3,535 matches
-
în veșnic zbor razele tale în zadar Pe Tharmas urmări-l-vor, și în zadar rîvni-vei după hrană. Îmi Revărsa-voi zboru-n jos prin negura fără de margini în veci căzînd. 70 Mă urmări-vei, zadarnic însă, pînă ce, flămînzit, pește neant Vei atîrnă, uscată piele, strînsă, lin căinîndu-te în vînt". Astfel vorbi Tharmas, dar nu răspunse Urizen. Porni 159 Pe drumu-i, sărind nalt peste colníce și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia 75 În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Groaznicei călătorii de dinainte, Dealuri și Vai de chin și disperare! Oftînd, ștergînd lacrima proaspătă, si întorcîndu-se apoi în jur, se aruncă-n Grozavul gol; căzînd cădea și cădea, Învolburîndu-se-n irezistibile rotiri în jos și-n jos 155 În groaznicul neant fără de capăt, căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea mădularele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de chin și disperare! Oftînd, ștergînd lacrima proaspătă, si întorcîndu-se apoi în jur, se aruncă-n Grozavul gol; căzînd cădea și cădea, Învolburîndu-se-n irezistibile rotiri în jos și-n jos 155 În groaznicul neant fără de capăt, căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea mădularele-i în sînul cel de tină164 se-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cădea, Învolburîndu-se-n irezistibile rotiri în jos și-n jos 155 În groaznicul neant fără de capăt, căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea mădularele-i în sînul cel de tină164 se-odihniră; 160 Și cum sămînță cade din mină semănătorului, la fel căzu și Urizen, și moartea Puterile i le închise
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și izbituri, focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale170. 190 Fiindcă-atunci cînd ajungea-ntr-un loc unde-un Vîrtej lucrarea-și înceta, Nici jos, nici sus nu rămînea 171, atunci de se-ntorcea în jur și se uită napoi Spre locul de plecare, era-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale170. 190 Fiindcă-atunci cînd ajungea-ntr-un loc unde-un Vîrtej lucrarea-și înceta, Nici jos, nici sus nu rămînea 171, atunci de se-ntorcea în jur și se uită napoi Spre locul de plecare, era-n sus totul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntr-un loc unde-un Vîrtej lucrarea-și înceta, Nici jos, nici sus nu rămînea 171, atunci de se-ntorcea în jur și se uită napoi Spre locul de plecare, era-n sus totul; și, de se întorcea ca să privească Neantul prin care nu trecuse, deopotrivă-n sus se întindea măreața-i rătăcire, La mijloc, Echilibru sur de-aer senin 195 Unde putea trăi în pace și unde viața sa putea gasi odihnă. Însă Urizen zise: "Oare nu pot să părăsesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-aer senin 195 Unde putea trăi în pace și unde viața sa putea gasi odihnă. Însă Urizen zise: "Oare nu pot să părăsesc această lume de roți Grele, Cerc peste Cerc, și nici în înălțimi nu pot atinge un neant În care singur susținîndu-mă să pot ca să văd lucrurile toate sub picioarele-mi? Or, eu, căzînd prin a' Stihiilor minuni, iute căzînd, 200 Crezut-am poate să găsesc un Capăt, o lume sub nimic, De unde-n jurul și-n afara
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cărți și instrumente de cîntat și peisaje de-ncîntare? Au unde-s ele, cuprinse de cumplit prăpăd sub aste rămășițe? Și dacă,-n Veci căzînd, mă odihnesc pe-ntunecatul sîn Al vînturilor și al apelor, sau de acolo cad într-un Neant unde văzduh 220 Nu este, în jos căzînd prin nesfîrșire-n veci de veci, Puterile îmi pierd, slăbit cu fiece rotire, pînă cînd moartea Puterile-mi închide; apoi sămînță-n vastul pîntec al întunecimii Uitat în beznă locuiesc; gîndindu-se la mine cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Golgonooza-l izgoniră. Dar Enitharmon scăldată-n lacrimi Plînse-asupră-i, și îi Crea un Spațiu 288 cu o plăpînda lună-nchis Și el se duse jos de-a roată sub vîlvătăile lui Orc, un Glob nemăsurat Acoperit de nea într-un întunecat neant; aici, prin Artele lui Urizen, 370 El ispitit-a mulți dintre Fiii și fiicele lui Los să fugă De la Mine; întîi fugit-a Ruben, apoi Simeon, apoi Levi, apoi Iuda, Apoi Dan, apoi Neftali, apoi Gad, apoi Așer, apoi Isahar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Insula Patmos, si auzit-a sufletele strigînd să fie izbăvite. El văzu Desfrînata Regilor Pămîntului, văzu Potirul Necurățiilor ei, hrana lui Orc și-a lui Satan, stoarsa din fructul Tainei. Însă cînd ea azări chipul lui Ahania cum plînge pe Neant, 600 Și auzit-a glasul Enionei din grotele Mormîntului cum răsună, În ea nu mai rămase spirit. Pe-ascuns pleca din Sinagoga lui Satan, Cu Orc vorbi în taină. De Ceruri ea departe îl ascunse Cu pînză cea de în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-mi bucurie-o dărui lui Luváh și Valei. 180 Atuncea Pleacă, O viitor întunecat! Te voi zvîrli din aste Ceruri ale creierului meu, și nici nu voi la viitor să mai privesc. Azvîrl departe viitorul, si spatele-mi întorc peste neantul Pe care l-am facut; căci iată! viitorul este în clipa asta! Orc să se mistuie, Tharmas să se mînie, Urthona-ntunecatul să-și dea 185 Puterea toată lui Los și Enitharmon, si Los, ce singur blestematu-s-a, Să sfîșie lucrarea-aceasta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
episcopului; on (part. prez. al vb. einai a fi) fiind, ființa Enion: Emanația lui Tharmas, Instinctul generativ, Pofta (cf. Damon); Eni-on [einai-on: a fi fiind] [einai] GREACĂ ARAMAICA on (part. prez. al vb. einai a fi) fiind, ființa; AIN subst. Neantul (numele Ființei Supreme în Kabbala și Zohar) ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Enion și Tharmas ar fi nume derivate din ENItharmON (Cf. David Erdman și acceptat de H.M. Margoliouth); dar Enitharmon și Los sînt copiii lui Enion și Tharmas (cf. Vala), de aceea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și (El) a locuit printre noi"]. 6 (I, 22) ENION: emanația lui Tharmas. Numele Enion conține rădăcina grecească "on" care înseamnă "ființă" și care este participiul prezent al verbului "einai" = a fi. Verbul "einai" are afinități lingvistice cu aramaicul "AIN" "Neantul" ("AIN" este numele Ființei Supreme în Kabbala și Zohar; cf. Constantin Daniel, Scripta Aramaica, p. 258). 7 (I, 24) IERUSALIM / JERUSALEM: este "contrapartea" emanativă a Albionului (Omul Primordial), simbolizînd libertatea spirituală arhetipala, infinită, eternă, înnăscuta (în sensul lui Berdiaev, increată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spațiile căderii). Mai tîrziu se va vorbi despre "icuri și drugi", ultimii fiind tocmai "zăvoarele" (principiile de închidere/fuzionare) ce se trag în urmă entităților după părăsirea unui plan superior (un coagulă alchimic). 33 (I, 420) stînci/ Izbindu-se-n neant: Posibilă referire la condiția cosmică extrem de violență a realității fizice, si anume ciocnirile între corpuri cerești (i.e. dintre "stîncile" rocks despre care vorbește Blake) în spațiul cosmic (void). Nisipul menționat de Blake poate astfel semnifică praful cosmic. 34 (I, 420
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar și fiii săi. Științele despre care vorbește Blake sînt tocmai informațiile uriașe conținute în astfel de structuri spațio-temporale ordonatoare și ordonate (ordinea este prin definitie un purtător de informatie). 170 (VI, 189) Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale: Vezi și finalul memorabilului monolog al lui Adam din poemul lui John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a, 842-844 (p. 372): "O Conscience! into what abyss of fears/ And horrors hast thou driven me; ouț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiii săi. Științele despre care vorbește Blake sînt tocmai informațiile uriașe conținute în astfel de structuri spațio-temporale ordonatoare și ordonate (ordinea este prin definitie un purtător de informatie). 170 (VI, 189) Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale: Vezi și finalul memorabilului monolog al lui Adam din poemul lui John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a, 842-844 (p. 372): "O Conscience! into what abyss of fears/ And horrors hast thou driven me; ouț of which
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este fundamentul însuși al vieții omenești: evaluarea. Ceea ce se uzează, în exercițiul neîncetat al "datelor" omenești, este tocmai evaluarea. Prin urmare, ceea ce trebuie potențat este, desigur, re-evaluarea. Viața omului pare a fi consumatoare de valori. Iar uzura acestora conduce către neantul lor. Acest moment cere reevaluarea, iar sub determinare istorică el reprezintă vremea "omului superior", a "noului filosof". Nietzsche mizează pe o spontaneitate istorică, insuficientă însă în a preveni catastrofa: neantul valorilor. Astfel, "legiuitorul" (cel care propune evaluări noi, imagine schematică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a fi consumatoare de valori. Iar uzura acestora conduce către neantul lor. Acest moment cere reevaluarea, iar sub determinare istorică el reprezintă vremea "omului superior", a "noului filosof". Nietzsche mizează pe o spontaneitate istorică, insuficientă însă în a preveni catastrofa: neantul valorilor. Astfel, "legiuitorul" (cel care propune evaluări noi, imagine schematică a supraomului) are o apariție fulgurantă, nepregătită de cauze speciale și fără a împlini o misiune sau o finalitate ordinare. Totuși, rolul său este mântuitor; el aduce salvarea lumii înstăpânite
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
adică re-potențează sursele vieții. Lucrarea lui este creație; pentru aceasta trebuie să apară. Normele noii vieți ca și impunerea lor sunt acte ale voinței de putere, fiind și în deosebire de actele altor tipuri umane, care sunt conservatoare, protectoare față de "neantul" valorilor. Între alte tipuri se află savantul (omul de știință). Acest "soi nearistocratic" poartă însușirile "omului resentimentului" din Antichristul. Mai presus de toate, savantul este un instrument, cel mai prețios din câte există, o unealtă care ratează putința de a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
instrument, cel mai prețios din câte există, o unealtă care ratează putința de a fi "scop în sine". Omul de știință este, potrivit lui Nietzsche, omul reprezentativ pentru décadence, pentru minciuna vieții; el este concentratul istoriei, al istoriei care a impus neantul valorilor. Savantul nu poate fi în posesia metodei (căii) nimerite pentru a dezvălui dincolo-ul clipei prezente, pe când filosoful viitorului are tocmai o asemenea putere. Iată o idee aflată într-o clară opoziție față de ideile lui Rădulescu-Motru privind rolul explicațiilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
opțiunilor valorice. Dar valoarea se află, totdeauna, dincolo de spațiul personal, așa încât veritabila valorizare aruncă persoana dincolo de propriile sale limite; valorizarea veritabilă este o performanță. Omul alege de multe ori constrâns (nu liber) și de aici decurge "eșecul valorilor": suferința, răul, neantul. Valorizarea veritabilă este posibilă prin acțiune. Angajarea prin acțiune are un rost imediat: modificarea realității exterioare (în scopul ameliorării condiției în mediu a persoanei) și unul mediat: crearea valorilor (în scopul îmbogățirii universului de valori, dar și pentru cauza finalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București,1993. RIEHL, A., Logica și teoria cunoașterii, în vol. Filosofie neokantiană în texte. RIVELAYGUE, J., Lecons de métaphysique allemande. Tome II, Kant, Heidegger, Habermas, Éditions Grasset, Paris, 1992. SARTRE, J. P., Ființa și neantul, traducere de Adriana Neacșu, Editura Paralela 45, Pitești, 2006. SCEFFLER, I., Reflecții despre teleologie, traducere, în vol. col. Logica științei, Editura Politică, București, 1970. SCHELER, M., L'homme et l'histoire, Aubier Éditions Montaigne, Paris, 1955. SCHELER, M., Le formalisme
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]