8,065 matches
-
-tu’ că altfel nu te văd bine! Te-aș lua eu cu mașina noastră da-i aia operativă și n-avem voie să cărăm gunoaie cu ea! Un râs homeric însoți ieșirea celor doi. În mașină, Costel ros de o neliniște filozofică, îl întrebă pe căpitan: - Auzi, șefu’ da’ ce dreacului ne facem noi dacă dovleacu’ ăsta ajunge mare mahăr, că la cât îl văd eu de pupincurist, nu m-ar mira? Nu crezi c-o să ne dea șu șutu’ și
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
tău devin Ce n-am fost nimănui și nu voi fi vreodată, Poem scris cu absint din cupele de crin, De tine recitat, cu dragoste curată. Aud cum ma respiri, sărutul mă înaltă, În suflet cântă fluturi, lumina mă inundă, Neliniștea se curma, risipă mă descalță, Cireșii cern tandrețe, secundă de secundă. Cad retezate umbre, oftează neculese Petale rătăcite-n albumele visării, Un caligraf rescrie dorințe-aproape șterse, Egretele iubirii se-ntorc pe valul mării. De-o pasăre văpaie privirea e-ncărcată
DESTINAȚI IUBIRII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349820_a_351149]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O clipă doar... O clipă doar... Și-aceea se destramă. Ce-a fost e azi, ce-i azi va fi demult. Privesc în mine cu uimită teamă neliniștile-ncinse de tumult. Și destrămarea-mi n-o mai iau în seamă când de pe puntea vieții, trist, ascult sirenele, din moarte, cum mă cheamă. O clipă doar... Și-aș vrea să mai rămână o veșnicie clipa asta-n loc, lângă
O CLIPÃ DOAR... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349941_a_351270]
-
Sonet de toamnă” ne amintește de Ion Pillat : „Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze : Amurgul ofilit vernailiza-n decor În tonuri violete de simbolism minor ; Îmbălsămau odaia murinde tuberoze. Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini, Neliniști primitive și ceți ai distilat, Foiletând în cartea poetului Pillat Antologii de frunze, la pluvioase pagini.” Romulus Vulpescu a și tradus din Villon, din Shakespeare, din Dante, din Rabelais, din Alfred Jarry. Aș încheie trecerea mea sumară prin opera lui
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
periculos? Chiar și eroina poveștii intuiește primejdia și are tendința să fugă: „Neîncrezătoare, ridică privirea către ochii lui negri, pătrunzători, căutând siguranța de care avea atâta nevoie. Nu o găsi. Ba mai mult, prezența lui îi crea o stare de neliniște, ca un fel de autoapărare menită să-i pună în alertă toate simțurile ce părea că o copleșesc”. (...) Familiaritatea lui îndrăzneață îi crea un disconfort vizibil Danei și, în clipa aceea, ar fi vrut să o ia la sănătoasa, să
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
vibrând pe inima noastră.” (Ultima dublă). “In extremis”, poeta se vede obligată să penduleze “între taină și delir, picurând alchimic un fir pe care se vor strânge inimi de perle”. Această echilibristică sfărșește în recunoașterea plină de franchețe a unei neliniști existențiale, ce are ca rezultat destrămarea universului ce o ține captivă: “m-am tot luptat cu îndoiala, cu moartea care îmi pândea numele... și-acum pot să evadez cu liniștea unei nopți albe!” (Scoicile își caută locul). Acest univers, amintind
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
ochi/ mă-nfrunzesc/...” Pentru casa mea cumpăr iluzii). Poeta își hrănește clipele cu iluzii, trăirile-i extatice căpătând gravitate în fața întrebărilor inerente despre soarta omului în lume. Umbrele lăsate de lucruri și „pe fruntea schilodită de așteptare” sunt motiv de neliniște și meditație asupra efemerului. Conștiința se ascute până la „țipăt” disipat într-o curgere nisipoasă. Exemple ca: „atârnată de umbra ta”; „aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi...”; „și o las dezbrăcată în verdele fals,/ mimând veșnicia...”; „adăpostul amurgului/ se năruie
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
poetul și criticul Nicolae Băciuț, la revista Vatra-veche. Voi încerca în linii foarte mari să fac portretul Constanței Abălașei; poezia pe care o scrie domnia sa, este rodul unor meditații sentimentale , în care poeta nu-și exprimă amarul sau sentimentul de neliniște și necaz, ci sentimentul de gingășie și liniște...acea gingășie primară. Poeziile sale par mai degrabă niște scrisori cum apar în antichitate, scrise pe aripile de fluture, sau cele din evul mediu, scrise pe frunza de arcan, peste care se
POETA CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ PREZINTĂ EMILIAN MARCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344573_a_345902]
-
știind că va murii cândva poate fiecare înțeles are o voce care nu a dezlipit niciodată cuvintele din marginea buzelor de teamă să nu le spargă sau nu a știut să le respire într-un ocean de culoare aruncată-n neliniștea unui fragment de povară aș vrea să simt în tălpi amurgul ca și cum ar fi o sălbăticiune ce-și poartă-n piept gustul temniței să descopăr un minut de singurătate pe un călcâi adormit sub un mănunchi de palme ai vrea
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
imagine tulburată de posibil,și de regretul după toate semnele ce nu vor fi alese,nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo,acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel,neliniștea de mijloace,previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor,nu a cunoscut edenul imaginar.Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil,așa cum după Valery,logica imaginativă specifică ochiului de creație poetică reprezintă o singură însușire a lucrurilor și le
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
timp printre noi , și apoi trec în ecou ,ca un sistem de citate.Ele sunt ,și devin și ale noastre , pentru că cuprind și exprimă esența umană . Deoarece este revelat eternul uman .O chemare lansată , o invitație disimulată ,spre Întrebare ,spre Neliniște este opera poetică.Aceasta trezește latențe spirituale . Ea se identifică uneori cu speranța ,deoarece este și ea o tensiune spirituală spre viitor . Poetul este locuitorul operei sale și cel care încearcă o reașezare de lumi .El este propria sa poezie
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
de dulce fior. Două vieți Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care-a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! Dedicație În cumpăna serilor-fântâni pline ochi de neliniști voi legăna pentru tine șoapta dorului nebun de atâta așteptare. Cheamă-mă, și-ți voi umple gălețile cu picături de rouă în fiecare dimineață! Amintire De când te-am văzut sufletul meu zburdă copilărește. Ochii noștri știu să vorbească mai bine
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRISTEȚE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 221 din 09 august 2011 Toate Articolele Autorului tristețe Iubito, eu eram copacul prăbușit în toate tristețile albastre-ale lumii și urmele mele piereau în nisipul trosnind de neliniști și nu mai știu dacă tu m-ai iubit sau doar iubeai cuvintele mele ciobite de dor. Mă priveai cu sufletu-aprins de dorință iar eu agățam cuvintele în ferestrele cerurilor tale astrale și puneam dealurile să se plimbe printre râuri
TRISTEŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348237_a_349566]
-
azi când simt c-ar trebui s-o fac Și vin spre tine-atât de-ngândurată Nici nu mai văd în jur cum se desfac Abisuri albe-n file de zăpadă Ce-nghit hulpav doar pașii dintre noi, Fulgi de neliniști mari ce-ncep să cadă Și cum se-adună umbrele-n convoi. Înaintez cu greu și-mi duc târziul Povară ninsă-n pleoape de îngheț Dar nu renunț să-mprăștii argintiul Acestei ierni și să îmi fac podeț Din vise
PE NUME DE ALINT... de AURA POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347540_a_348869]
-
trupul lui pe-al meu- și-n alb inel Mă va iubi fum svelt și ceață moartă” (Lamentația Ioanei D Arcpe rug.) Poet al Sibiului, „cneazul valah”, se stinge la porțile cetății, vrăjit de un„coral luminos”. Cuprins de mari neliniști interioare, el intră într-un Sibiu ca un zeu: „Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna Mai mult alunecând decât cu pasul Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul. Într-n Sibiu livid
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
cernută din înalturi peste vii! Doamne, dar din toate cele ce-s făcute să rămâie, Chipul tău în mine numai, scrie-n Biblii că l-ai pus, Și de-aceea-mi tulburi stupul nu cu fumul de tămâie Ci cu focul din neliniști și cu ce-i din mai presus. Fum de baligă uscată doar stuparul mai aprinde Și îl suflă peste gâze cum tu însuți ai suflat Când ne-ai pus în trupuri suflet și alăturea merinde Să putem umbla pământul, când
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
mai dragi. Parcă nu era profesorul de matematică, ci un frate mai mare de-al lor; în el găseau mângâierea de care aveau atâta nevoie. Dar tânărul profesor nu avea parte numai de bucurii în mijlocul copiilor. Avea parte și de neliniști, chiar de tristețe uneori. Fetița aceea căreia-i cumpărase ghetuțe începuse să aibă note mici la mai multe materii. Profesorul observă că ea nu se mai putea concentra la lecții. Ceva o preocupa, ceva grav se petrecea în sufletul ei
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
chemați ne-or desface, Porni-vor prin inimi secate și grele. E balul mascat și-s morți dansatorii, Schelete de inimi pulsând fantomatic, Iubirea-i uscată în care-alegorii, Iubito, dansa-vom un blues singuratic. Și-i ultima noapte de nebune neliniști, În tacerea nocturnă transparența-i de ghiață, Zămbește parfumul curioaselor gânduri, Iar moartea e-adormită-n coșmaruri de viață. Dormi-vom în săruturi cu idilice ritmuri, Amorul pătruns înspre zări se coboară, Etern e blestemul cu nebune turniruri, Tărâm de iluzii fumegând
STROPI DE IUBIRE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350029_a_351358]
-
în fereastră, În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată Și-o lacrimă curge Pentru vis, prinos. Când somnul mă fură, Pe-un cal nebunatec, Mă-nchid într-un zâmbet Pentru Făt-Frumos! Referință Bibliografică: SECTIUNEA MEA DE POEZIE
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Acasa > Impact > Relatare > OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când nu-ți găsești liniștea în tine însuți, degeaba încerci să o cauți în altă parte! Neliniștea o apucase strașnic în gheare încă de când părăsise orașul și nu părea să fie dispusă să îi dea drumul, cu toate că închisese ochii și încercase să doarmă pe tot parcursul drumului către noua ei locuință. Florin nu o deranjase. Îi încărcase
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
o urcase în mașină și pornise spre tărâmul lui, noua ei casă. Mona nu reușise să își ia mult timp ochii de la verigheta subțire cu două diamante incrustate în înlănțuirea șerpuitoare dintre aurul alb și galben, simbolul noului ei statut. Neliniștea este caracteristica vinovaților, iar ea era cu prisosință vinovată pentru decizia de a-și părăsi cunoscutul vieții de până în acel moment, pentru un necunoscut. Privise cu inima urcată în gât și pulsul urlând în tâmple, cum dispăreau treptat urmele civilizației
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Bobârnacul după amiezii Copii ronțăiau neliniștea, barcagiul dă câte un bobârnac gândului și chiștocul țogării sfârâie sun cțlcâi, amețitoare oră rotundă cuprinzând soarele după amiezii ce alunecă în neștire spre îmbrățișarea cu marea, noi suntem așa cum ne știți, cum ne cunoaștem trecutul, cum ne înțeleg cei
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”.( Zoe Dumitrescu-Bușulenga).Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște.Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlinește astfel. Opera poetică și publicistica eminesciană trezește latențe
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eu te-am păstrat pe tine în inimă Înaltă, molatică, sfioasă, Ca să-mi aduci izvorul în fântânile Atât de înnămolite de nisipul așteptării. O înălțare de miresme în aer, O reprimare de neliniști în galop de cai, Pe câmpul cu arbuști brodați de ninsori, Acoperă singurătatea cu pietrele râului, Peste care vor curge zilele șipotind. Nu te voi grăbi, doar timpul Are clipele măsurate și nu suferă După trecerea noastră peste punți. Numai
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
o primire măreață. Mă apropii de tine să te cuprind, Dar rămân în brațe cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care mă încind Himere se așează pe pântece fertile. Batem la Biserica zilei și nimeni nu descuie, Marea aduce neliniște și-n prag coralii, Însă briza pe-o scară de vise ne suie Sfinți așezându-ne în vitralii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înălțarea în vitralii, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNĂLŢAREA ÎN VITRALII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361889_a_363218]