2,523 matches
-
sînt obligate să abordeze probleme de interes pentru cetățenii capabili să distingă între publicitatea excesivă și controversele publice. Intrarea în politica oficială a personalităților din media comerciale, ca Ronald Reagan și Silvio Berlusconi, sînt exemple extreme ale acestei tendințe. Verificarea nemiloasă efectuată de către ziarele de scandal britanice asupra vieții particulare a monarhilor și a politicienilor din ultimul deceniu este încă un exemplu al acestei tendințe. Tot astfel sînt și programe ca Larry King Live de la CNN, precum și remarcabila proliferare a talk-show-urilor
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sale e necunoscut. Nutrește o poftă sălbatică de aventură, de glorie, de putere: "Ce voi încerca? În ce mă voi arunca mai întîi?..." Cucerește puterea supremă prin forță, prin crimă, ucigînd împăratul, simbol al vechii ordini, e cel care dresează nemilos mulțimea, "această josnică adunătură de cîini": "Voi, oameni ignoranți, mă voi ridica în ciuda imensei poveri care-mi sînteți! Vă veți pleca în fața mea sau voi muri și nu voi suporta mult timp legile voastre care abrutizează..." în ce privește acea expediție smintită
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aici Petru Gafton care funcționează ca dascăl timp de cincisprezece ani, după care este dus de autoritățile maghiare la muncă silnică În Budapesta (1910 - 1919). Întors acasă prin anul 1919, sfârșește ca un apostol În anul 1921, când o boală nemiloasă Îi curmă viața. A murit la catedră cum mor marii actori pe scenă. Gălăuțenii, având mulți dintre ei rude În Subcetate, Își dădeau copiii la școală acolo, la frații sau la surorile lor. Un rol important În zonă Îl are
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fată frumoasă și foarte curtată de flăcăi, dar care și-a urmat până la urmă soțul În Preluca. Este vorba de Simion al lui Ionuț al Mariei lui Ilie. Când aceasta era pe patul de moarte, fiind răpusă de un cancer nemilos, Antal ar fi venit la ea și i-ar fi mărturisit regretul că soarta nu i-a putut uni dar și reproșul că a preferat pe altul. Te-ai măritat cu ăla, Măriță, fiindcă era mai bogat! Nimeni nu te-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cum vrem noi, ci-i cum vrea Cel-de-sus” acceptare a destinului cu resemnare; atitudine mioritică ce particularizează poporul român; r. 31 32 : „de ce ți-e mai drag în lume, tocmai de-aceea n-ai parte”constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39 : „se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri” credință autoimpusă, cu scopul de consolare și de elogiere a persoanelor decedate, potrivit căreia
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
lume, ci „despărțirea” de lumea de vis, de-acea puritate virginală. Un refuz de a pierde valorile acumulate de sistemul senzorial și perceptiv, în acea fază de făt. Teama de a nu pierde inocența. Sfiiciunea de a se confrunta cu nemiloasa (duplicitara) realitate. Acest ultim triptic, alcătuit din douăsprezece cânturi (cântece de leagăn prenatal) reprezintă, în fapt, douăsprezece trepte de inițiere, care se doresc a sta la baza confruntării cu ceea ce numim, generic, Viață. Acesta este miezul lăuntric al trilogiei. Petre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nocivitate care descumpănește firea. Din nefericire! Suferința Magdei nu este provocată de vreo încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de comparație, vor trece prin unghiularul șfichiuirilor domniei sale. rn umor nedisimulat compun micile sale relatări, adevărate schițe satirice. Nu se erijează nici de a deveni domnia-sa protagonismul finelor autoironii, dar cu o savoare captivantă. Nu iartă prostia și o-ncondeiază, nemilos. Odată, i se întâmplă un lucru odios: devastarea apartamentului de către niște „intruși”, și aflăm cum „o reporteriță tv ghidușă (remarcăm franchețea omului cultivat), cu fusta scurtă (deși n-are-a face fusta, ci mintea, firește), m-a tras după ea în fața camerei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
semnificații ale unor genuri și specii literare, subtilitățile personajului feminin în literatura română, moralitatea și imparțialitatea criticului de artă, sensibilitate față de atitudinea și „profilul moral” al cititorului (de ce nu, și-al scriitorului, care, nu de puține ori, se confruntă cu nemiloasa realitate), „potopul” tipăriturilor care „inundă” vizualul, literatura - mijloc de „divertisment” sau de „supraviețuire”, literatura - „mică” sau „mare piedică în calea uitării”. De asemenea, un bun prilej de a sublinia câteva subtilități privind „romanele <obsedantului deceniu>, ca și alte romane, parabolice
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
am întregit sufletele, am retrăit existența, îndemnăm pe cât mai mulți să ne continue, să ne pomenească întru împlinirea coloanei fără sfârșit a neamului românesc. Nu ne-au desființat turcii sau alți cotropitori, poate, nu ne vom răsfira într-o lume nemiloasă cu limba, tradițiile, pământul și memoria noastră. Depinde de cei care mereu vin. Capitolul acesta rămâne spre continuare fiilor noștri, fiilor lor și urmașilor lor. Noi, astăzi am deschis alt capitol, prin această întâlnire de SUFLET - ISTORIE - AFACERI - VIAȚĂ. MICRO
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
se acuza și ea de a fi cauzat moartea soțului. În 1932 C.W. Zimmermann 38 raportează din nou vina lui Ovidiu la Agrippa Postumus. El este de părere că trebuie insistat asupra faptului că succesorul lui Augustus a fost nemilos cu poetul nostru, în timp ce lui Silanus, protagonistul scandalului, i-a permis să se întoarcă la Roma, arătând astfel că nu acordă prea multă importanță delictului amoros al Iuliei minor. Deci, vina lui Ovidiu nu are legătură cu adulterul lui Silanus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
meu nu a fost decis de un judecător special (selecto iudice)114; certându-mă cu cuvinte triste, lucru demn de un principe, te-ai răzbunat singur pentru jignirile primite (offensas tuas), așa cum se și cuvenea. Adaug faptul că edictul, deși nemilos și amenințător, a fost totuși îngăduitor în ceea ce privește pedeapsa (in poenae nomine lene fuit); într-adevăr, în acesta sunt definit drept relegat și nu exilat; practic destinul meu a fost cruțat 115 (parcaque fortunae sunt data verba meae)"116. În versurile
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fortuna tenax, votisque malignum Opponit nostris insidiosa pedem. De data aceasta " Soarta tenace și perfidă" i-a adus lui Ovidiu un doliu foarte grav: moartea lui Paulus Fabius Maximus. Epitetele "tenace și perfidă Soartă" marchează, fără îndoială, și aici voința nemiloasă care a determinat exilul poetului, care a persistat în decizia de a nu-l lăsa pe Sulmonez să se apropie de orașul etern și care și mai grav a determinat, din răzbunare față de atitudinea lui Ovidiu, dispariția prematură a rudei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe lângă elegiile: III, XI; IV, IX; V, VIII din Tristele și elegiile IV, III și XVI din Ponticele, și poemul satiric Ibis: este vorba de C. Iulius Iginus 303. În scrisoarea Tristele, III, XI, 31 și urm. Ovidiu îl apostrofează: "Nemilosule, de ce chinui o umbră, un simulacru, cu cuvintele tale amare? Crezi că toate delictele mele sunt adevărate, dar în același timp, gândește-te că în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am plătit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilului". Mai jos (v. 51 și urm.) Ovidiu face trimitere la tiranul Siciliei, Falaris, care, așa cum se știe din legendă, l-a aruncat în taurul de bronz încins pe inventatorul celebrului mijloc de tortură. Îl avertizează, deci, pe acel prieten nemilos: până la sfârșit, Augustus l-ar putea suspecta și pe el și l-ar putea pedepsi în mod exemplar, așa cum a făcut tiranul Falaride cu Perillus. În acest fragment trebuie subliniate două elemente: în primul rând, trimiterea la Falaris, pentru a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de aprecierea aristocrației: Epicedion-ul lui Germanicus fusese citit în prezența marilor Doamne, în casa lui P. Petronius. Tot în Epist. ex Ponto, IV, XVI, 31 se face trimitere (alături de Varus sau Varius) la Gracchus, care "punea în gura tiranilor cuvinte nemiloase". Cum Varus Gracchusque darent fera dicta tyrannis. Pe urmele lui Weichert 311, acesta este asimilat cu Ti. Sempronius Gracchus, amantul Iuliei, care a fost asasinat la ordinul lui Tiberiu. "Les rapports d'Ovide, qui cite le nom de Gracchus le
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista ta datorie" (v. 63-73). Exemplele mitologice și legendare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ca Ovidiu, învinuit de lezmajestate... Dar, nu aceasta ni se pare a fi esența sentimentului ovidian, atunci când solicită curaj de la Paulus. Expresiile care urmează, în ciuda echivocității lor voite, sunt foarte clare: "cu cât soarta [a se înțelege: Augustus] este mai nemiloasă, cu atât tu rezistă, având însă mare grijă, așa cum se cuvine, să nu fii învins de ea [soarta = Augustus]. Tu să lupți bine, pentru că există un dușman care luptă bine". Cred că nu mai este nevoie de alt comentariu. Dar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu și ale lui Fabius, unul adula, celălalt accepta, favoriza, alimenta această exaltare din partea unui prieten apropiat și rudă. Nu era loc de iluzii. Augustus a ținut bine minte atitudinea lui Paulus și cu următoarea ocazie avea să se arate nemilos față de el. Ovidiu și Marcia aveau, deci, dreptate când se acuzau de moartea lui Paulus. Nu se poate afirma cu precizie dacă acea ocazie trebuie pusă în legătură cu scandalurile legate de Iulia Minor (nu prea credem acest lucru din motivele deja
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
avem o suferință timpul pare a avea o scurgere insuportabil de lentă, situația se prezintă invers în cazul stării di-naintea unui examen dificil, când, cel mai adesea, din pricina emoțiilor, trăim sentimentul că timpul se scurge prea repede, "aruncându-ne" nemilos în situația respectivă. În opinia lui E. Hall semnificația perceperii timpului este diferită în cadrul culturilor. Bunăoară, în S.U.A. timpul este tangibil (concret, perceptibil); pentru americani timpul poate fi cumpărat, vândut, salvat, cheltuit, pierdut, măsurat, decis, risipit. De asemenea, americanii sunt
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 62). 53 Într-un studiu clasic, Frank Rahill consideră că declinul melodramei se datorează nu atât lipsei de inspirație a autorilor sau eroziunii situațiilor melodramatice, cât concurenței nemiloase a cinematografului (The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, New Haven & Londra, 1967, p. 100). În opinia lui Jacques Goimard, de exemplu, cinematograful, ca și spectacolul cu caracter melodramatic, ar urmări să trezească în spectatori "le désir d
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
așterne pe hârtie și chiar dacă vi s-a părut întâmplarea o fantezie, să știți că ceva adevăr a fost aici. Dar la culcare am plecat tot cu inima frântă, cu gustul înfrângerii, asemeni unui ostaș rănit grav într-un război nemilos, care se târăște anevoie cu ultimile puteri. Ei, nici chiar așa, ce naiba, par eu un înfrânt? Copilărie, dulce copilărie! Când amintirile se nasc, și devin obsesie, atunci ele trebuie așternute pe hârtie, dacă se poate, pentru a putea fi împărtășite
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nepregătiți și muriți ca muștele. De ce această mare de zăpadă, de ce o haiată de lupi și nu o primăvară cu flori parfumate? Neprevăzutul, iată-l rânjind ca lupii flămânzi. Împrejurările nefaste ale vieții, fiare flămânde cu bale roșii, care atacă nemilos. Preocupări cotidiene, nechibzuite și excesuri negândite, pe care le credem normale și le facem de dragul plăcerii de a trăi viața din plin, care ucid, și oamenii mor cu semnul mirării pe față. Vă gândiți la soartă, destin? Oare soarta nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
biban, fără de care o baltă nu-și are farmecul ei. Am plecat cu trenul de noapte și pe la ora 12 noaptea am descins în gara de destinație. Îmi amintesc că bătea un vânt năpraznic, iar câte o rafală ne izbea nemilos. Ne uitam îngrijorați unul la altul, căci pe așa o vreme, adio pescuit. Odată cu noi, s-a dat jos din tren și moș Bâcu, un bătrân înalt și uscățiv, care, cu o voce domoală și liniștitoare, ne-a spus: - Haideți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Au mers spre nord-vest în lungul văii Ed Deir până când câmpia Er Rahah s-a deschis largă spre deșertul Sinaiului. Urcușul l-au început pe versantul nordic al masivului, în așa fel ca toată ziua să rămână apărați de soarele nemilos. Spre prânz, au atins vârful Ras Sufsahef. Aerul era proaspăt și deosebit, într-un fel de neexplicat. Spătarului Mihai i se părea că se află pe cel mai înalt munte din lume. Sub el, ca un amfiteatru imens, se desfășura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]