1,838 matches
-
cu epoché). Acest lucru apare deja ca un act legitim chiar în locul din și despre care vorbim: acela al judecării radicale, printr-o îndoială ea însăși radicală, a dictaturii judicativului. E drept, judecarea poate fi mai degrabă un act de negație anemică, insuficient pentru a ne conduce pe o cale care să răzbată dincolo de cercul tradiției sau care să rămână, roditor, dincoace. Cu toate acestea, fără a angaja deja o îndoială radicală întoarsă către filosofia însăși (spre prejudecățile despre început), să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunzător constituirii "logicii noi". Potrivit convențiilor care pun stăpânire în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii datorită reglementării logos-ului în contextul logicii aristotelice, numai judecata, cum știm deja, este purtătoare de adevăr, pentru că doar ea poate lua forma afirmației sau negației, în funcție de felul în care se leagă cuvintele corespunzătoare stărilor de lucruri pe care le desemnează. Faptul acesta este, acum, limpede, fiindcă judecata ne-a apărut deja ca sinteză a enunțului cu starea de lucruri corespunzătoare și topos în care se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este (nu este) P (predicatul); formal, A este (nu este) P; și întrucât termenul A preia funcția de subiect, putem nota astfel relația de mai sus: S P. "O afirmație (kataphasis) este enunțarea (apophansis) că ceva aparține la altceva; o negație (apophasis) este enunțarea (apophansis) că ceva nu aparține la altceva (tr. gr. C.)."37 Cunoașterea dobândită prin logică, filosofie și știință, dar și comunicarea prin discursul de tip ideologic, se întemeiază pe acest enunț simplu, care nu este altceva, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea-ce-nu-este trebuie socotită fundamentală, dar numai în măsura în care termenul al doilea (ceea-ce-nu-este) este gândit ca fiind dependent de cel dintâi; și nu doar în privință logică, ci și ontologică. (Altfel spus, nimicul nu poate avea semnificație în sine, ci numai ca "negație" a ceea ce este; tocmai datorită acestui fapt, o gândire a nimicului prin el însuși, în măsura în care este posibilă, poate atinge limitele dictaturii judicativului și, astfel, poate deschide orizontul non-judicativului, așa cum, de altfel, a fost indicat mai devreme.) Cum sunt proiectate (concepute
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o totalitate duplicitară, un întreg care nu este originar, ci apare ca o sinteză a unor elemente date anterior și separat; judecata este o sinteză, va spune în mai multe rânduri Aristotel, susținând că numai ea dă formă afirmației sau negației, singurele sensuri logice care sunt asociate "valorilor de adevăr". O parte din ea, cea autentică, ar corespunde raționamentului corect (apodictic și dialectic), în sensul că acesta, presupunând-o (este vorba despre premisele sale, fie rezultate ale inducției și intuiției, fie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deschiderea unui nou orizont semnalat, timid, și mai devreme pe care l-am putea numi "trans-logic", ținând seama de tot ceea ce am descoperit până aici în privința logicului, a logos-ului formal, a judicativului; fără a fi implicat deja gândul unei negații sau al unui salt către domeniul unui alt tip de autoritate "formală". Într-un astfel de orizont poate lucra cu folos conștiința întrebătoare, uimită de nefamiliaritatea "obiectului" arătat înlăuntrul său, conștiința care a descoperit problema "temeiului tuturor lucrurilor" și îl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectul alethic (împreună cu natura sa sintetică). 3.1.1.6. Adevărul-corespondență În tratatul Despre interpretare, al cărui obiect este propoziția enunțiativă (sau judecata), singura "vorbire cu înțeles" care poate fi adevărată sau falsă, constând întotdeauna fie în afirmație fie în negație, ideea unei corespondențe între "afirmație" sau "negație", pe de o parte, și starea de lucruri sau faptele la care ele se referă, pe de alta, este suficient de clară pentru a-i sesiza nu doar sensul direct, constând în legătura
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
1.1.6. Adevărul-corespondență În tratatul Despre interpretare, al cărui obiect este propoziția enunțiativă (sau judecata), singura "vorbire cu înțeles" care poate fi adevărată sau falsă, constând întotdeauna fie în afirmație fie în negație, ideea unei corespondențe între "afirmație" sau "negație", pe de o parte, și starea de lucruri sau faptele la care ele se referă, pe de alta, este suficient de clară pentru a-i sesiza nu doar sensul direct, constând în legătura ca atare dintre cele două părți (judecată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus, pe judecată, pe aspectul ei strict formal, constând în structura judicativă originară S P, și pe aspectul alethic, constând în corespondența dintre ceea ce se afirmă sau se neagă prin "formula" S P și faptele vizate astfel (prin afirmație sau negație). Există, cum știm, reguli referitoare la operațiile cu noțiuni (definiție, clasificare), raporturile dintre acestea, distribuirea lor, reguli privind funcțiunile de subiect și de predicat în judecată, reguli de combinare a premiselor în silogismele valide, reguli privitoare la tipul de concluzie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tot datorită timpului, aceste principii, deși sunt "generate" de intelect, pot fi trebuind să fie judecăți sintetice a priori. Axiomele intuiției și anticipațiile percepției, numite de Kant "principii matematice", proprii categoriilor cantității (unitate, multiplicitate, totalitate), respectiv celor ale calității (realitate, negație, limitație), posedă o "certitudine perfectă intuitivă", pentru că au o relație directă cu intuițiile pure de spațiu și timp. Analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, numite principii dinamice, proprii categoriilor relației (substanță, cauzalitate, comunitate), respectiv celor ale modalității (posibilitate, existență, necesitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și timpul " Este" (verbul) și timpul alcătuiesc împreună, cum am precizat deja, cel de-al doilea aspect obiectual al judecății (și al judicativului): aspectul alethic. Unitatea celor doi termeni, gândită de Aristotel în sensul unei condiționări către "enunțare" (afirmație sau negație), este "dată" și ea într-un raport temporal (chiar dacă timpul este unul dintre termenii aspectului alethic). "Este", care poate primi fel de fel de sensuri temporale, ca și timpul care, pe diferite temeiuri, este luat și el mai degrabă ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Organonului". De asemenea, Robin Smith, "Aristotle's Logic", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2011 Edition), Edward N. Zalta (ed.); <http://plato.stanford.edu/archives/fall2011/. 50 "De aceea o premisă silogistică în genere va fi o afirmație, ori o negație a ceva despre ceva, în felul arătat înainte; va fi demonstrativă, dacă este adevărată și derivată din premise admise de la început; va fi dialectică, dacă cel care pune o întrebare cere alegerea între două contradictorii sau dacă se conchide la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De asemenea: Deoarece este posibil a afirma despre ceea ce există că nu există și despre ceea ce nu există că există, tot așa despre ceea ce există că există și despre ceea ce nu există că nu există, și deoarece aceste afirmații și negații sunt posibile și pentru acele timpuri care stau dincolo de prezent, este posibil să negăm ceea ce s-a afirmat și să afirmăm ceea ce s-a negat." Idem, Despre interpretare, 6, 17 a; p. 215-216. 65 A se vedea Pierre Aubenque, Le
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
220 7.1. Construcția cu expletivul there............................................................. 220 7.2. Inversiunea locativă.............................................................................. 222 7.3. Construcții rezultative........................................................................... 222 7.4. Prefixarea cu re-.................................................................................... 223 8. Teste propuse pentru limba rusă..................................................................... 224 8.1. Prefixarea cu po-................................................................................... 224 8.2. Genitivul negației.................................................................................. 224 9. De ce nu funcționează (decât parțial) aceste teste pentru limba română?...... 225 Capitolul 5: Două verbe ergative de tip special: a fi și a avea............................. 227 1. Statutul special al verbelor a fi și a avea........................................................ 227 2. Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția pasivă în mod defectiv în comparație cu adulții, dar o folosesc și o înțeleg. În mod paralel, copiii care folosesc verbe inacuzative 92 probabil că le analizează ca fiind inergative. Testele făcute pe copii vorbitori de limba rusă în privința folosirii genitivului negației (considerat ca fiind un diagnostic pentru inacuzativitate − vezi Capitolul 4, 8.2.) au demonstrat că, așa cum se așteptau autorii, copiii ruși folosesc pentru verbele inacuzative din limbajul adulților verbe inergative omofone. În plus − așa cum au arătat Pesetsky (1981) și Borer
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un diagnostic pentru inacuzative. Schoorlemmer (2004: 209), care menționează că testul aparține lui Pesetsky (1982) și Borik (1995)37, arată că grupurile prepoziționale cu po- sunt argumente interne și pot apărea numai cu tranzitive și cu inacuzative. 8.2. Genitivul negației Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky și Wexler (2001: 13−20) arată că, în rusă, numai argumentele nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propozițiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive și pentru cele inacuzative, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează că testul a fost introdus de Babby (1980)39
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincția inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincția telic/atelic, așa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în rusă nu se pot aplica și la alte limbi, pentru că țin de reguli specifice fiecărei limbi; în română nu există restricții privind apariția genitivului în propoziții afirmative/negative. Capitolul 5 DOUĂ VERBE ERGATIVE DE TIP SPECIAL: A FI ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi are următoarele sensuri: (1) Și de sânt, și de am viață, dar lumea ce-mi folosește? (Conachi) − "a exista, a avea ființă"; (2) N-am sărit peste garduri niciodată, de când sunt (Creangă) − de când sunt "de când trăiesc, totdeauna, (în legătură cu o negație) niciodată"; (3) Aici tot e cum e, da să vezi în altă parte: Să-ți iei lumea în cap (D. Rosetti) − e ce/cum e, dar... "treacă-meargă"11; (4) - Cine-i acolo? - Eu? - Cine, eu? - Eu, Ivan (Creangă) - (cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subclasă la alta, în anumite contexte, caracterizează și alte verbe. Astfel, se poate considera că a fi este: ● verb de existență (1, 2, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 19, 39), apariție (15, 16, 17, 20) sau dispariție, în prezența negației verbale (6); ● verb care descrie o configurație spațială sau spațio-temporală, incluzând aici și posesia (posesia ar putea fi subsumată și existenței; pentru relația dintre localizare, existență și posesie, vezi infra, 3., 3.3): 4, 22, 23, 26, 27, 29; ● verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasive și antipasive, dar nu se poate vorbi despre diateză. Topica nemarcată este subiect de dezbatere: SVO sau SOV. Limbă nonconfigurațională: ordinea constituenților se supune ierarhiei informației (structurii temă−remă, nu marcării funcțiilor). Cel mai frecvent, verbul lexical precedă auxiliarul. Negația impune antepunerea auxiliarului. BATS (BATSBI, TSOVA-TUSH) Limbă din familia caucaziană (NAKH), ramura de nord-est, vorbită într-un sat din estul Georgiei, Batsbi. Aproximativ 500 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ: unele verbe intranzitive atribuie pronumelui de persoanele 1 și 2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adeziune profesională. De aici, cum ziceam, nota autobiografică a textului. Această strategie culturală pare, poate, mai limpede acum. A-i conferi aparența unei adeziuni apriorice era singura rețetă rezonabilă de a livra un mesaj neortodox. Nu suntem aici În regimul negației apodictice, ci În acela al dubitației. Nu În cel al ,,luării În piept cu adversarul”, ci În acela, mai rafinat, al bulversării infailibilității sale prin simpla și neostentativa aducere pe scenă a alterității lui. Nu În sfera lui ,,nu”, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Putem avea astfel experiența foarte prețioasă a limitelor umanului ; avem posibilitatea de a verifica pe viu, pînă la capăt, contradicțiile la care conduce autonomizarea lui față de un principiu transcendent. Nu ne dă oare această experiență șansa de a regăsi prin negație, prin contrast, prin absență tema transcendenței, a celei veritabile? Nu ne dă ea șansa de a ne regîndi pe noi înșine în raport cu o transcendență foarte separată, într adevăr, dar spre care omul tinde ca spre Polul perfecțiunii sale? Beneficiul separației
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ale categoriilor sociale despre care Mohammed Arkoun (Ouvertures sur l'Islam, ed. cit., pp. 39-42) afirmă că s-au ivit foarte de timpuriu în imperiile islamice. numai o teologie apofatică, ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie care recunoaște primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]