2,101 matches
-
că a cerut demult o casă și că i s-a dat. De unde să știe el că acea casă e ocupată? Cel mult să-l pedepsesc pe cel care a semnat ordinul de repartiție, dar ce să-i fac și nenorocitului ăla care a semnat și el cu spaima în suflet? Au început să-și facă de cap, am mai auzit și de alte cazuri, de-aia vreau să-l prind pe ăsta!" L-a prins și a pățit-o, l-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă întreba el ca și când eu ași fi scris acolo lozinci. Eu eram înainte maistru monteur de avioane, eram un domn. Aviația română a fost în frunte!. Acum sânt maistru peste zece raboteze, ca să scoatem toți, cinci mii de oameni, un nenorocit de tractor în care intră mai mult fier decât într-un tanc, în timp ce străinii scot tractoare mici, de trei ori mai ieftine și mai puternice. Crezi că nu le-am văzut?" Și încheie dând din cap în felul acela al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-o la un moment dat pe mama: ce era, ce se mai întîmplase cu Sibila, frumoasa fată din cartierul nostru, tot nu s-a măritat? "Ba da, mi-a răspuns mama, dar cu cine, vai de sufletul ei! Cu un nenorocit, și bătrân și ticălos. Altul n-a găsit. O bate, o umilește, o înjură, o ține desbrăcată, nici când mănâncă n-o lasă să înghită liniștită. S-a veștejit și ea, dacă o vezi... Și de câteva luni a mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ajung vreodată să-mi las bărbatul și să-i iau copilul și să nu-l las să-l mai vadă. Așa cățea n-ași fi, să-l las să stea la poarta mea, chiar dacă ași ajunge împărăteasă și el un nenorocit. De ce? Nu l-ai făcut cu el? Când l-ai făcut nu știai cine e? Acuma nu-ți mai place, ai ajuns sus? Și fetița-aia ce zice? Când s-o face mare crezi că n-o să afle și n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ochii spre Burke, care scutură din cap. ― Numele nu-mi spune nimic. Nu era vorba de vreun administrator, sau alt ștab. Vreun conducător de aparat sau docher. Ripley reluă lectura dosarului. ― A murit în timpul intervenției, când au scos chestia asta. ― Nenorocitul! Hicks se apropie pentru a arunca un ochi pe raport peste umărul femeii, dar nu apucă să citească nici un cuvânt. Detectorul lui de mișcări emise un bip neașteptat. Cei patru infanteriști pivotară pentru a observa intrarea în laborator, apoi ungherele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în micul ei apartament, înconjurată de oameni normali și de Jones. De ce acceptase să meargă în întâmpinarea coșmarurilor sale? Din altruism? Pentru că bănuia de la început care era motivul întreruperii comunicațiilor între Acheron și Pământ? Sau pentru că dorea să recupereze un nenorocit de brevet de ofițer secund? În străfundurile stației de epurare, glasuri frenetice, disperate, se suprapuneau frecvenței unice a emițătoarelor-receptoare personale. Acestea se străduiau să filtreze sunetele și să dea un sens haosului. Ea remarcase glasul lui Hudson, al cărui pragmatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
izmene gardul vilei din „Primăverii“, fluierat de securiști și fugărit de Aro-urile Miliției, arestat, bumbăcit și dus la anchetă și, finalmente, confruntat cu însuși „Gigantul Carpaților“ și vocea sa tremurând de astm și gelozie: „Tovarășe... Ce mi-ai făcut, nenorocitule?“. În realitate, corpul meu nu ajungea pe mâinile nimănui, cu atât mai puțin pe-ale unei femei. Închis ca într-un siciru în sacul de tergal bleumarin al uniformei, mortificat de privirile acre și zâmbetele mustăcioase ale profesoarelor, el rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
telefonul încă deschis, Mihnea iritat. Când să închidem ușa după noi, am prins un strigăt în spate: „Gicule, vezi că ăștia pleacă fără să plătească!“ S-au auzit niște tropăituri, urmate de-un cor de drăcuieli. „Ce-ai făcut, mă, nenorocitule?!“, s-a întors Mihnea. Cezar dispăruse. Era deja în capul străzii, pe Victoriei. Ne-am uitat după el: o tulise după „Romarta copiilor“. Ne-am consultat din priviri, o fracțiune de secundă. Apoi am fugit spre Universitate, unul după celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a trezit cu portiera înfășurată peste picioare, bazinul spart și șoldul drept mutat la nivelul umărului. Tot atunci, martorii spun că ar fi auzit celebra replică a lui Maurer, care a dat ulterior naștere atâtor suspiciuni: „M-a omorât nenorocitul!...“ Nu lipsea decât o mărturie directă, ca povestea să prindă viață. Blog-ul descărcat de Mihnea conținea detaliile necesare, firul întâmplării, relatat de-un martor ocular și preluat de-un anume L. Dincă, de la Tipomur Târgu-Mureș, apoi citat de-o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiind robustă, ea a fost împinsă și masată în malul drept al șoselei [...] Cu fața însângerată, căzut între bord și scaun, Președintele Maurer gemea de durere. Era totuși conștient. Printre gemete, am descifrat și o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» [...] Președintele a ajuns pe mâini bune. De fapt el a fost cel care a dispus: «Să mă duceți la doctorul Liviu Grosescu, la Sf. Gheorghe.» Kiraly, la izbitură, și-a mușcat limba. Întrucât nu putea vorbi, mi-a scris pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
el v-a îndrăgit foarte mult încă din copilărie. Conform acestor mărturii și, iarăși, după cum afirmă mama dumneavoastră, el v-a îndrăgit mai ales pentru că de mic erați bâlbâit, pentru că arătați ca un infirm, ca un copil vrednic de milă, nenorocit (iar Pavlișcev, după cum am tras eu concluzia din dovezi precise, a simțit toată viața un fel de compătimire delicată pentru toate făpturile urgisite, pe care natura le-a văduvit de ceva, lucru care, după părerea mea, este extrem de important pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu bună știință, însă până la urmă rezulta că familia Epancin, deși foarte respectabilă, era întrucâtva altfel decât ar fi trebuit să fie toate familiile onorabile. În ultimul timp, Lizaveta Prokofievna ajunsese să considere că de vină erau numai ea și „nenorocitul“ ei caracter, din care pricină suferea și mai mult. Clipă de clipă se ocăra singură zicându-și „ființă proastă, indecentă și ciudată“, o chinuia anxietatea, se pierdea permanent cu firea, nu găsea ieșirea din câte o stare de lucruri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aici, pe terasă, ca ieri? Bine. O să le spun tuturor să nu vă deranjeze. Tata a plecat nu știu unde. Servitoarea ieși; Vera dădu s-o urmeze, dar se întoarse și, îngrijorată, se apropie de prinț. — Prințe, fie-vă milă de acest nenorocit; nu-l alungați astăzi. — Pentru nimic în lume nu l-aș goni; va fi cum vrea el. — De-acum n-o să mai facă nimic și... și nu fiți sever cu el. — O, nu, de ce? — Și... să nu râdeți de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de înmulțirea familiei, fiți și dumneavoastră de acord că o dobândă onestă... Sigur că da, sigur că da; n-am vrut decât să mă informez; scuză-mă că te-am întrerupt. — Procuristul n-a venit. Între timp a fost adus nenorocitul; prânzisem și eram într-o dispoziție avântată; au venit musafirii, au băut... ceai și... eu m-am înveselit spre propria mea pagubă. Iar târziu de tot, când a intrat acest Keller și ne-a anunțat ziua dumneavoastră festivă și dispozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era vorba, își plesni palmele. Aglaia dădu iute fuga la el, apucă să-l prindă în brațe și cu groază, cu chipul deformat de durere, auzi țipătul sălbatic al „duhului care l-a cutremurat și l-a doborât“ pe cel nenorocit. Bolnavul zăcea pe covor. Cineva apucase să-i pună o pernă sub cap. Nimeni nu se așteptase la așa ceva. Peste un sfert de oră, prințul N., Evgheni Pavlovici și bătrânelul încercară să reînvioreze serata, dar peste încă o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Rusia și, după mărturia lui Evgheni Pavlovici, critica veninos și părtinitor tot ce vedea în străinătate: „Nicăieri nu se pricep să coacă pâinea ca lumea, iarna îngheață precum șoarecii în pivniță, spuse ea. Măcar aici am plâns rusește soarta nenorocitului ăsta“, adăugă ea, arătând cu emoție spre prinț, care n-o mai cunoștea deloc. „De-ajuns cu entuziasmul, e timpul să ne mai punem și în servicul rațiunii. Și toate astea, străinătatea și Europa dumneavoastră, nu-s decât o fantezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca mediocri, ca Petru III și Paul I, ea numără, patru suverani cari vor ocupa un mare loc în istorie, deoarece, prin actele lor, au meritat stima națiunii rusești și a Europei întregi; aceștia sunt Caterina II, Nicolae I și nenorocitul Alexandru II, care căzu sub bombele nihiliștilor. Se știe că la moartea împărătesei Elisabeta, întîmplată la 25 decembrie 1761, dinastia Romanoff, fundată la 1613 de către Mihail III și stinsă de curând, fu definitiv înlocuită printr-o dinastie nouă. Nepotul împărătesei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de complicii săi, nu i s-a mai cruțat nici o onoare. Pe rând senator, comandor al Stelei României, director la Eforia spitalelor, director la Ministerul de Interne, înfruntă opinia publică speriată, se bucură de bani adunați din sudoarea și sângele nenorociților pe care i-a trecut în Bulgaria în toiul iernei ca pe niște vite de jug, și acest exemplu strălucit de imoralitate nepedepsită și triumfătoare corupe mai mult junimea unei națiuni decât tot ce cineva și-ar putea închipui. Dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
loje și din parchet a putut ieși mai curând afară. Se cunoaște numărul victimelor ce s-au adus în curtea poliției, dar nici câteva ore după izbucnirea catastrofei n-a fost posibil a se obține o cifră mai exactă a nenorociților cari și-au aflat moartea în teatru și mai ales prin galerii. Numărul morților din teatru se evaluează la peste 200. În acest moment nu se poate încă apreția toată mărimea acestei grozave nenorociri, noi reproducem mai la vale buletinele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pielea în unele locuri, împingîndu-se în îmbulzeală. Arsuri nu se vedeau. Tremurând ca o vargă de groază și emoțiune, am părăsit acest loc de teroare". Un alt martor ocular, care era să intre în teatru la 7 ore, spune că nenorociții cari au căutat să scape pe scara din dreapta, și al căror număr nu se putea evalua pentru un moment, zăceau grămadă unii peste alții. În frica lor de moarte, ei se apucaseră unii de alții și se cerea o mare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și servitorii sanitari, al căror organ e destul de tâmpit, trebuiau să-și ție batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta și aduse o cutie de țigări, pe care o împărți între cei prezenți. Oare să plângi mai mult pe acești nenorociți care și-au pierdut viața sau pe nenorociții cari veneau să-și caute pe cineva dintre scumpii lor? Scenele ce se petreceau erau sfâșiitoare. Aci un ofițer recunoscu pe tatăl său și cazu leșinat. Dincolo unul [î]și căuta soția
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tâmpit, trebuiau să-și ție batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta și aduse o cutie de țigări, pe care o împărți între cei prezenți. Oare să plângi mai mult pe acești nenorociți care și-au pierdut viața sau pe nenorociții cari veneau să-și caute pe cineva dintre scumpii lor? Scenele ce se petreceau erau sfâșiitoare. Aci un ofițer recunoscu pe tatăl său și cazu leșinat. Dincolo unul [î]și căuta soția; mințile lui erau pierdute, căci, recunoscîndu-și soția, nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Întreagă și care are să hotărască de libertatea, viața, și de familiile atâtor cetățeni stimați și onorabili” . La sfârșitul pledoariei sale, avocatul lansa o serie de acuzații Împotriva guvernului, justiției și chiar monarhiei, amintind În acest context că la Cuca Măcăi „nenorociții moșneni” au fost torturați, la Pitești „s-a vărsat sânge nevinovat”, la Ploiești s-au băgat dorobanți deghizați În sala de alegeri, „bătând cu ciomagul pe cetățeni și călcând În picioare toate legile și drepturile omului”. De asemenea amintea Curții
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
tatăl. Bogăția alaiului care-i Însoțește pe cei doi Îmbrăcați numai În aur, Îl impresionează pe tatăl fetei. Împăratul i-a Întâmpinat și, când și-a dat seama că-i fata lui, a fost la culme de fericit. A ajuns nenorocitul prin norocul femeii să fie și Împărat. Urmează morala narațiunii: Iată așa e cu noroacele! Sunt părinți cari au copii cu noroc și le merge bine, dar cum le-a ieșit copilul acel cu noroc din casă, și norocul li
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
care îl iertase, nu s-a putut abține să nu-i ia peste picior vestimentația. La rândul său, Vardes se umilește afirmând: «Sire, când cineva este atât de mizerabil pentru a fi îndepărtat de lângă dumneavoastră, nu numai ca este un nenorocit, ci este și ridicol»“ Caracteristic lucrărilor apocrife este interesul pentru detaliu, mijloc literar utilizat pentru a conferi credibilitate afirmațiilor. Rememorând evenimente petrecute cu douăzeci de ani înaintea scenei descrise, autorul încearcă să întărească o posibilă poziție sus pusă la curtea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]