2,176 matches
-
nimic nu o Îndreptățea, acum, să arunce ca o Papesă, infailibilă, anatema asupra celorlalți muritori, fusese una, se pare, cîndva. Ce-ar mai fi Însemnat viața fără sex? La asta măcar să se fi gîndit - ipocrita! - din cînd În cînd, și, neîndoielnic, ar fi devenit mai Îngăduitoare. Numai că fățărnicia ei nu putea fi dovedită; dacă Antonia, de pildă, ar fi fost văzută intrînd În cinematografe cu filme porno, aceasta ar fi zis, era În stare, că vrea să vadă cu ochii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ea Însăși avusese, Într-o vreme, două scurte intimități cu fete dispuse la toate; ceva nepotrivit pentru firea ei, fusese mai mult curiozitate. Așa porneau mai toate legăturile numite de unii perverse, apropierile nepotrivite ce aveau doar cauze native fiind, neîndoielnic, mai puține. Antonia, cînd venea vorba despre așa ceva, aducea drept argument satul, așa cum era acesta Înainte de război, mai ales. La oraș, zicea, s-a născut stricăciunea! De țărănci lesbiene, mai spunea, nu a auzit nimeni! Și nici de țărani poponari
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la Închisoare și trei biciuiri publice, ultima În Piața Mare din Samarkand, o sută cincizeci de lovituri cu vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țin În mâinile lor. Nimic nu știu. Superiori se cred din ignoranță. Mergi pe drumul tău, de ei seamă nu ține. În splendida-le suficiență, Eretici Îi vor numi pe cei ce nu-s de-ai lor. Khayyam a greșit, neîndoielnic, atunci când a Însoțit expresia „Îi vezi“ cu un gest disprețuitor În direcția adversarilor săi. Se Întind mâini, Îl trag de veșmântul care Începe să se sfâșie. Se clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
anul cutare al epocii lui Omar Khayyam”. Ce om a cunoscut, oare, din timpul vieții, o asemenea onoare? E totuna cu a spune că Omar Khayyam, pe atunci În vârstă de treizeci și trei de ani, este un personaj cunoscut și respectat. Neîndoielnic că este chiar și temut de către cei care-i ignoră adânca adversitate față de violență și dominare. Ce Îl apropie, În pofida a toate acestea, de Djahane? Un amănunt, dar un amănunt uriaș: nici unul, nici celălalt nu-și doresc copii. Djahane s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins nebunia? Un singur om știe cu precizie, În ziua aceea, care-i pricina unei astfel de atitudini, iar acela este Khayyam. De săptămâni Întregi, Nizam i se plângea de dureri atroce, care noaptea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am mărturisit eu. Și dacă ți-aș spune că am văzut cu ochii mei acest Manuscris al lui Khayyam, chiar În Paris, și că l-am răsfoit? XXVII Dacă aș spune că această revelație mi-a bulversat, dintr-odată, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe acesta din urmă, Djamaledin făcu următorul comentariu: — Trebuie să vă avertizez că omul este un dezechilibrat și un obsedat, nu-l frecventați mai mult decât trebuie. Îi port multă afecțiune, e mai sincer și mai credincios, mai pur chiar, neîndoielnic, decât toți discipolii mei, dar este capabil de cele mai Îngrozitoare nebunii. Oftă, Își vârî mâna În buzunarul largilor pantaloni cenușii pe care-i purta pe sub tunica albă: Iată zece livre de aur, dați-i-le din partea mea; nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
legația americană. Primul meu gând a fost la Manuscris. Îl recuperase oare Mirza Reza În acea dimineață? E drept că nu ralizam Încă gravitatea situației mele: complicitate la asasinarea unui șef de stat, din partea mea, care pornisem spre Orientul poeților! Neîndoielnic, aparențele erau Împotriva mea, Înșelătoare, mincinoase, absurde, dar copleșitoare. Ce judecător, ce comisar nu m-ar fi bănuit? Fazel pândea din balcon; brusc, se lăsă pe vine ca să strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai Înainte. Doar spre sfârșitul verii, când Îmi parveni faimoasa scrisoare promisă de Șirin, am putut să aflu, În legătură cu moartea lui Djamaledin, versiunea care circula printre discipolii acestuia. „Suferea, scria ea, de câteva luni, de dureri violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezgust, acele obiecte reci. — Instalați-vă la ferestre, spuse Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
susține că ea n-a fost inutilă. Au urmat intervenția străină, ridicarea blocadei, convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard? Probabil că hotărârea fusese deja luată, dar moartea prietenului meu a grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În care am avea competențe numeroase este acela al diplomației. În rest, fie că e vorba de armată, de transporturi sau mai ales de finanțe, nu știm nimic. Dacă regimul nostru ar putea rezista douăzeci, treizeci de ani, ar forma, neîndoielnic, o generație capabilă să preia toate aceste sectoare. Până atunci, cea mai bună soluție care ni se oferă este aceea de a face apel la străini cinstiți și competenți. Nu e ușor să-i găsești, o știu. Am avut, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nori îngăduiau zilei să-și trimită solii vestitori mai sus, tot mai sus pe bolta cerească. Fâșii de roz și mov, foarte subțiri, crestau cerul întunecat. Noaptea, care până acum veghease asupra orașului și a lumii noastre cu o autoritate neîndoielnică, începea să-și piardă tronul. Domeniile soarelui deveneau din ce în ce mai extinse cu fiecare moment care trecea și umbrele nopții, ca niște degete leneșe, se agățau cu o disperare calmă de fiecare relief, de fiecare stâlp, de fiecare casă și de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se fricționeze membrele de ambele părți cu o flanelă îmbibată în alcool camforat, să-și pună fără încetare comprese calde pe abdomen, cenușă caldă, nisip cald așezat în săculeț", până când cel suferind transpiră și începe să se învioreze, semn neîndoielnic al vindecării. József Ferentzi recomanda cu tărie aceste sfaturi "întrucît, din cele experimentate de mine personal, în cazurile de holeră din Ardeal - mărturisea el -, am observat cu durere că procesul de evoluție al acestei pustiitoare molime este foarte rapid și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
spună, ori n-a vrut. În orice caz, n-am înțeles nimic. Am încercat să mă conving singur că în mintea lui greoaie crescuse încetul cu încetul până la paroxism un sentiment de revoltă, dar împotriva acestei idei se ridica faptul neîndoielnic că până atunci nu manifestase nici un fel de nemulțumire față de monotonia vieții sale. Dacă, fiind cuprins de o plictiseală insuportabilă, se hotărâse să se facă pictor pur și simplu pentru a rupe niște legături supărătoare, ar fi fost un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
astfel, poți fi hipnotizat ușor. Însă, oare, nu aceasta este purtarea cea mai mincinoasă și mai plină de prefăcătorie dintre toate, care neobosit se preocupă să ascundă sub masca sa o întreagă seamă de succese? Ba sigur că este, asta neîndoielnic, căci a te da modest este și aceasta, de fapt, tot doar o formă de a-ți lăuda faptele, care, însă, stă sub acoperire, mascată bine și inteligent! Astfel, începusem să vin total anevoie la locul de muncă, pentru că tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca lovit de trăsnet parcă fiind, el își vorbi în sinea lui, cu mare entuziasm, aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep a mă droga, iar asta neîndoielnic și cât mai degrabă! Da, ce gând năstrușnic și pătimaș, într-adevăr, și îmi surâde așa de puternic! Parcă ar fi fost creat special pentru mine acest gând, zău așa, și știam eu că, mai devreme, sau mai târziu, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
găsi nicidecum puterea s-o facă, căci era prea de tot copleșit de impresia experienței cu totul aparte, prin care tocmai trecuse. Plângea fără a se mai putea opri; erau primele lacrimi din viața sa, despre care se putea zice neîndoielnic că, într-adevăr, sunt pure. El încă nu știa că, de fapt, Victoria îl iertase pe de-a întregul încă dinainte ca el s-o roage asta a doua oară, însă ea se hotărâse, totuși, să-l mintă puțin, doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al clanului Mori a plecat cu comisionul său întru totul la fel de hotărât ca tine. Dar a fost capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale lui Kikkawa. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
principal al cetății. — Mă bucur că ați venit, le spuse el. Ei, haideți înăuntru. Răsucindu-se pe călcâie, Hideyoshi își conduse oaspeții într-o cameră. — Bine-am mai râs aseară. Mulțumită vouă, în dimineața asta am dormit până târziu. Și, neîndoielnic, arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față. În dimineața aceea, însă, fiecare dintre trimiși arăta puțin cam altfel - ca și cum s-ar fi trezit amândoi alți oameni. Ați fost mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-ar fi lăsat dominat de propriile sentimente, clanul său probabil ar fi dispărut odată cu Akechi. Avea senzația că ținea ouă în echilibru, unul peste altul. Faptul de a acționa cu prudență pe dinafară și a evita pericolul dinăuntru fusese, neîndoielnic, peste măsură de chinuitor. O salvase pe soția lui Tadaoki, dar acest lucru iscase tensiuni în sânul clanului. De-acum, Hideyoshi îl absolvise de orice vină și recunoscuse loialitatea dovedită de clanul Hosokawa. Prin urmare, se bucurau de ospitalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adunaseră cu toții pentru a stabili ce era de făcut, Fujitaka vorbise, arătând clar poziția pe care trebuia s-o ia: „În această generație, am văzut numai doi oameni cu adevărat aparte: unul din ei e Seniorul Tokugawa Ieyasu, iar celălalt, neîndoielnic, Seniorul Hideyoshi.“ Amintindu-și acum aceaste cuvinte, tânărul nu putea decât să se întrebe dacă erau adevărate. Oare acesta era cel pe care tatăl său îl declarase un om cu totul aparte? Chiar era Hideyoshi unul dintre cei doi generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact stilul acelui nepot al meu.“ — Bine, și ce se-aude cu capul lui Sebei? — L-a examinat imediat și a spus că este, neîndoielnic, al lui Sebei. Privind în jur spre oamenii care erau cu el, a declarat că e un semn de bun augur și s-a bine dispus și mai mult. Genba însuși era cât se poate de bine dispus. Auzind despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]