9,132 matches
-
n-a spus nimic despre sultan? - surâse Cosette. N-a spus că e așa și pe dincolo, că un sultan ar trebuie să fie mai așa sau așa... ei? Că dac-ar fi el în locul lui... ei, ei? Nimic? Broanteș negă cu hotărâre. — Ești un băiat dulce - surâse Cosette languroasă. Și mie mi-e cam cald. Iartă-mă o clipă, să mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Acum, eu ce să fi scris? Episodul 61 COSETTE îN CONCERT — Dar poate că te plictisesc cu povestea vieții mele, așa cum a fost - spuse Cosette plecându-și feciorelnic ochii - poate că alte gânduri îți trec acum prin minte... nu, nu nega... îmi dau perfect seama, te înțeleg. Broanteș se împurpura tot. — Știu că atrag - zâmbi Cosette respirând adânc - știu că provoc în voi emoții de nedescris, indiferent de obârșie. Ce n-ai da tu acum, de exemplu, să vii aici lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț. Ce fericită trebuie să fiți! — Fericită? De ce? — Dumneavoastră nu știți ce-nseamnă să fii călugăr - răspunse Iovănuț. Sigur, avem și satisfacții, nimeni nu poate nega. însă dacă dumneavoastră, de pildă, nu vă place cutare sau cutare lucru, puteți cere spijinul tatălui, să-ndrepte ori să schimbe acel lucru, pe când eu îndoindu-mă, să zicem, de cutare sau cutare dogmă, pot oare cere sprijinul starețului? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu atenție. Urmă un alt tunet. Se repezi spre ieșirea marelui cort din păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă îngrijorează măsurile de represiune pe care-ar putea să le ia împotriva mea, fiindcă am hotărât deja că ăsta va fi ultimul meu raliu african. Prea mult praf și prea mult balamuc... Ai idee cine-i Marc Milosevic? Celălalt negă cu un gest. — Mi-au interzis să mă apropii de el și, din câte-am putut să-mi dau seama, îl supravegheau îndeaproape, deși cred că nu i-au spus nimic, ca să n-o întindă. După cât se pare, preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-o - pentru că, de obicei, e mai rea decât cel mai rău dintre delincvenți. Încerci să mă sperii? se plânse Hans Scholt, care nu făcea nici un efort ca să-și ascundă neliniștea. Pentru că, dacă asta voiai, ai reușit s-o faci. Francezul negă dâns din cap, în timp ce se străduia să pună unul din filtre la locul lui, pentru ca apoi, cu o cheie franceză să-l fixeze. — Nu - răspunse zâmbitor. Nu încerc să te sperii. Sau poate că da. Poate că cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un gest hotărât din cap. — Bine!... - insistă tuaregul. În cazul ăsta, rămâi aici până când începe să apună soarele și apoi ia-o în direcția aia. Sfatul meu e să mergi la prima oră din zi și la ultima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să-l reanimeze pe italian, care, după câteva minute, deschise ochii și-i privi perplex. Ce s-a întâmplat? fură primele lui cuvinte. — Asta vreau să știu și eu... - spuse printre dinți Serafian, supărat. Colegul meu a aprins lanterna? Rănitul negă cu convingere: — Nici măcar n-am reușit să-l văd - spuse. — Cum se explică atunci că l-au nimerit la asemenea distanță? Împușcătura trebuie să fi venit dinspre stâncile acelea. — N-am cum să știu. Mi-am dat seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
știu de toate. Câți sunt? — Doi bărbați și două femei. — Sigur n-au primit întăriri? — Din câte știu eu, nu. — Unde se ascund? — Într-o peșteră mare, cu o intrare foarte îngustă. — Ai fi în stare s-o găsești? Băiatul negă cu o mișcare hotărâtă din cap și răspunse sigur pe el: — Singura dată când m-au lăsat să ies fără să mă lege la ochi era noapte. — Păcat! Cel puțin ai idee pe unde se află? — Într-o zonă abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am înaintat abia vreo patru kilometri, nici măcar nu ne-am apropiat încă de zona cu adevărat periculoasă, și deja am pierdut doi oameni. În ritmul ăsta, până mâine după-amiază o să ne termine pe toți. — Ai vreo idee mai bună? Celălalt negă cu un gest. — Tu ești comandantul - murmură. — Da! - bombăni armeanul, ce părea a fi supărat și derutat. Eu sunt cel care comandă și planul este bun. Este o tactică ce întotdeauna a dat rezultate excelente, deși tot nu-mi explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încă mai e timp să fie evitată. — Și, după părerea ta, ce ar trebui să facem? vru să știe armeanul. Să ne dăm pantalonii jos și să-i lăsăm să ne-o tragă pe la spate o dată pentru totdeauna? Sam Muller negă cu un gest. — Să încercăm să negociem de la egal la egal, înainte să fie prea târziu. Una e să fii învins și alta, cu totul alta, să știi că nu poți câștiga, ceea ce ni se întâmplă nouă acum. Și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vine. Drumurile se murdăresc în câteva minute. Leșuri de cai, oameni ciuruiți de gloanțe, conserve golite. Vehicule pline cu refugiați în fața curselor antitanc. În urma curselor antitanc: vehicule zdrobite și ciozvârte de oameni. N-aș vrea să crezi că vreau să neg progresul social pe față. Dar am și eu întrebări. De pildă: toate astea în slujba cui lucrează? Simt cu precizie că, în anumite cazuri, Dumnezeu ar putea fi nimerit cu un aruncător de mine. Și dacă în anumite cazuri, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
telefon, așa că trebuie să ne scriem una alteia. îți vine să crezi? Ea face toate regulile. Știu că poziția ei e mult mai dificilă, dar tot mi-e greu să accept... Cel mai rău e când simt că vrea să nege sentimentele pe care le are față de mine. Scrisorile ei sunt un amestec extraordinar de pasiune și cel mai rece control. Deci mereu e o presiune puternică, pentru că o parte din ea nu vrea, mereu se luptă cu ea, așa că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
e faptul că i-a plăcut de ea - de Lee Jackson - până a aflat adevărul. Chiar l-am auzit odată spunându-i lui Catherine că domnișoara Jackson este o valoare pentru galerie. Nu am confirmat nimic, dar nici nu am negat, atunci când m-a întrebat. Dar, să vezi, el are încredere în doamna Frank. Are bani investiți în galerie, iar ea îi este prietenă - dacă se poate spune așa ceva. Nu e genul să bârfească, doamna Frank nu e ca cealaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
metafore. Mâncam o Mocha Macaroon Fancy și intenționat am așteptat până am terminat-o, lingându-mi degetele, înainte să răspund. Voiam să văd dacă pare preocupată, în așteptarea răspunsului. Dar pe fața ei nu se citea nimic în afară de curiozitate. Am negat din cap. —Și eu eram destul de intrigată după moartea lui Lee, am spus. Acum că mă uit înapoi, cred că pur și simplu căutam să dau vina pe cineva sau voiam să pară mai complicat decât era. Păcat de Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în ceață din cauza mișcării. Johnny era numărul patru. Era transpirat și arăta mai degrabă ca un purcel torturat. Vrei ceva de băut? m-a întrebat Harriet puțin nervoasă. Nu, mulțumesc. îl aștepți pe Johnny să se întoarcă în curând? A negat dând din cap. —Bun. Deci putem vorbi în liniște. Știi de ce am venit? M-am așezat pe canapea. Pielea era alunecoasă și îmi era greu să mă prind de ceva. Nu, a spus Harriet fără să mă convingă. Ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună. —Judy, am spus îngândurată, când ai ascultat, Paul sau Harriet au spus ceva în legătură cu Lee? Care știa de furt? Sau mai târziu, a spus Paul ceva despre asta? Judy a negat. Apoi și-a dat seama de ce întreb. A căscat ochii. — Doar nu crezi că... — Nu mai știu ce să cred. Judy tot a șoarece arăta. Dar acum era unul speriat. * * * Dacă tot eram acolo, m-am hotărât să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făcută, întrucât la un moment dat drumurile noastre s-au despărțit, cert este însă că mie soarta mi-a rezervat cu totul altceva. Ca un paradox venit să răstoarne - ca întotdeauna în viața mea - tot ceea ce afirmam cu tărie ori negam cu insurmontabilă hotărâre, pașii mei au luat la scurtă vreme după aceea, ca din întâmplare, calea unui alt cenaclu literar. Aici am avut încântătoarea surpriză să întâlnesc cu totul și cu totul altfel de oameni decât cei pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puse lingura jos și, îndemnată de atenția mea, mă întrebă: - E bună? Pronunță aceste cuvinte de parcă ar fi avut în față un copil, clătinând interogativ-afirmativ din capul ei cărunt. - Buunăă, am spus eu în batjocură, fără să afirm sau să neg. Am pronunțat acest cuvânt cu o grimasă de dezgust, de parcă eram gata să vomit, în timp ce privirile noastre se întâlneau: a mea, tăioasă și plină de ură, a ei, caldă, plină de iubire și radiind numai suflet. Acest moment a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spun și eu. Tu ești cel ce ai adus vorba de criminali. Departe de mine gândul de a face presupuneri lipsite de temei, continuă Cristian, făcându-se că nu aude, nu vreau decât să spun că infracționalitatea există. Nu putem nega acest fapt. Dacă n-ar fi așa, noi, polițiștii, nu ne-am mai justifica existența. În ciuda acestei "bunătăți" naturale, sunt și răufăcători. Nu, n-am început bine! Haideți, să o luăm altfel! Vă pun o întrebare la care, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
teribil iar insistența cu care încerca să confirme vorbele ce circulau prin orășel era dezarmantă. La început fu tentat să-l lase să fiarbă în suc propriu dar apoi își dădu seama că dacă nu-l lămurește, face mai rău. Negând fără să dea nici o explicație, nu făcea decât să întărească acele zvonuri. Ascultă, Maricel! Nu are loc nici un control la secția de poliție de aici din Baia de Sus. Eu sunt de la Iași și mă aflu aici în concediu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plauzibilă! N-a spus nimeni că acolo sălășluiesc zeii. Am spus numai că de acolo poți să-i privești în ochi. Și, care-i diferența? Tot o explicație mistică. Vrei să-ți spun ce cred eu? Chiar te rog! Nu neg că aici în zonă există credința aceasta despre care mi-ai vorbit tu. De asemenea sunt sigur că individul, criminalul despre care ți-am spus, e și el la curent cu această superstiție. Este acoperirea ideală, iar el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Sigur se întâmplase ceva atunci, dar n-a vrut să recunoască. Ei, nu mai spune! Tocmai tu recunoști că zeii au avut dreptate? întrebă Ileana în zeflemea. Nu vreau să spun decât că mi-a salvat viața. Crezi că dacă negi adevărul schimbi ceva? Ar trebui să recunoști că l-am învățat bine! se încăpățână Moș Calistrat. Atât de bine încât acum a ajuns să fie mai bun ca mine și asta în numai două zile. No, vezi ce înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amândoi subiectul. După explozia de la peștera vâlvei, convalescența inspectorului se întinsese câteva zile. Deși urmele rănilor dispăruseră și nici nu se putea plânge de altă suferință fizică, continua să stea în pat. Dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi negat cu vehemență dar adevărul era că îi plăcea să fie îngrijit de Ileana. Nu numai faptul că lua micul dejun în pat, pentru că la prânz și cină cobora să ia masa cu toată familia, însă apoi urmau ședințele de terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putut să-mi dau seama din relatarea ta, ai văzut vreun cadavru? Urme de sânge ori bucăți din trupuri omenești? Șeful făcuse o pauză numai cât să tragă aer în piept. Îl privea întrebător pe Boris care se mulțumi să nege din cap, fără să vorbească. Pe tine, te-a atins animalul acela în vreun fel? își continuă Vlad șirul de întrebări. Te-a mușcat, te-a lovit ori te-a zgâriat câtuși de puțin? întrebă el mai departe, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]