2,065 matches
-
Eroi ce s-au înălțat în fericirea cerului, Viteji de faptele ce astăzi le slăvim Mereu în nemărginirea înaltului trăind. Ești trecerea în etern din vise neîmplinite Unicul poet ce nu te saturi cu limba românească, Graiul unic precum dorul nemărginit Dorul pictat din gânduri ecumenice. Magia versului eminescian scluptată cu vis în agonie Răsare când veșnicia se ascunde prin fericire, Cănd cerul sfânt își rupe din greutatea firească Căzând pe pieptul fără viață a unicului Eminescu.
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
moderne de investigație și cercetare au amplificat capacitatea de percepție a simțurilor noastre, dar niciodată nu vor ajunge la esența materiei pentru că dincolo de atom, electron, neutron sau pozitron întotdeauna va mai fi ceva, pentru simplul fapt că așa cum macrocosmosul este nemărginit tot așa și microcosmosul este infinit în infrastructura sa. Energia este deci dimensiunea activă a materiei, prin care se face cunoscută nouă prin intermediul simțurilor noastre ajutate de posibilitățile moderne de investigație. Toate fenomenele naturii materiale, inerte, inanimate se limitează deci
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ereditate și selecție naturală. Cu toate limitele ei această teorie a fost îmbrățișată imediat de materialiști și de lumea științifică. Primii, pentru că înlătura ideea finalității și creației, deci postulatul lui Lineu „numărăm atâtea specii câte dintru început a creat Ființa nemărginită”, iar ceilalți pentru că era singura teorie coerentă, logică și se sprijinea pe argumente care la acea vreme păreau bine fundamentate. Cu toate controversele pe care le-a stârnit chiar din momentul apariției (185) și până astăzi, teoria darwinistă a rezistat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
început termenul s-a dorit a fi o ironie usturătoare. Desigur Paulescu, prin convingerile sale, se înscrie în curentul creaționist, adept al principiului lui Lineu care spune „Există atâtea specii pe pământ câte dintru început au fost create de Ființa nemărginită’’. Fără prejudecată, aplicând metoda experimentală, logica științifică și dovezile științifice acumulate de-a lungul timpului, Paulescu reușește să demonstreze fără echivoc că: așa cum în materia brută energia este agentul (cauza) care produce efectele cunoscute, tot așa în lumea viețuitoare, supuse
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ales, ar intra și celelalte nații „și va fi o turmă și un păstor” spune Mântuitorul. Pentru aceasta însă, 4 deziderate sunt necesare de îndeplinit: 1. supunerea față de Dumnezeu, pentru faptul că omenirea fiind creația divinității îi datorează acesteia supunere nemărginită, în fapt un tip de supunere naturală total diferită de cea datorată ierarhiei obișnuite, satisfăcând astfel instinctul de subordonare. Păstorul este Dumnezeu, ființă nevăzută și necunoscută oamenilor, dar reprezentată prin fiul său care nu este altceva decât „ipoteza vizibilă și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
temă care pe ei îi interesa, iar pe maghiari și secui nu prea - de vreme ce nu s-au înghesuit la semnat. După aceea CNS prezintă acțiunea ca pe un succes, iar presa dornică de scandal înghite gălușca. Inteligența umană e, presupun, nemărginită, dar nici prostia nu pierde pasul. În fine, am aruncat și o privire la estimările demografice asupra populației din zonă. Conform recensământului din 2002, în Ținutul Secuiesc trăiesc peste 1.100.000 de oameni. Probabil că vreo 900.000 au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
intrigile rusești îl înconjoară din toate părțile. Acest domnitor are de pe acum o corespondență ascunsă cu Italinski, Fonton și chiar cu Ipsilanti; de pe acum partidul rusesc predomnește aici într-un chip scandalos. Consulul rusesc se bucură aici de o autoritate nemărginită; ajunge ca un rus oarecare să aibă vreun proces, pentru ca lumea să fie de mai-nainte încredințată că va avea câștig de cauză...” Fornetty scria lui Richelieu, din Iași, la 2 iunie 1817: „... Aici lumea s-așteaptă la depunerea domnitorilor
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau parte la așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau, luminile se stingeau în dezordine, neîncetat. Când speranța celor din casă mereu cufundată în bezna adâncă licărea ca flacăra focului gata să se stingă în vatră, în liniștea încremenită, se deslușiră de undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să-l ia în seamă. Apoi, cu pași greoi, ocolind lucrurile și oamenii de parcă orice atingere l-ar fi putut fărâma, porni spre gară să prindă ultimul tren spre satul său. Levitația Întotdeauna mi-am dorit ca prin voința mea nemărginită să mă rostogolesc în aer minute în șir, săltându-mă de la pământ în văzduhul străveziu și pur. Odată, pentru o zi, visul meu s-a împlinit. Mă ridicam drept, ca o lumânare, deasupra pământului și pluteam așa cât voiam, ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și ființele din jur anulează o parte din voința mea. Pe Pământ mă paște încă un pericol: acela de a muri. M-am obișnuit cu levitația, singurul gând ce trebuie să mă stăpânească aici sus este voința o voință puternică, nemărginită. E de ajuns să-mi închipui ceva și acel lucru se materializează. Când am văzut că în înalturile cerului pot să scot din mine cele mai pure sunete de clopot, nu m-am mirat deloc, mi-am spus cu glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
niște pinguini uriași... Zborul devenise o plutire plicticoasă, fără sens, fiindcă scopul fusese atins. Fiecare trebuia să privească la tot ce se petrecea în spațiul stăpânit de privirea sa. Cei de deasupra poate doi trei dirijau lumina imaculată spre spațiile nemărginite, imunde din adâncuri. Propagarea ei se făcea rapid, generând sufluri ascendente și descendente sau în direcții nebănuite. Dar asta se întâmpla rar și fără efecte vizibile de către cei ce călătoreau mai jos decât jos... Desigur, obiceiul ar fi continuat nestânjenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gândurile fragmentate, în rest: liniștea scafandrului pe fundul mării. Te-ai așezat pe scaun cu un dosar în mână, ai început să lucrezi. Sub tălpi simțeai covorul mătăsos, fără să te îngrijorezi. Confortul, ca niciodată, era perfect, mulțumirea de sine, nemărginită. Țintuirea la podea nu ți se părea deloc dezagreabilă, de fapt, n-aveai timp să te gândești lucrai cu plăcere, interesat. Deodată, ușa s-a dat în lături și în secunda următoare a răsunat o voce ca un tunet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și iubi așa cum n-ai fost niciodată, fiindcă o meriți cu prisosință. Dacă totuși te simți fericită așa cum ești, atunci, te rog, gândește-te puțin și la mine. Un simplu gest și voi veni în întâmpinarea lui cu o dorință nemărginită". Iscălitura lipsea, obișnuiam să mă iscălesc numai pe o parte a tabloului. L-am pus cu grijă la locul lui, pe perete. Așteptam să vină mătușa, dar ea întârzia. M-am așezat în fotoliu și priveam abătut ceasul demodat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fonetic creează astfel relația complexă a ființei umane cu spațiul infinit. Extraordinar „poet al depărtărilor", „dotat cu o neîntrecută putere transgresivă în străbaterea spațiilor și a erelor", Mihai Eminescu rămâne neîntrecut în literatura noastră prin forța revelatoare a „orizonturilor cosmice" nemărginite (cum le numește Edgar Papu) „Traiectul marilor depărtări" e delimitat uneori de lumea finită de un prag („limită") ca în Călin (file din poveste) de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste și depărtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
facultate transgresivă peste diferitele granițe ontologice, semănate pe traiectul marilor depărtări cosmice, în vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci întreaga sa ființă, „profilată, prin însăși structura ei, pe unda marilor depărtări" . Versurile din „Călin..." sugerează astfel existența unor orizonturi nemărginite, dincolo de hotarul ce marchează „trecerea unor nesfârșite obstacole în materie de întindere, de timp, de regn ontologic, de tip a lui a fi, care în mod obișnuit ne desparte de punctele marilor depărtări și ale marilor necunoscute" (E. Papu). Aceeași
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
dimensiunea lor apriorică (pe când „infinirea" înseamnă nemărginirea pierdută în celălalt sens al devenirii): „Infinirea în schimb, cu prefixul ei in, care aduce o negație mai stinsă, te trimite înainte ". Având totuși la îndemână termenii deja existenți în limbă „infinit", „infinitate", „nemărginit", „nemărginire", Eminescu a simțit nevoia să creeze alții noi: „nefinire și infinire". Și asta pentru că dimensiunea infinitului a existat întotdeauna în „nemarginile" sufletului său: (Sărmanul Dionis) Așadar, o altă ipostază a naturii se prefigurează astfel în opera eminesciană: orice peisaj
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
nelimitate, ample deschideri către infinit. Dar nu numai pictura sau arhitectura pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spațiul poetic eminescian, devenit proiecție a fanteziei creatoare, a unei proprii viziuni filozofice, uimește prin forța revelatoare a orizonturilor cosmice nemărginite (cum le numește Edgar Papu). Această deschidere către „metaspațialitate" se conturează pe de o parte la nivelul conținutului imagistic, dar și la nivelul expresiei poetice', în poezie, cuvântul, imaginea, efectul fonetic creează astfel de sugestii imagistice, aspecte deja discutate de
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
o țară demnă și bogată, respectată peste tot în lume, nici pe departe asemănătoare cu țara în care trăim în prezent: plină de milogi și de umili, care nu mai încetează să-i lingușească pe ticăloșii care aparent au puteri nemărginite. Această lume pământeană este plină de suferințe și de zbucium pentru majoritatea locuitorilor planetei, dar există totuși și un val de fericire, satisfacție și distracție pentru o minoritate care a întâlnit norocul în viață, așa cum „a nimerit orbul Brăila”, conform
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
copia lui cea mai asemănătoare, mai cre dincioasă, mai desăvârșită este ducele de Noailles. În măsura în care un om se poate apropia de însușirile unui spirit de cel mai înalt rang și de căpetenia tuturor îngerilor izgoniți din cer. Ambiția cea mai nemărginită și mai nesățioasă, trufia cea mai fără de seamăn, o neșovăielnică încredere în sine și disprețul cel mai desăvârșit pentru toți ceilalți; setea de bogății, îngâmfarea de a ști totul, patima de a se ames teca în toate, mai ales aceea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să dea lucrurilor un aer de glumă, nici să le arate portița pe unde să iasă din astfel de nesocotită flecăreală. În ce pri vește nesocotința în a spune ce-i venea la gură, Domnul duce de Orléans avea una nemărginită, în cuprinsul vieții obișnuite și fără a excepta propria lui persoană. Nu pe nedrept era învinuit că nu are nici un secret. Ade vărul este că, fiind crescut în lumea de gâlcevi de la Palais-Royal, între pârele și defăimările care erau pâinea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a subordonat-o celei psihologice. Astfel, se ajunge ca evidențele fiziologice să aibă rațiune existențială doar în raport cu cele psihologice, ale "eu"-lui conștient. Un gest de nedreptate față de fiziologie, care cu această ocazie atunci i-a dat psihologiei un drept nemărginit, necesar înființării ei, de a avea la dispoziție date și metode ale fiziologiei, necesare abordării obiective a fenomenelor de comportament. În acord cu gândirea wundtiană, psihologia trebuie să fie compusă din două părți distincte: prima să fie elaborată din perspectiva
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și naturale Ovidiu a înserat câte un crâmpei de iubire, ca fiind o poveste care a stat la baza acestora ca să le înfrumusețeze. Astfel, Orpheu și Euridice, de exemplu, au devenit celebrii prin intensitatea sentimentelor lor de dragoste, prin devotamentul nemărginit al unuia față de celălalt și prin puterea sacrificiului. Mitul lui Orpheu ocupă un loc proeminent în Metamorfoze, el având un dar cu care pot fi îmblânzite și fiarele. Cântecele lui impresionează prin tragismul durerii lor, de exemplu atunci când, din cauză că n-
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
De fapt, existau două școli de limbi moderne: Institutul Maxim Gorki, numai pentru limba rusă, și un altul pentru celelalte limbi europene. Acolo fusese student, învățase germana și făcuse parte din UTM. Doar că băiatul ăsta era de un patriotism nemărginit, foarte milităresc, vorbea mereu de gloria militară a României, despre soldați și-i întreba pe ceilalți cum a fost la război. Îi ura pe ruși. După ce Școala de Limbi Moderne s-a desființat, a fost trimis la Facultatea de Litere
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională și prin intensificarea mișcării unioniste din principate. Idealul unirii devine nucleul dur al gândirii politice din această epocă, oferind principala sursă tematică a discursului publicistic al vremii. Susținând că "libertatea nemărginită a presei înfățișează adeseori cele mai mari primejdii, rătăcind și corumpând opinia publică într-un grad încât să ajungă a preda societățile cele mai solid întemeiate, aruncându-le în turburări și anarhie..."228, cenzura își intensifică activitatea, limitând considerabil libertatea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei numai românești și esclusivitate față cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]