1,896 matches
-
deținuților evrei din lagărele de concentrare, afirmând că aceste zvonuri posibil să fi fost folosite de naziști pentru a-i înspăimânta pe deținuți. Mai precis, un purtător de cuvânt al centrului Yad Vashem a afirmat că nu există probe că naziștii ar fi fabricat săpun din cadavre de origine umană în timpul Holocaustului, afirmând că ""astfel de știri sunt o pură invenție, găzduită de media"." ( text orig.: "Sources at Yad Vashem expressed disappointment at the radio report, calling the story a "pure
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
de concentrare, raportând lui Himmler că nu s-a descoperit nimic în acest sens. S-a afirmat că Himmler însuși nu excludea această posibilitate, din moment ce ordonase o investigație. Joachim Neander a afirmat că această scrisoare este o dovadă circumstanțială că naziștii hotărâseră să se abțină de la procesarea cadavrelor, datorită faptului că doreau să ascundă numărul deportaților decedați. În timpul Proceselor de la Nuremberg, Sigmund Mazur, un laborant asistent de la Institutul Anatomic din Danzig (Gdansk), a depus mărturie că a participat la fabricarea de
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
afirmând că s-a produs doar în mod experimental. Mărturii privind dezvoltarea unui proces industrial de producție de săpun din cadavre umane, ca și asupra producției la scară redusă a unui astfel de săpun, au fost depuse atât de către foști naziști cât și de către prizonieri de război britanici, care au afirmat că săpunul a fost distribuit pentru folosință personalului nazist al instituției. În cartea sa, “Rusia în război între 1941 - 1945”, Alexander Werth afirmă că în timp ce vizita orașul Gdansk/Danzig în
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
vedere de coșmar, să vadă cuvele pline de capete și torsuri umane, plutind într-un lichid, și găleți pline de o substanță sub formă de fulgi - săpun uman. Ideea că “săpun uman” ar fi fost fabricat pe scară industrială de naziști a fost publicată după război de către regizorul de film Alain Resnais, care a reluat mărturia unor supraviețuitori ai sistemului concentraționar nazist în documentarul “Noapte și ceață” din 1955. Unii comentatori evrei din Diaspora au crezut că vorbele depreciative adresate de
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
nazist în documentarul “Noapte și ceață” din 1955. Unii comentatori evrei din Diaspora au crezut că vorbele depreciative adresate de israelieni noilor imigranți supraviețuitori ai Holocaustului ca fiind „săpunuri” ar avea o legătură cu informațiile despre "săpunul uman" "produs" de naziști. De fapt, acest termen batjocoritor - „sabon” - adresat uneori în cadrul armatei sau în școală, nu avea nici o conexiune cu aceasta, ci era folosit în sensul de „palid, nebronzat”, „nesportiv”, „slab cu firea”, „molâu” în comparație cu evreii localnici, "sabri", bronzați, „tari” și îndrăzneți
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
sabri", bronzați, „tari” și îndrăzneți. Există unele indicii privind producția la scară redusă a săpunului, posibil să fi fost doar niște experimente, în lagărul de concentrare de la Stutthof, în apropiere de Danzig/Gdansk. Majoritatea istoricilor însă, consideră că ideea că naziștii ar fi fabricat pe scară industrială săpun din grăsime provenită de la cadavre umane, a fost, de fapt, un element al “folclorului” în jurul crimelor naziste, o “legendă urbană”. Istoricul Israel Gutman a apreciat că producerea de săpun din produse de origine
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
urbană”. Istoricul Israel Gutman a apreciat că producerea de săpun din produse de origine umană „nu a fost făcută niciodată pe scară largă” În "Hitler's Death Camps: The Sanity of Madness" Konnilyn Feig ajunge la concluzia că „la Stutthof naziștii au folosit cu adevărat grăsime omenească pentru producerea de săpun” ,însă într-o cantitate limitată. Istoricul Holocaustului Robert Melvin Spector scrie că „analiza acesteia pare logică, dat fiind faptul cunoscut că S.S. a folosit orice se putea obține de pe urma deținuților
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
a treia carte din „Trilogia Danzig”, scrisă de Günter Grass: "„... grămezi de oase, puse la purificat, erau topite împreună, pentru a obține acel săpun, curat și ieftin.”" În romanul „Abator 5” scris de Kurt Vonnegut se menționează că în timpul războiului, naziștii nu au fabricat numai săpun din cadavre, ci și lumânări: "„Numai lumânările și săpunul erau de fabricație germană. Aveau aceeași fantomatică opalescență. Britanicii nu aveau de unde ști că lumânările și săpunul erau făcute din grăsimea evreilor, țiganilor, comuniștilor și altor
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
după unirea Transilvaniei cu Regatul României în 1918. În 1944 în timpul Holocaustului evreilor pe teritoriile din nordul Transilvaniei ce fuseseră realipite la Ungaria în virtutea Dictatului de la Viena, și el și familia sa au fost deportați din Oradea la Auschwitz de naziști și guvernul colaboraționist maghiar. Mama sa a pierit imediat la sosirea în lagăr. Roth împreună cu tatăl lui au fost transferați în lagăre de muncă forțată din Austria, la Melk și Ebensee, care țineau de lagărul de concentrare Mauthausen. Amândoi au
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
al bărbaților era prețuit. Femeile care comiteau adulter erau, de asemenea, silite să poarte semne sau embleme specifice, sau să aibă părul tuns, ca simbol al rușinii. Multe femei care fraternizau cu forțele de ocupație germane, din Europa ocupată de naziști, aveau părul ras de către gloatele nemulțumite ale semenilor lor după eliberarea de către Aliații din al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, naziștii utilizau și ei raderea părului capilar ca semn al rușinii, pentru a pedepsi germanii precum tinerii nonconformiști cunoscuți ca
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
părul tuns, ca simbol al rușinii. Multe femei care fraternizau cu forțele de ocupație germane, din Europa ocupată de naziști, aveau părul ras de către gloatele nemulțumite ale semenilor lor după eliberarea de către Aliații din al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, naziștii utilizau și ei raderea părului capilar ca semn al rușinii, pentru a pedepsi germanii precum tinerii nonconformiști cunoscuți ca Pirații Edelweiss. În Roma antică, atât bărbații cât și femeile purtau inițial o togă, însă de-a lungul timpului matroanele au
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
lagărele de concentrare naziste erau triunghiulare. Fiecare dintre acestea avea o culoare specifică, în funcție de motivul pentru care respectivul deținut se afla închis acolo. Evreii purtau două triunghiuri în forma stelei cu șase colțuri, Steaua lui David. Aceste simboluri, desemnate de naziști a fi însemne ale rușinii, au avut semnificații total opuse după al Doilea Război Mondial. Simbolurile triunghiulare au fost utilizate la comemorarea celor uciși în lagărele de concentrare, iar triunghiul roz, pe care deținuții homosexuali trebuiau să-l poarte, a
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
poveștii pe care se bazează filmul, Sparrow era însemnat ca pirat de către Beckett din cauza refuzului său de a transporta sclavi pentru Compania Britanică a Indiilor de Est. În filmul Ticăloși fără glorie ("eng. Inglorious Basterds"), protagoniștii „sculptează” svastici pe frunțile naziștilor care supraviețuiau, pentru a le face vina cunoscută tuturor în viitor.
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
Corsier-sur-Vevey, Elveția pe 16 iunie 1947 la vârsta de 64 de ani. În 1929 Huberman a vizitat pentru prima dată Palestina și și-a dezvoltat viziunea pentru implementarea muzicii clasice în Tărâmul Făgăduinței. În 1933, în timpul ascensiunii la putere a naziștilor, Huberman a refuzat invitațiile din partea lui Wilhelm Furtwängler pentru a se întoarce pentru a propvădui o "pace muzicală" în schimb a redactat o scrisoare deschisă intelectualilor germani invitându-i să-și amintească valorile lor esențiale. În 1936 Huberman a fondat
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
specii de animale sălbatice, în special bizonul american. Moartea ultimului porumbel pasager precum și periclitarea bizonului american a ajutat să se concentreze ideile conservaționiștilor și popularizarea preocupărilor lor. În 1916 a fost fondat National Park Service de către președintele american Woodrow Wilson. Naziștii au avut elemente care erau de sustinere pentru drepturile animalelor, grădinile zoologice și fauna sălbatică, și a luat mai multe măsuri pentru a asigura protecția lor. În 1933, guvernul a adoptat o lege stringentă de protecție a animalelor. Mulți lideri
Ecologism () [Corola-website/Science/328409_a_329738]
-
sălbatică, și a luat mai multe măsuri pentru a asigura protecția lor. În 1933, guvernul a adoptat o lege stringentă de protecție a animalelor. Mulți lideri NSDAP, inclusiv Adolf Hitler și Hermann Göring au fost susținători ai protecției animalelor. Câțiva naziști erau ecologiști (în special Rudolf Hess), iar protejarea speciilor și bunăstarea animalelor au fost probleme semnificative la nivelul regimului. Heinrich Himmler a făcut eforturi de a interzice vânătoarea de animale. Göring a fost un iubitor de animale și ecologist. Actualele
Ecologism () [Corola-website/Science/328409_a_329738]
-
publicului spectacole de reconstituire istorică bine realizate. La extrema opusă reenactorilor "farb" se află așa-numiții "progresiști". Uneori ei sunt numiți peiorativ "numărătorii de cusături" (pentru că respectă la reconstituirea hainelor inclusiv modul de coasere manuală a hainelor din diferite epoci), "naziști ai autenticității", "naziștii cusăturilor", fiind deseori înțeleși greșit de către public. Progresiștii apreciază în general cercetarea științifică amănunțită a epocii reprezentate și uneori îi privesc de sus pe reenactorii "mainstream", motivând că aceștia din urmă ar face reconstituiri istorice mai puțin
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
reconstituire istorică bine realizate. La extrema opusă reenactorilor "farb" se află așa-numiții "progresiști". Uneori ei sunt numiți peiorativ "numărătorii de cusături" (pentru că respectă la reconstituirea hainelor inclusiv modul de coasere manuală a hainelor din diferite epoci), "naziști ai autenticității", "naziștii cusăturilor", fiind deseori înțeleși greșit de către public. Progresiștii apreciază în general cercetarea științifică amănunțită a epocii reprezentate și uneori îi privesc de sus pe reenactorii "mainstream", motivând că aceștia din urmă ar face reconstituiri istorice mai puțin bine documentate. Progresiștii
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
cărui acțiune are loc în timpul celui de-al doilea război mondial, în Franța ocupată de Germania nazistă. A fost publicat de Electronic Arts și dezvoltat de Pandemic Studios, acesta fiind ultimul joc al studioului. Jucătorul poate explora Parisul ocupat de naziști, unele din satele franceze și parți ale Germaniei. Culoarea este un element-cheie al jocului. Zonele ocupate de naziști sunt reprezentate în alb-negru, cu excepția irisurilor personajelor, luminilor stradale, sângelui, simbolurilor albastre ale Rezistenței franceze, dar și ale svasticelor de pe brațele naziștilor
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
fost publicat de Electronic Arts și dezvoltat de Pandemic Studios, acesta fiind ultimul joc al studioului. Jucătorul poate explora Parisul ocupat de naziști, unele din satele franceze și parți ale Germaniei. Culoarea este un element-cheie al jocului. Zonele ocupate de naziști sunt reprezentate în alb-negru, cu excepția irisurilor personajelor, luminilor stradale, sângelui, simbolurilor albastre ale Rezistenței franceze, dar și ale svasticelor de pe brațele naziștilor. În aceste zone, soldații germani sunt în număr mai mare, ceea ce înseamnă că Sean va fi detectat mult
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
naziști, unele din satele franceze și parți ale Germaniei. Culoarea este un element-cheie al jocului. Zonele ocupate de naziști sunt reprezentate în alb-negru, cu excepția irisurilor personajelor, luminilor stradale, sângelui, simbolurilor albastre ale Rezistenței franceze, dar și ale svasticelor de pe brațele naziștilor. În aceste zone, soldații germani sunt în număr mai mare, ceea ce înseamnă că Sean va fi detectat mult mai repede în ”activitățile” sale. Pentru ca districtul să fie ”reînviat”, jucătorii trebuie să slăbească forțele germane ce au ocupat zona. Odată ce districtul
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
presa americană, dar ambele au fost negate oficial de guvernele britanic și german. Istoricul James Hayward a presupus că zvonurile legate de „invazia eșuată” a fost o acțiune propagandistică britanică menită creșterii moralului din țară și din Europa ocupată de naziști, dar convingerii americanilor că iinsularii sunt hotărâți să lupte până la capăt. După seria de bombardamente strategice asupra orașelor britanice din septembrie 1940 - mai 1941, Hitler a început să acorde o atenție tot mai mare atacului împotriva Uniunii Sovietice, iar "Seelöwe
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
trebuia să fie folosită cel mai probabil ca [[scalv]]i industriali în diferite regiuni ale "[[Reich]]ului". Deși ar fi fost de așteptat ca deportații britanici să fie tratați cu mai puțină brutalitate decât scalvii din [[Europa Răsăriteană]] (pe care naziștii în considera [[Untermensch|suboameni]], potriviți doar pentru muncă sau moarte), condițiile de muncă și viață ar fi fost foarte aspre. Unul dintre responsabilii [[Ministerul Reichului pentru Teritoriile Răsăritene Ocupate|Ministerului Reichului pentru Teritoriile Răsăritene Ocupate]], [[Otto Bräutigam]], a susținut că
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
fermele din Germania și au preferat să intre în clandestinitate pentru evitarea arestării și deportării în Reich. Cei mai mulți "réfractaires" au ajuns în cele din urmă în rândurile maquisarzilor. Au exista represiuni ale germanilor împotriva civililor din țările ocupate. În Franța, naziștii au construit o cameră de execuție în subsolul fostului Minister al Aviației din Paris. Numeroși evrei au devenit victime ale Holocaustului. Au existat 49 lagăre de concentrare pe teritoriul Franței în timpul ocupației, cel mai vast fiind Drancy. În zona ocupată
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Cursului preliminar formativ, ocupându-se totodată de „atelierele“ pentru sticlă/vitralii și lemn/mobilier. În perioada 1925-1933 - urmând peregrinările școlii la Dessau, apoi la Berlin - funcționează ca profesor titular, explorând noi metode de pedagogie artistică. Urmare închiderii Școlii Bauhaus, de către naziștii ajunși la putere, părăsește Germania, devine profesor la cele mai prestigioase universități din S.U.A., înrâurind notabil formarea unui număr considerabil de artiști americani. După depășirea unei inițiale faze expresioniste, precum și a unei raționalități excesive induse de Bauhaus, Albers aderă, în
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]