2,429 matches
-
pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia cu emanciparea, nu-i așa? Și după câteva zile am devenit niște persoane cu trecut comun. Ne-am Întâlnit la Barul Paris, un restaurant franțuzesc nu departe de locul unde locuia Dora, după cum am aflat mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre rafturi. Dacă nu mă credeți, răsfoiți oricare dintre aceste cărți. Slabe șanse să vedeți lucrurile dintr-o perspectivă corectă. Dintr-o perspectivă corectă? Am aruncat o privire spre Dora, dar ea Își ridică doar o sprânceană și mă privi nepăsătoare - de parcă ar fi vrut să-l ascult pe Karp, și abia după aceea să mă decid dacă era sau nu ironic. Ghidului nostru Îi luă ceva timp să găsească o lucrare potrivită, pentru că acum Își plimba degetul de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a timpului. Camera pâlpâia În lumina verzuie, pereții absorbeau orice sunet. Izolat de tot ce cunoșteam, mă simțeam de parcă aș fi fost transferat Într-o dimensiune care, deși partea a lumii acesteia, aparținea doar suprafeței ei - capricioasă, periculoasă, cu totul nepăsătoare la grijile mele. Astfel că Îmi era greu să spun cât timp trecuse până să aud pe cineva apropiindu-se. O oră? Un an lumină? Dar Între timp mi se făcuse o greață Încât era bucuros pentru orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă Între două clădiri, chiar În spatele scuarului. Nu mai era ora prânzului, dar oamenii Încă mâncau la restaurantele În aer liber. Se duceau pahare la gură, furculițe și cuțite străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cea pe care am construit-o până acum! O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceea nu-i era străină lui Zeliha și știa că nu era bine s-o Încalce, Însă această primă vineri din iulie era diferită de toate celelalte, iar acum Înlăuntrul ei se dezlănțuise un alt eu, unul cu mult mai nepăsător și mai necugetat, unul Înspăimântător de furios. Această altă Zeliha era cea care ocupa acum cea mai mare parte a spațiului ei intim și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
PRIMUL RÂND, NU TREBUIA SĂ VĂ AFLAȚI AICI. VOI, OAMENII, NU APARȚINEȚI ACESTUI MEDIU. SUNTEȚI NIȘTE FIINȚE AROGANTE, CARE VĂ BĂGAȚI PESTE TOT ÎN LUMEA ASTA. V-AȚI ASUMAT PROSTEȘTE ACEST RISC Șl ACUM TREBUIE SĂ PLĂTIȚI, SUNTEȚI O SPECIE NEPĂSĂTOARE Șl NESIMȚITOARE CARE NU POATE IUBI PE ALTCINEVA. — Asta nu este adevărat, Jerry. NU MĂ CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
RISC Șl ACUM TREBUIE SĂ PLĂTIȚI, SUNTEȚI O SPECIE NEPĂSĂTOARE Șl NESIMȚITOARE CARE NU POATE IUBI PE ALTCINEVA. — Asta nu este adevărat, Jerry. NU MĂ CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă ne provoci vreun rău. Ție nu-ți pasă de situația noastră grea. Tu ești cel nepăsător, Jerry, nu noi. Tu. DESTUL. — Cred că nu va mai vorbi cu tine, Norman, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă ne provoci vreun rău. Ție nu-ți pasă de situația noastră grea. Tu ești cel nepăsător, Jerry, nu noi. Tu. DESTUL. — Cred că nu va mai vorbi cu tine, Norman, spuse Harry. Este cu adevărat furios.. Apoi pe ecran apăru: AM SĂ VĂ OMOR PE TOȚI. Norman transpirase; Își șterse fruntea și Își Întoarse privirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
birou. La ora 11, de exemplu, este programată o reuniune cu toți șefii grupurilor de cercetare. s-ar putea să participe la ea și Directorul General al Institutului. Ideea că ar putea fi deja în întîrziere îl oripilează. X trece nepăsător pe lîngă sutele de mașini părăsite, încearcă să nu calce pe genți, umbrele și pălării, refuză să se uite în vitrine, încearcă să nu vadă că toate orologiile publice s-au blocat la ora 6 și 37 de minute, nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-vă sufletul, doamnă, a intervenit respectuos Parodi. Don Anglada, acum, că nu mai burnițează, ați putea profita să-mi faceți un rezumat. — Deschid focul... Hop și tu cu chestii d-ale tale siștirite, a observat Mariana, aplicând pe buzele-i nepăsătoare un rouge elegant. — Panorama schițată de soția mea e fără cusur. Dar nu-s trasate coordonatele practicii. Eu voi fi agrimensorul de la cadastru. Și voi Întreprinde viguroasa sinteză. În Împrejurimile cabanei La Moncha, Pilar posedă parcuri, pepiniere, sere, observator, grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n adâncul sufletului. Începând din acea clipă, a cărei dată precisă ne-o fură calendarul avar, ilustrul bărbat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt aluat și are alt destin decît ei și din această pricină îl salută cu sfială și niciodată nu spun nu atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un copil cu focul neștiind. Simțind o atracție nemaipomenită să probeze cu mîna lui dacă e adevărat sau nu ce i s-a spus. Cam așa era prințul, dar prea lunga apropiere, prea deasa întâlnire cu primejdia te poate face nepăsător la ea și încetul cu încetul omul poate să devină, așa, el însuși o primejdie. Ca doctorii care stau în preajma suferindului și din prea multă rîvnă ajung să fie chiar ei purtătorii morbului ucigător. Numai că în asemenea situație primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni care au privit pămîntul de sus s-au prăbușit, au intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban Pangratty privea cu mai multă indulgență agitația, fierberea celor care simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era un principiu străvechi și sănătos care salvase din multe impasuri instituții cum era și Serviciul. Voia să pară cît mai nepăsător, sfîrșitul neprevăzut al inspectorului Bîlbîie era într-adevăr un semn de slăbiciune a Serviciului, exact ceea ce-și dorea mai puțin, exact ceea ce-l făcea cu adevărat să se teamă. Nu era deloc un fricos, a reușit să creeze Serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
purtam o scârboasă uniformă gri în care mi se dăduse drumul într-o permisie) dar celelalte, manuscrisele (cărțile le-ai vândut precis și pe ele), ce-ți trebuiesc manuscrisele. Dă-mi-le!" "Ți-am spus, a urlat el absent și nepăsător, au ars toate..." Și a continuat să strige. Am rămas pe trotuar... Nu trebuie să fie mari șocurile pe care le primim de la un prieten, de la alții rămânem nepăsători chiar dacă sunt infamii menite să ne culce la pământ; nu ne
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dă-mi-le!" "Ți-am spus, a urlat el absent și nepăsător, au ars toate..." Și a continuat să strige. Am rămas pe trotuar... Nu trebuie să fie mari șocurile pe care le primim de la un prieten, de la alții rămânem nepăsători chiar dacă sunt infamii menite să ne culce la pământ; nu ne culcă!, însă cele primite de la un prieten lovesc un seismograf mai adânc, pe care cu greu îl repunem în stare de echilibru. L-am văzut din nou și i-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Parcă eram separat de mine însumi. Oamenii, străzile, reclamele , pe care acum le citeam de departe, mă sileau să le văd împotriva voinței mele, golindu-mă de ceea ce știam că sunt, singur eu și restul o foială prin care treceam nepăsător. Vedeam chipuri bătrâne, babe pe care până atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murdăria de pe trotuare. Vedeam numerele tramvaielor (mare minune), până atunci trebuia să întreb ca și când n-aș fi știut să citesc: "ce tramvai e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-Și? - Și generalul a scos armata și i-a belit pe toți... - Când Nilă? -Azi... - Și nu mai sunt la putere? Nilă se îndoi de spinare, își vîrî mâinile, în buzunarele pantalonilor și nu-mi, răspunse. Semăna cu un cal nepăsător care își scărpina cu dinții un genunchi. - Nu mai sunt, șopti el parcă cu melancolie. Și după puțină gândire puse mâna pe clanță. Nu înțelegeam. Nu generalul proclamase statul național legionar la 6 septembrie, când îl detronase pe Carol al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]