3,831 matches
-
aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel a putut vedea strălucirea unor ochi ațintiți asupra lui. S-a Întrebat dacă Julián o să-l recunoască, după șaptesprezece ani și după o boală care scosese și sufletul din el. Silueta s-a apropiat Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ieșire. Breșa de luminozitate de afară era la doar cîțiva metri. Am putut simți În aer mirosul buruienilor și al burniței. Atunci am simțit cum mîna lui Julián Îmi scapă. M-am oprit și m-am Întors, ca să-l văd nemișcat, cu privirea țintuită În beznă. — Ce s-a Întîmplat, Julián? Nu mi-a răspuns. Contempla vrăjit gura unui coridor Îngust care ducea spre bucătării. M-am Îndreptat Într-acolo și am scrutat Întunericul sfîșiat de flacăra albastră a lămpii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-a cufundat În Întuneric. Am pășit pe pragul de cărămizi și l-am văzut coborînd pe scară, aproape clătinîndu-se. Flacăra tremura, acum o slabă suflare de albastru străveziu. — Julián? N-am auzit decît tăcerea. Puteam zări umbra lui Julián, nemișcată, la capătul de jos scării. Am trecut pragul și am coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dens s-a pogorît În jurul meu. M-am grăbit să Înconjur Împrejmuirea, căutînd breșa din partea din spate. CÎnd am escaladat zidul, mi s-a părut că aud pași prin zăpadă pe trotuarul opus, apropiindu-se. M-am oprit o clipă, nemișcat, În Înaltul zidului. Noaptea se lăsa acum inexorabil. Zgomotul pașilor se stinse În bătaia vîntului. Am sărit de partea cealaltă și am pătruns În grădină. Bălăriile se congelaseră În lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din priviri, Însă eu m-am retras pe coridor Înainte să apuc a-i da ascultare. M-am strecurat pînă În dreptul scării principale. Nu exista nici o urmă din umbra lui Fumero, nici din pașii lui. Se oprise undeva În beznă, nemișcat. Răbdător. M-am retras din nou pe coridor și am ocolit galeria de Încăperi pînă la fațada principală a vilei. Printr-o fereastră mare, acoperită de gheață, se răsfrîngeau patru fascicule de lumină albastră, tulburi ca o apă stătătoare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie și de ură, m-a trezit ca o scatoalcă. Palacios se uita la mine, tăgăduind În tăcere. Nu l-am băgat În seamă. Carax renunțase deja, nemișcat În mijlocul sălii, așteptînd glonțul. Fumero n-a apucat să mă vadă. Pentru el nu exista decît Carax și mîna aceea plină de sînge, Încleștată pe un revolver. M-am repezit asupra lui dintr-o săritură. Am simțit cum picioarele mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd Întreg orașul, strălucind de tăcere, a rămas la picioarele noastre asemenea celui mai mare miraj al universului, Înălțîndu-se din lacul apelor din port. Ne-am așezat pe chei ca să contemplăm priveliștea. La vreo douăzeci de metri Începea o procesiune nemișcată de automobile, cu geamurile acoperite abur și foi de ziar. — Orașul ăsta e o vrăjitoare, știi dumneata, Daniel? Ți se vîră pe sub piele și Îți răpește sufletul fără ca măcar să bagi de seamă. — Vorbești și dumneata ca Rociíto, Fermín. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de trucuri la care apelau reprezentantele sexului frumos pentru a ieși Într-un fel sau altul În evidență, Încât un leșin În plus sau unul În minus Îl lăsau rece. „Doriți cumva o pernă?” se adresă el femeii care zăcea nemișcată la picioarele patului, dar, cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. „Eu zic”, continuă el, „că nu ar fi rău să vă puneți asta sub cap, ca să nu vă treziți mâine cu gâtul Înțepenit și să fiți nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și Îndepărtându-și ochelarii de pieptul nemișcat al masterandului, „ca un copac care țintește să se transforme Într-o pasăre să fie Îmbrăcat În pijamale?!” Oliver Își mișcă barba alcătuită din frunziș. Dacă pe ramurile ce reprezentau picioarele și brațele frunza era verde, cea care Îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați Întins pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu. Masterandul Oliver prefera să rămână nemișcat la locul său. Pe pat a tot fost Întins de atâtea ori... Și ce s-a Întâmplat?! Ce să se Întâmple, două halate albe numai fălci și mușchi au sărit pe el și i-au imobilizat ramurile, legându-le strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aruncate-n vânt? Puteau să-i facă orice, să-i cânte din trompetă În urechi, să-i toarne apă rece sau apă fiartă În cap sau să-l conecteze la curent, cum au făcut de atâtea ori, Oliver va rămâne nemișcat pe scaunul lui. Nu, În orice caz, În pat nu. Refuzând pe moment să mânânce altceva decât propriile sale flori și frunze, Oliver se Împotrivea din răsputeri, apelând la tot felul de strategii, care de care mai sofistificate, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Senzația de teamă din piept Îi creștea. Masterandul Își trecea privirea de la unul la altul, Încercând să găsească În conversație un colac de slavare pentru teama lui. Spaima Îi schimonosea chipul palid, făcându-l de nerecunoscut. Masterandul Încerca să stea nemișcat pe scaun, fără să facă nici cel mai mic zgomot. Deodată simți că se sufocă și atunci, scoțând un urlet prelung, țâșni ca Împins de un resort de pe scaunul său și se pierdu În Întuneric. ...Mult mai târziu, când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea anunța poliția comunitară... Masterandul Oliver nu avea chef să fie căutat cu câini. Plecând noaptea din stabiliment, Lawrence Își luase toate măsurile de precauție pentru ca absența lui să nu devină bătăoare la ochi. Ridcându-se de pe taburetul pe care șezuse nemișcat vreme de câteva zile, mai Întâi făcu câteva genuflexiuni, ca să-și dezmorțeasă Încheieturile, apoi se strecură pe ușă afară și se duse tiptitl-tiptil În parc, de unde smulse din rădăcini un arțar tânăr, ochit de multă vreme, apoi reveni pe vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui năvălise bezna. Clipele cădeau peste trupul lui obosit, acoperindu-l Încetul cu Încetul. Timpul se lungea, secundele se colorau, luând forma unor cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa bolnavă. Noimann Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta sa, cu umerii și coapsele lipite de lespedea de marmură. Un alt Satanovski plutea suspendat În Întuneric, Înconjurat de-o lumină fosforescentă. În jur mirosea a asfalt și a pucioasă. Satanovski de deasupra binecuvânta cu semnul crucii, făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și Mathilda...” Dar oare ce simțea Mathilda atunci când era În brațele celuilalt partener? Da, trupul lui va putea distinge acum diferența dintre soț și amant. Noimann desprinse din cuiul nevăzut cravașa de aer și Își biciui trupul aerian care, stând nemișcat În fața oglinzii, suporta cu stoicism loviturile. De pe fruntea penitentului, triunghiul conjugal, Încrustat cu scrum, se lipi de fruntea albă a cinicului. Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de mii de metri cubi și că nici un fel de glonț nu va putea să ajungă până la ei, dar, probabil din cauza imaginației, conversația nu se mai lega deloc pe timpul tragerii. Sau poate zgomotul Îi Împiedica să se concentreze. Stăteau amândoi nemișcați, Într-un fel de fascinație a cărei cale tot nu era clar dacă era auzul sau imaginația și evitau să se privească. Un glonț țiui la mare Înălțime deasupra dealului și Zare comentă: — Sunt unii care trag ca la nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și tu că la originea colbului stârnit se află un mic autoturism, un Fiat 850, o mașină care Încă se mai importa la noi În urmă cu 10-12 ani. Fiețelul se oprește chiar În fața cutiei de poștă. Cel dinăuntru rămâne nemișcat la volan până ce norul de praf Îl depășește, trece și de voi, cei care stați În calea autobuzului, și se stinge apoi ca un fum, se așterne adică, din nou, pe fața pământului, pe acoperișuri și pe frunze. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ensemble! Păreau grozav de bucuroși de revedere. — Ia loc, zise Grințu trăgând spre el un scaun de la masa vecină. — Nu, nu, sunt cu niște prieteni - refuză Zare și-i arătă cu mâna spre locul În care Mușu și Așchiopoaie stăteau nemișcați ca două curci Într-o colivie de canari. Se mutară la masa abia ocupată prin forță. Apăru din nou șeful de sală Împreună cu un chelner solid și cu o mutră tâmpă. — Băieții sunt ai dumneavoastră, domnu’ Grințu? - Întrebă „le maâtre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încă nu instalasem corturi și era lună plină. am jumulit iarbă și am făcut saltele și ne-am culcat. A doua zi am instalat și corturile și cuptoare În noul loc de cantonament. timp de aproape trei săptămâni am stat nemișcați În același loc fabricând pâine și lucrând zi și noapte În trei schimburi. când eram liber, ziua, o luam așa peste izlaz cu mai mulți băieți și mergeam până În marginea pădurii și ne culcam acolo În niște poienițe cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cavaleri valoroși erau ținuți prizonieri. Roland a plecat pe calul său Brigliadoro, lăsându-l pe Rinaldo în dizgrație pentru urâta lui purtare din ajun. Angelica, spre a-l împăca pe Rinaldo, i-a trimis calul Bayard, dar Rinaldo a rămas nemișcat la aceasta, întocmai ca și la celelalte daruri ale ei. Când a aflat că Roland plecase, Rinaldo a cedat rugăminților doamnei lui Florismart și se pregătea să-și împlinească făgăduiala. Astfel că ambii au pornit spre aceeași aventură, fără să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un om fără de apărare. De aceea ea l-a înșfăcat pe Brunello prin surprindere, l-a legat de un copac și i-a luat inelul pe care el îl purta pe deget. Strigătele și rugămințile perfidului sarazin au lăsat-o nemișcată. Apoi, ea s-a apropiat de stânca în a cărei creștet se înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul nu întârzie să se arate, călare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Zadarnic a încercat Angelica să-l întoarcă îndărăt pe uscat; el a continuat să meargă drept înainte până când, spre seară, a ieșit cu povara sa pe un țărm nisipos. Angelica, văzându-se singură, părăsită în această înfricoșătoare pustietate, a rămas nemișcată, ca năucă, cu mâinile împreunate și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alergat, deci, la Angelica și i l-a pus în deget. Pe urmă, a descoperit scutul întorcând discul strălucitor către ochii monstrului. Efectul a fost instantaneu. Orcul a căzut în nesimțire , a făcut o tumbă în apă și a rămas nemișcat, plutind pe spate. Rogero ar fi putut să-și încerce lancea asupra părților mai moi din trupul lui,expuse vederii, dar Angelica l-a implorat să nu mai piardă vremea și s-o scoată mai iute din lanțurile în care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-a scos coiful. În clipa aceea, Rogero a descoperit cu spaimă chipul Bradamantei. Stai păgâne! Strigă el cutremurându-se și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-a scos coiful. În clipa aceea, Rogero a descoperit cu spaimă chipul Bradamantei. Stai păgâne! Strigă el cutremurându-se și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]