lui Tengo și a lui Aomame, ci și din aceea a lui Ushikawa, un personaj minor în primele volume. Din păcate, Ushikawa nu are niciun pic de consistență narativă, este evident că unicul său rol este acela de a recapitula bucăți de narațiune, de a readuce în memoria cititorului evenimente relatate anterior. Este un personaj-instrument, golit complet de viață și personalitate (dovadă că, spre finalul, cărții autorul se descotorosește
Înapoi în 1Q84 by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4534_a_5859]
-
de peste zi pe care le iau personajele, a cărților citite din care sunt transcrise pasaje ample (de la Din inima Africii de Karen Blixen, la În căutarea timpului pierdut), a mașinilor, locuințelor, obiectelor de vestimentație. Din fericire însă apar și momente narative ceva mai interesante, în care Murakami se joacă și cu personajele, și cu cititorii, amestecând realități istorice, fragmente biografice, inversând roluri și glisând în permanență între două lumi - cea a anului 1984 și cea a fictivului 1Q84. Efectul este fascinant
Înapoi în 1Q84 by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4534_a_5859]
-
ele nu se supun fără rest niciunei încadrări într-o specie ori alta. Mariano Martín Rodríguez le numește geoficțiuni, adică texte în care „descrierea unui spațiu ipotetic constituie elementul-cheie căruia i se subordonează celelalte, de natură structurală, inclusiv eventualele pasaje narative”. le descriu un spațiu imaginar coerent și efectul lui asupra personajelor care îl construiesc și îl populează. Și, aș adăuga eu, îl subminează. Căci toate aceste orașe inventate (Vavilon, Castrum, Verticity, Musaeum, Cosmovia, Selenia, Antar, Sah- Harah), unele de o
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
suspansul. O face în apropierea biograficului, aspect modificat în Evadarea imposibilă, unde lumea femeilor încarcerate ia locul intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
o carte de poetică a confesiunii, deși se vrea a fi și asta. Problema abordată nu e deloc lipsită de dificultăți conceptuale, dacă ne gîndim doar la raporturile în care se află confesiunea cu noțiuni disputate ca obiectivitatea și subiectivitatea narativă, psihologismul și introspecția, autenticismul „experiențialist” sau ionicul thibaudetiano-manolescian. Studiul lui Hergyan le subsumează, diferențiat, caracterului confesiv comun, întemeindu-se pe cîteva observații de ansamblu, convingător sintetizate întrun capitol final cu conotații de manifest (Încheiere: dreptul la individual): dacă există o
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
mai multe rânduri, cronica sa, Marius Miheț - dar într-un loc și Cosmin Ciotloș - pare a-i reproșa lui Lăzărescu faptul că n-a scris un roman palpitant, eventual de acțiune ori... de dragoste: „o palidă evoluție, subiecte tocite”, „tensiunea narativă lipsește”, spune M. Miheț, pe când C. Ciotloș deplânge abandonarea „latentulșuiț roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii”. Or, Amorțire este un roman ale cărui personaje nu sunt cine știe ce eroi sau oameni speciali, ca să treacă prin evenimente uluitoare și
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
alături de marile romane ale secolului XX: Ulysse de James Joyce, Șotron de Julio Cortasar, Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez. Detectivii sălbatici este deopotrivă pseudo-thriller și antologie a poeților sud-americani, mozaic al prozei minimaliste și caleidoscop de stiluri narative, tur vertiginos prin istoria frenetică a unui continent ca fundal halucinant și mică istorie literară cu fulgurațiile unor biografii de scriitori, dar, mai ales, demonstrație de virtuozitate vizibilă în limba română grație altei virtuozități, cea a unui traducător de excepție
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
impună un nou curent - realism visceralis, între ele se află partea cea mai întinsă a cărții ce narează prin scurte narațiuni momente ale vieții celor doi poeți, Arturo Beleno și Ulises Lima, creatorii noului curent poetic. Jurnalul formează o ramă narativă, cu unic narator - Juan García Madero. Acțiunea primei părți - „Mexicani pierduți în Mexic” din 1975 ocupă 160 de pagini, se continuă în anul următor, 1976, prin notațiile ce formează ultima parte - „Deșerturile din Sonora” care are 66 de pagini. Partea
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
decenii, 1976-1996. Ele relatează episoade petrecute în diferite țări - Mexic și Statele Unite, Franța și Spania, Anglia și Israel, Italia și Austria. Mărturiile, în spirit camilpetrescian, sunt fișele unor „dosare de existențe”, prin care se înmulțesc vertiginos personajele romanului și firele narative. Poezia ca ștafetă a căutării Mărturiile surprind iubiri și prietenii, aventuri șocante, și de fiecare dată Belano sau Lima părund în viețile altora, le ating sau le răstoarnă. Ei se află în continuă mișcare, în diferite locuri, seamănă cu doi
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
omului, vitală. Servindu-se de cauzalitate ca de una dintre legile sacre ale existenței, în felul său de a descrie lumea și sentimentele, scriitorul este și el un Einstein care gândește lumea în termenii relativității, dar o ordonează ficțional sau narativ în sens newtonian. exactAstfel, fie că e vorba despre romanul de factură clasică, fie că e vorba despre romanul modern sau despre experiențele ficționale postmoderne, principiul cauzalității este cel care determină într-o măsură mai mult sau mai puțin precisă
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
total, extrem de dens, scris cu credința mărturisită de autor că „nu se poate trăi fără eroi, sfînți și martiri“, și că „prezentul generează trecutul“. Trei planuri se întrepătrund, într-un joc fascinant de umbre și lumini, în complexa sa structură narativă, întemeiată pe împletirea istoriei naționale argentiniene cu drama individuală : povestea de dragoste între Martín și Alejandra, trecutul glorios dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, și obsedanta temă a orbirii și a nebuniei din celebrul „Raport despre
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, și obsedanta temă a orbirii și a nebuniei din celebrul „Raport despre Orbi“. Geniul lui Sábato face ca intercalarea acestor planuri să se realizeze, cu neîntrecută măiestrie, prin alternanța vocilor narative. Astfel, iubirea absolută a tânărului Martín, întruchipare a inocenței, sensibilității și purității sufletești, pentru melancolica, zbuciumata și misterioasa Alejandra, care își urmează necruțătoare drumul trasat de fatalul ei destin, sfârșind tragic în nebunie și (auto)distrugere, este zugrăvită prin rememorarea
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Radio Moscova. Într-un alt foileton amplu este prezentat răspunsul „puternic” dat de sovietici ofensivei germane și sunt descrise, cu bogate date strategico-militare, condițiile în care germanii au eșuat în intenția lor de a cuceri Moscova. Cronicarul recurge la stilul narativ, e preocupat de comportamentul armatelor beligerante, de tactica și strategia adoptate de cele două tabere și de armamentul utilizat. Nimic propagandistic, sau de natură a vădi înclinații subtil-partizane. În studiul despre revista „Vremea”, din Dicționarul General al Literaturii Române, Victor
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
Dana Diaconu Formele narative metaliterare sau metaficționale, prezente în tradiția literară și în romanul modern încă de la începuturile sale, cunosc în postmodernitate dezvoltări și tehnici specifice, bazate pe autoreflectare (reflectare autocritică sau autoreflectare critică), autocon- știință și autoreferențialitate. Bazate pe o opțiune estetică de
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
de importanți scriitori europeni și hispano-americani. Aceștia din urmă, sub influența esteticilor avangardismului european și în căutarea expresiei literare adecvate pentru definirea identității latino-americane, au întreprins explorări în plan estetic, la nivelul limbajului și discursului. O parte din experimentele lor narative se găsesc în romanele - eseu autoreferenț iale, publicate în anii șaizeci și șaptezeci ai secolului trecut, în care se pune în prim-plan scriitura ca discurs. Iată câteva nume și titluri reprezentative: mexicanii Octavio Paz (El mono gramático, 1974), Carlos
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
a mecanismelor și specificului scriiturii care se scrie în America Latină. Din cartea sa Pensar el lenguaje, escrbir la escritura. Experiencias de la Narrativa Hispanoamericana contemporánea (1996), reproduc parțial unul dintre citatele care ilustrează tentativa lui Carlos Fuentes de a limita discursul narativ din romanul Terra nostra, la „pura corporeitate verbală” a scriiturii: „Hârtie și peniță pentru a exista cu orice preț, pentru a impune nici mai mult nici mai puțin decât realitatea fabulei. Fabulă incomparabilă și solitară, căci cu nimic nu se
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
detașa din panorama metaliterară a momentului, figura scriitorului Enrique Vila-Matas (Barcelona, 1948). De la primul roman (apărut în 1977 cu titlul La asesina ilustrada și recent tradus în românește de Ileana Scipione, în care îmbinându-se, după modelul lui Borges, tehnici narative specifice romanului polițist și metaficțional, se transmite metaforic ideea, nu mai puțin borgesiană, că lectura îl „ucide” pe cititor), până la ultimul (joycean intitulatul Dublinesca publicat în 2010 și recenzat în unul din numerele României Literare din anul trecut), întreaga operă
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]