3,901 matches
-
Marty Roberts, șeful de la patologie, aruncă o privire rapidă prin document. — Habar n-am, zise el. — Soția decedatului, domnul John J. Weller, ne dă în judecată pentru eliberarea neautorizată de țesut către fiică. — Care este situația legală? întrebă Marty Roberts. — Neclară, spuse McCormick. Legea spune că fiica este un membru al familiei și are un drept clar să primească țesuturi, pentru testare la boli care ar putea-o afecta. Problema este că ea a făcut un test de paternitate, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întâmplase încă. Mostrele obținute erau extrem de mici și ea era îngrijorată în legătură cu rezultatele. Capitolul 46 Luminile scăzură treptat în camera de prezentare de la Selat, Anney, Koss Ltd., cunoscuta firmă de publicitate londoneză. Pe ecran, imaginea unui magazin universal american, traficul neclar trecând în viteză pe lângă o îngrămădire jalnică de semne publicitare. Gavin Koss știa din experiență că acea imagine avea un impact imediat. Tot ce era critic la adresa Americii era perfect. — Firmele americane cheltuiesc pentru publicitate mai mult decât orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
imaginea de pe carapace nu este chiar atât de bună, nu este simetrică ... Chiar în timp ce vorbea, imaginea dispăru. Țestoasa era din nou întunecată. — Poți fotografia modelul acela? — Am făcut-o deja. Este cu expunere în timp, fără bliț, așa că e destul de neclară. Dar l-am fotografiat. — Bine, zise Julio. Pentru că aici e vorba de o modificare genetică. Hai să verificăm jurnalul de vizitatori, ca să vedem cine ar fi putut face asta. Capitolul 48 — Josh. Era mama lui, la telefon. — Da, mamă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să-i bată cu putere. Cu câteva minute înainte era cu o clientă, care plângea, când recepționista o apelase pe interfon, ca să-i spună că sunase învățătoarea lui Jamie. Ceva despre o vizită a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese tipului să nu oprească la semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Are legătură cu BioGen. — Am auzit că BioGen are probleme, zise Bob. Și ei încearcă să vă ia celulele? Probabil că nu pot face asta. Probabil este un cuvânt pe care nu vreau să-l aud. Știi că legea e neclară. — Ascultă, zise ea. Îl am cu mine pe fiul meu de opt ani. Ei încearcă să-l arunce într-o ambulanță și să-i înfigă ace în ficat. Nu vreau să aud neclar. Vreau să aud: O să-i oprim. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pur și simplu pentru că legile contemporane nu reflectă realități contemporane. Dar, în final, cazul Burnet a luat o turnură de-a dreptul absurdă, din cauza unei erori profunde și fundamentale comise de alte instanțe. Problemele legate de proprietate vor fi întotdeauna neclare, atunci când indivizii sunt capabili să producă în interiorul corpurilor lor ceva ce tribunalul decide că aparține altcuiva. Acest lucru se aplică în cazul liniilor celulare. Se aplică pentru gene și pentru anumite proteine. Aceste lucruri nu pot fi proprietatea cuiva. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
au acum legături corporative, fie cu companii înființate de ei, fie cu alte companii de biotehnologie. Cu treizeci de ani în urmă, exista o diferență clară de abordare între cercetarea universitară și cea din industria privată. Astăzi, această diferență este neclară sau chiar absentă. Cu treizeci de ani în urmă, savanții dezinteresați erau dispuși să discute orice subiect afecta publicul. Astăzi, savanții au interese personale, care le influențează judecata. Instituțiile academice s-au schimbat într-un mod neașteptat. În forma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sărate ale brizei marine. După ce fumul și mirosul s-au risipit, mătușa Banu a privit chipul palid al surorii ei mai mici care părea cu mult mai istovit decât ar fi trebuit să fie la vârsta ei. În lumina gălbuie, neclară ce se strecura de afară chipul Lui Zeliha devenise incandescent, ca și când alcoolul și supărarea i-ar fi conferit o strălucire destul de rar Întâlnită În natură. Mătușa Banu a sărutat-o ușor pe frunte, În timp ce ochii ei se umpleau de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Apoi încuviință și se grăbi înăuntru. Imediat ce ușa se închisese, culoarul fu din nou cufundat în întuneric. Pașii de pe scări se făcură din nou auziți. Insintctiv, Tolkachenko se dădu înapoi și se lipi de perete. Reuși să discearnă o umbră neclară ce pășea înspre el, dar nu distinse nicio trăsătură. Figura păru că se întoarse spre el și apoi se înclină. ă Să aveți o zi bună, se auzi pe o voce, ușoară, ironică și aprope familiară. Tolkachenko nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
moment banal, trecut cu vederea, marca începutul unei noi vieți. Te voi iubi, micuțule, se trezi promițându-i. O să-mi răscumpăr greșeala, sincer. O să fii dorit și prețuit. — Ați dori o fotografie? întrebă tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei mici ființe umane. Fran strânse imaginea la piept. — Bun. Vocea blândă a persoanei de lângă ea spulberă momentul de fericire calmă. Doctorul vă va face testul acum. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care o purta în sine Ralph se stingea treptat. Își șterse o lacrimă din colțul ochiului și se așeză. Asta nu servea la nimic. Nu-i era de ajutor nimănui. Într-un impuls subit, deschise portofelul, scoase ecografia gri și neclară și o puse pe birou, în fața ei. Avea nevoie de ceva vesel, care să-i însenineze viața. Cuprinsă de un elan de energie, se puse pe treabă. Trebuia să termine pregătirile pentru lansarea Fair Exchange în mai puțin de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o promisiune de plajă, mare, soare. Peste marea azurie domnește inscripția SHARM EL SHEIK. Îi trecu prin minte că ar fi vrut să meargă acolo de Crăciun Împreună cu soția, ea Își dorea atât de mult. Fotografiile de pe frigider sunt toate neclare, decolorate de soare, de praf și de timp: sunt vechi de ani de zile. În verandă, lumina e aprinsă. Cu pereții aceia transparenți pare o cutie de sticlă. Se gândește că trebuie să fie foarte intim și frumos să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fost, Copil sunt, Copil voi rămâne, Indiferent de timp. Incertitudini Prea multe promisiuni, Prea multe gânduri, Înșirate pe hârtie, O întrebare mă doboară, Se vor împlini ele vreodată? Incertitudinea acestei lumi, Îmi chinuie inima. Nu știu ce să mai cred... Sunt prea neclară... Onea Adriana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad județul Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Timp, toamnă, etern De pe norii cenușii Mie-mi cântă îngerii De dragoste tăcută, O iubire pierdută. Versurile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea bucle pe ceafă, de barba de trei zile... O imagine pe ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă, neclară, cu sunet Întretăiat și plină de paraziți. Dar el era acolo și Îi vorbea. În direct din cockpit. Se apropie de ecran, gata să-l atingă, sorbindu-l din ochi. - Cu tine... pînă la capăt, Marie... singura mea nădejde... iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare ale unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se deschidă sub dolmen. O văzu atunci pe Gwen ieșind la suprafață ca un spiriduș ivit din adîncuri. Băiețelul Încercă să se ducă spre ea, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dumitale, nu-i așa? Ții cu adevărat să riști zece ani de pușcărie pentru mărturie falsă și complicitate la crimă? Armelle Înghiți În sec, În sfîrșit redusă la tăcere. În amurg, În ceața care abia Începea să se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai periculos pentru civilizație, așa cum o Înțeleg ei. Oricum, dacă Îi Îngăduie unui evreu să locuiască pe strada lor, acesta trebuie să plătească pentru asemenea privilegiu. Într‑un moment de singurătate - În acele câteva zile când vorbirea lui era la fel de neclară ca și privirea mijită - a Încercat să‑mi spună ceva, cu un glas În care cuvintele erau Încâlcite și doar tonul Îți sugera Înțelesul. Până la urmă am Înțeles ce Încerca să‑mi comunice - anume că până și acum aranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi largi și insistente, sperând să-l trezească pe călător. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE murmură ceva neclar, își trage și mai bine pătura sub bărbie, se strânge în fotoliu și continuă să doarmă. HAMALUL (Atingându-i umerii.): Hei... domnule... (Își repetă de câteva ori mișcarea.) N-ați plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezește greu, chinuit, își freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Hugo era atât de frumos încât, dacă nu m-ar fi țintuit de grilajul din spate, legându-mă la încheietura mâinilor, m-aș fi lăsat să cad, din pură plăcere vizuală; era năucit, cu ochii larg deschiși și trăsăturile erau neclare, de parcă le-aș fi văzut printr-o lentilă cu rezoluție scăzută. —Hugo? Hugo? Mă ținea strâns în brațe, iar eu stăteam cu picioarele în jurul taliei lui. Nu voiam să se miște deloc; totuși, parcă se auzea cineva țipând, prin apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întins până la apartamentul lui Hazel, urmat îndeaproape de cei doi polițiști. Fusese o încercare pe ultima sută de metri de a i se arunca la picioare: uite ce am făcut pentru tine, am și ucis de dragul tău. Succesiunea evenimentelor era neclară, dar, cum se pare că reacția lui Hazel nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, Ben și-a injectat conținutul altor două seringi EpiPen, ridicându-și nivelul total al insulinei la douăzeci de unități internaționale, aceeași cantitate care-l ucisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
N-aveam de gând să recunosc că cercetasem cu atenție camera respectivă când mă aflam în apartamentul lui Hugo și că verificasem patul nearanjat și alte dovezi ale faptului că Violet fusese acolo. Pur și simplu am pufnit, lăsând lucrurile neclare în mod intenționat, după care i-am spus: —Ai plecat val-vârtej și m-ai lăsat baltă la petrecere. În fața tuturor. —Sam, zise Hugo, care părea din ce în ce mai exasperat. Mă enervase Helen și nici cu tine nu mi-era rușine. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
planete? Alice a tăcut. —Și unele dintre lucrurile pe care le reciclează, draga mea... Doamna Duffield și-a clătinat părul grizonant, coafat cu grijă. —Prăjitura aia de Crăciun... Alice a devenit iritată. Era adevărat că nu erau prea frumoase zorzoanele neclare și neterminate pe care Jake le desenase pe prăjitura de Crăciun vegetariană, din cereale integrale, cu ajutorul unui fost tub de pastă de dinți, clătit cu apă, și cu capătul tăiat. —Ăsta a fost pontul cel mai grozav din numărul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
S-a culcat cu gândul la Vasilica, Fata lui. Întins pe spate, cercetând cu ochii închiși tavanul, ea îi revenea mereu în minte... Gândurile se alungau din minte, unele pe altele... i se învălmășeau. Somnul nu-l prindea deloc... Sentimente neclare îl apăsau, îi ardeau inima. Trecuse mult de miezul nopții... luna începu să coboare pe boltă spre apus. Vru să doarmă, dar pădurea gândurilor nu-l lăsa, îl purtă într-o vacanță la Zahorna, pe când era licean... demult, din anii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sateliți în mișcări de rotație și revoluție; mișcări ce se găsesc și la nivelul structurii atomului, cu protoni și neutroni în nucleu și electroni grvitând pe orbite. Dar să nu uităm și microcosmosul de lângă noi, presupusa lume subatomică, încă rămâne neclară. Asta nu înseamnă că nu există. Trupul nostru este o grămadă uriașă de atomi și subatomi. Atomul se comportă ca o ființă viețuitoare având conștiință proprie... De la atom și subatom, și până la galaxii uriașe, există o extraordinară organizare. Așa cum stă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Te face să te simți stăpîn pe tine și pe ceea ce vei hotărî. ─ Adevărat, simt În mare parte ceea ce ai spus, dar nu atît de mult cît mi-aș fi dorit. Am Învățat multe, dar au rămas și destule chestiuni neclare, care În școală nu le poți lămuri. Am văzut și am auzit multe. Mă refer la cazuri de bolnavi. Oameni care au fost tratați excelent și n-au reușit să Învingă boala, și oameni despre care credeam că nu mai
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]