7,582 matches
-
necunoaștere și înțelegere. Acest raport e măsurat doar de adâncimea experienței mirării. Aceasta nu imită muțenia clocotitoare a stupefacției, ci se articulează ca fond de receptivitate pentru orice paradox. Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de „neînțelegere”, consumată ca mirare dezamăgită sau resemnare surdă în fața aparenței. O asemenea ecuație se rezolvă nu prin „reducerea la absurd”, ci prin „reducția la tăcere”. Cea din ultimă decizie hermeneutică suspendă judecata valorică asupra integrității morale a celuilalt. Votul „ascultării”, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a negației desfășoară în profunzime sinonimia celor trei virtuți cardinale cu care se încheie celebrul imn paulin către Corinteni. Când „iubirea pe toate le iartă” e pentru că „pe toate le crede”. În spațiul deschis de o veritabilă „știință a răbdării”, neînțelegerea este un moment vital, învestit cu toate atributele paradoxului. Celălalt trebuie să rămână un moment de credință, speranță și iubire. Înțelegem acum de ce J.L. Borges spunea că „în orice promisiune e o urmă de veșnicie”. Promisiunea este emanația dorinței, deci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea diferenția între limbajul protopărinților cu Dumnezeu și, firește, limba folosită între ei? Era lumea paradisiacă guvernată de cunoașterea nemijlocită? Avea Adam o înțelegere lipsită de efortul interpretării? Mai mult, am putea vedea cumva scenariul căderii ca un rezultat al neînțelegerii lui Adam sau, dimpotrivă, al unei proaste înțelegeri? Este oare finitudinea creaturală marcată implicit de o carență? Nu foarte mulți Părinți ai Bisericii s-au preocupat sistematic de posibilitatea unui răspuns la aceste întrebări, dar sugestiile lor oferă adesea soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
face trecerea de la usus la fruitio. În termenii lui Dionisie Areopagitul, limbajul capătă nu o funcție predicativă (kategorein), ci una doxologică (hymnein), proiectând infinitul intepretării orizontale pe axa apofatică a laudei. Epilogtc "Epilog" Eliminarea „înțelegerii greșite” nu presupune deci dispariția „neînțelegerii”, mai ales atunci când inima noastră este expusă unor iradierii supralumești. În rugăciune, care este „convorbirea minții cu Dumnezeu”, se ivește bucuria solară a mirării „însoțită cu lauda” (Evagrie Ponticul). Aici, mirarea, prudentă, preparatorie și orientativă, nu poate da naștere unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a mirării „însoțită cu lauda” (Evagrie Ponticul). Aici, mirarea, prudentă, preparatorie și orientativă, nu poate da naștere unor „crampe mentale” (Wittgenstein), nici unei „temeri nedeterminate” (Heidegger). Mirarea însoțește în sfera doxologică bucuria unei ascensiuni liturgice. Pe parcursul acestei distanțe, obligatoriu infinită, etapele neînțelegerii sunt multiple; dar tot ce ne întrece de fiecare dată priceperea vine să făgăduiască, din adânc, tăcerea nefirească a unei veșnice recunoașteri. Înțelegerea acestei mirabile „neînțelegeri” trasează în sufletul fiecăruia un hotar, păzit de îngeri și de tot atâtea lumini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însoțește în sfera doxologică bucuria unei ascensiuni liturgice. Pe parcursul acestei distanțe, obligatoriu infinită, etapele neînțelegerii sunt multiple; dar tot ce ne întrece de fiecare dată priceperea vine să făgăduiască, din adânc, tăcerea nefirească a unei veșnice recunoașteri. Înțelegerea acestei mirabile „neînțelegeri” trasează în sufletul fiecăruia un hotar, păzit de îngeri și de tot atâtea lumini 1. Capitolul IVtc "Capitolul IV" Întâlniri monasticetc "Întâlniri monastice" Ei, de care lumea nu era vrednică... Evrei 11, 38 Evagrie Ponticul și conflictele interpretăriitc "Evagrie Ponticul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevărului, axată pe ontologia participației în formele cunoașterii, pune modestia onorabilă a savantului sceptic alături de metanoia perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu ipocrizie, dar nici declarată o fatalitate. Creștinii nu vor câștiga respectul de sine și nici admirația tăcută a arhitecților secularizării dacă nu vor lua în serios chemarea la mărturisirea plenară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
firului pierdut. Ce poate pierde H.-R. Patapievici atunci când câștigă?” din Cuvântul, vol. 8 (2002), nr. 3, pp. 12, 16; Cuvântul, vol. 8 (2002), nr. 4. „Teologia pentru Moromete”, Renașterea, vol. 13 (2002), nr. 4, p. 8. „Virtuțile apofatice ale neînțelegerii”, Revista Norii/Clouds Magazine (Fall 2002). „Lecționarul biblic” a apărut inițial în Renașterea, vol. 14 (2003), nr. 1, fiind reluat apoi în volumul îngrijit de Ștefan Iloaie (ed.), Primele mărturii despre Biblia Jubiliară 2001. Versiunea Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
248 Turnura franceză 249 Deschideri suplimentare 251 Metafora vieții și complexul ludicității 252 Sensul jocului 252 Detur fenomenologic 253 Apofatica mingii 256 Fotbalul ca eveniment 257 Cine dă și cine privește? 258 Paradisul nostalgiei ludice 259 Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii 260 Răul inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269 Exegeza monastică 273 Filologia fără mănuși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și complexul ludicității 252 Sensul jocului 252 Detur fenomenologic 253 Apofatica mingii 256 Fotbalul ca eveniment 257 Cine dă și cine privește? 258 Paradisul nostalgiei ludice 259 Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii 260 Răul inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269 Exegeza monastică 273 Filologia fără mănuși 275 Situl eclezial al interpretării 279 Limitele pozitivismului 281
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
semnificații practice din punct de vedere matematic sau din punct de vedere aplicativ al rezultatului obținut. Astfel de operații nu pot fi efectuate însă întotdeauna sau nu au sens practic pentru ca să fie efectuate. Tocmai de aceea, pentru a evita anumite neînțelegeri sau confuzii, atunci când este vorba despre operații cu variabile aleatoare, se menționează în mod necesar: numai dacă operațiile au sens atât matematic (efectuarea calculelor este posibilă), cât și practic (calculele și rezultatele lor au semnificații practice precise). Definiția 3.3
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Astfel, fapt întristător la un om de inteligența și acuitatea sa analitică, Bloom se aliniază tuturor filozofilor care resping științele istorice în numele unei pretinse perenități transistorice a valorilor și ideilor. Nu pot intra aici în detalii, deși ar merita, fiindcă neînțelegerea istoricității - adică a ceea ce este cu adevărat istoric în istorie - îl determină pe Bloom să emită mai multe judecăți eronate de-a lungul cărții, inspirate de preferința sa declarată cu seninătate pentru anumite forme culturale și anumite idei considerate eterne
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom față de rock, încât el ajunge să compare festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur și simplu absurde, trecând mult dincolo de limitele unei firești neînțelegeri „culturale” intergeneraționale (generation gap), sunt puține totuși în întreaga lucrare. Nu ele îi dau măsura, ci maiestuosul, mișcătorul, tulburătorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The Closing of the American Mind. Celelalte aspecte ale profilului studentului american prezentate critic de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
popular la Stânga decât la Dreapta nu trebuie să ne înșele; nici fascinația unor egalitariști pentru creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate, aberante, distructive sau ridicole a avut el: acest „nihilism cu happy-end” (dacă ai probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului de viață american”, „o versiune Disneyland
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
diafane probleme pe care le ridică opera literară. Foarte multe din observațiile preopinentei mele merită o atenție deosebită, se cuvin a fi sesizate, sub această lumină, tocmai pentru a dovedi că exagerările greșite, ale criticatrilor de meserie vin dintr-o neînțelegere a principialității. (Ă). Voi căuta să insist asupra unui aspect strict legat de relația dintre critic și poet (Ă), implicat În momentul nostru literar. Nu sunt puțini poeții care se arată indignați de unele excese ale criticii. Ei au tot
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
afară, vlăguite parcă de pulsația vieții. Și În centrul lipsurilor stau tocmai rămășițele mic burgheze, această șovăială care-l Împiedică pe autor să trăiască - zbuciumul din sufletul lui Pavel Ilie (Ă). Frazele lui Pavel Ilie (Ă) suferă tocmai de această neînțelegere din partea autorului a intenselor sentimente, a Încordării care-l cuprinde pe director când uzina e amenințată să sară În aer. Există aici o neîncredere În forțele noului, În puterile oamenilor care duc cu ei acest nou și nu trebuie să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
participare a muncitorilor noștri la viața fabricii este prezentă și În nuvela Primejdia de Vera Hudici, din volumul acesteia Drumul spre lumină. Impresionant de-a dreptul este eroismul de care dă dovadă eroina, salvând fabrica de un incendiu sigur. (Ă). Neînțelegerea justă a criticii și autocriticii duce la greșeli grave de felul acelora relevate de Vera Hudici În nuvela Haturile din același volum mai sus amintit. Femei noi În lumea satelor: Lumea satelor a constituit și constituie o sursă de inspirație
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru a determina pe criticii noștri să le dea un răspuns. Să Începem cu cea dintâi. De ce unii critici literari se complac Într-o tăcere Îndelungată și impasibilă asemenea sfinxșilor (sic) egipteni? (Ă). Alunecările intimiste din domeniul poeziei dovedesc o neînțelegere a conținutului noilor relații de dragoste, dovedesc existența unor rămășițe ale mentalității În legătură cu atitudinea față de natură, etc. Unde sunt criticii care să arate scriitorilor cum trebuie scrisă poezia bună despre dragostea nouă, despre natura În plină transformare a patriei noastre
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și nu în rațiune. Iar afirmația „că modelul moralei și moralității perfecte, pretins în rigoarea sa absolută omului concret, îi refuză acestuia, în preaplinul său strivitor, șansa practică a perfectibilității sale reale”13 exprimă, mi se pare mie, o dublă neînțelegere. Kant a subliniat în mod insistent că omul, ca ființă rațională imperfectă, nu are acces la desăvârșire. Lui nu i se poate pretinde o „moralitate perfectă”. Desăvârșirea morală, sfințenia, rămâne pentru el doar un ideal. În al doilea rând, idealul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
-i ascunde adevărul nu ar avea nici un sens. Ceea ce spunem în acest caz este, prin urmare, o minciună, ceva care cade sub interdicția necondiționată formulată de Kant. Tocmai așa a înțeles Constant poziția lui Kant. Critica lui nu pornește de la neînțelegerea acestei poziții. Dezacordul dintre el și Kant nu este un dezacord aparent, care ar fi putut fi înlăturat dacă acesta din urmă s-ar fi exprimat mai clar. Dacă nu ar fi susținut că și ucigașului care își urmărește victima
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu ezită să-i numească „geniali comentatori”, ca B. Erdmann, H. Cohen, W. Windelband, P. Natorp, A. Riehl, E. Adickes, E. Cassirer sau B. Bauch au fost obținute, totuși, clarificări importante. Balca va semnala în întinsa și usturătoarea lui recenzie neînțelegeri grave în prezentarea ideilor lui Kant, care ar fi putut fi evitate dacă Negulescu ar fi acordat atenția cuvenită pieselor celor mai reprezentative ale literaturii kantiene. Cititorul imparțial și în cunoștință de cauză va găsi că recenzia lui Balca este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
distins anterioritatea în timp de a priori-ul care întemeiază, chiar dacă, remarcă Florian, el nu a făcut întotdeauna deosebirea „dintre a priori genetic și a priori logic”43. Ceea ce a favorizat interpretarea psihologistă a filosofiei lui Kant și, prin aceasta, neînțelegerea a ceva esențial din mesajul ei44. Să observăm că această perspectivă asupra actualității filosofiei lui Kant este mult mai elaborată decât cea a lui Petrovici. Concluzia lui Florian va fi că eliberarea de psihologism și promovarea consecventă a reorientării logic-transcendentale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
influență instituțională și îi fusese, se pare, întotdeauna binevoitor. De ce a tăcut însă un tânăr din afara lumii universitare de atunci ca Nicolae Balca, ce tratase cu atâta asprime monografia lui Negulescu? O scriere care oricum nu se făcea vinovată de neînțelegeri atât de grave ale obiectivelor filosofiei critice și a naturii demersurilor prin care au fost ele urmărite. În țări cu un climat academic consolidat reacțiile față de oasemenea confundare de mari proporții a planurilor cum a fost cea a lui Rădulescu-Motru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pseudocultul rațiunii practicat de ideologia comunistă. Rezervele pe care le-ar putea avea intelectualii din zilele noastre față de acest spirit, rezerve hrănite de bănuiala uneori explicit formulată că el ar putea susține tendințe autoritariste sau chiar totalitare, relevă o elementară neînțelegere. Este o constatare, chiar dacă nu una neapărat îmbucurătoare, că mesajul luminării, cu deosebire în forma exemplară pe care i-a dat-o Kant, nu a lăsat urme adânci și statornice în cultura, în opinia cultă dominantă și în mentalitatea populară
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]