3,943 matches
-
și un borcan cu ghiveci. Ca să nu stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o cadă mare, îngălbenită. Punem o scândură de-a curmezișul și mă așez pe ea. Nepoate, tocănița asta nu merge fără un coniac. Din sufragerie Clemanza comandă: - Mizi, pune dragă și de o cafea, că se apropie miezul nopții. - Vezi dacă ești mezină? Tot timpul du-te hăis, du-te cea - ce mai, Marița! Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem nevoie de dulciuri de la tine? se strâmbă cu dispreț Fund-de-sticlă înghesuind vreo cinci bomboane în gură. - Ascultă la mine, nepoate, se bagă cea cu gura încă liberă, dacă o ții și tu ca tac-tu și ca mătușî-ta, n-o să faci nicio scofală. Uite, eu am muncit la băcănie o viață întreagă, nu m-am distrat și, iacătă, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate, că se varsă toată fasolea! Găsesc lângă bordură o bucată de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în față, îi bag șipca sub umăr și împing din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dacă ar fi să mă iau după strechea de care au suferit austriecii din care mă trag eu. Clanul Tauberger fusese zgârcit și hrăpăreț de la zidirea lumii. Fabricanți de trăsuri imperiale, puneau gologan peste gologan, până când un fiu sau vreo nepoată cu suflet de artist făcea praf într-un deceniu tot ce-și mâncaseră de sub unghii trei generații anterioare. Așa că nici ramura Tauberger nu isprăvise mare lucru. Atelierul lor de trăsuri, cu două caturi, fusese ras de comuniști; la fel casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vină un preot? Eu știu, mai schimbi o vorbă, te mai împaci... - Was? ceee? un popăă? Warum? Adică să-mi calce mie pragul un pungaș în fustă neagră! D’ăia care halesc și de pe morți și de pe vii! Haida de, nepoate, drept cine mă iei? Păi cine-s eu în fața mea? N-am eu lovele pentru superstiții d’astea cu raiul și cu iadul. Doar dacă nu vrei să chem un popă ca să jur că nu mai beau și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să trăiești și să-ți dea Dumnezeu succes! Când familia află despre aventură, se adunară cu mic cu mare pentru un consiliu-ciolhan ad hoc. Multe sticle de cabernet fură scurtate de gât la conclavul cu pricina. La început participă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vijeliei de afară. O surată plecase să se adăpostească. În loc de rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile învecinate. Mașinile din parcare cad victime cu obrajii de nestemate sfărmați. La un capăt de pod un râu
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
nu ne mișcăm, să nu se mai vaite nimeni de sărăcie, că sărăcia are să ne mănânce capul! Petre socoti trebuincios să comunice o lămurire care complica lucrurile, anume că cuconița se desparte de cuconul Grigoriță. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
armată. Și-a spus dorința soției, copiilor și nepoților. Toți au fost de acord să-i îndeplinească această ultimă dorință. Fecioru-său Doru l-a dus cu mașina. Deci, a plecat cu soția sa, Vasilica, cu fie-sa Luminița și cu nepoata Georgiana. Primăvara era spre sfârșite. Cald și frumos. Când mașina a virat la stânga din șoseaua europeană ce duce spre Huși, apoi spre Albița, a intrat pe drumul pietruit care merge spre satul lui natal Cordeni. De o parte și de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sub cei trei vișini, acolo unde este măsuța de servit o cafea, un pahar de vin de către cei mari și un pahar de suc de către copii. Mă uit la el și chipul lui de copil așteaptă nerăbdător răspunsul meu. - Bine, nepoate, astăzi voi începe a-ți spune povestea vieții mele, căci am trăit multe și am trecut prin vârtejurile vieții ca un pom răsărit care dă roade, rezistă la căldura soarelui, la gerul aspru al iernii, la vânturile care-l bat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de sub vișini și în apropierea merilor ionatani care-și deschid florile roșietice și suntem ca într-o sală de concert, unde muzicanții sunt albinele, care zumzăie în timp ce zboară de pe o floare pe alta, culegând polenul, acel infim de aur microscopic. - Nepoate, vrei să știi multe despre mine. O parte le mai știi de la mămica ta sau de la draga, bunică-ta, din discuțiile pe care le-am mai avut, între noi, toți. Dar voi începe cu... începutul. Sunt născut cu vreo doi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de cereale, vite și altele. Datoriile de război față de URSS au fost date mulți ani la rând. După marea secetă și foamete agricultura în Moldova a revenit la normal, în sensul că natura ne-a ajutat cu ploi la timp. - Nepoate, când îmi aduc aminte de anul foametei, cât de greu a fost și-l compar cu realitatea zilelor noastre, îmi vine să mă revolt. Astăzi vi se dă de ceva vreme în școală cornul și laptele, un supliment alimentar care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Când a început prigoana împotriva legionarilor sub regimul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, a fost arestat și dus într-un lagăr de la Vaslui, unde a stat puțin timp, pentru că a reușit să evadeze, ascunzându-se la o nepoată de soră în satul Tanacu. După ce încetat prigoana împotriva legionarilor, a ieșit din ascunziș venind acasă, la familie, iar în timpul rebeliunii legionare din1941, a stat deoparte, văzând-și de familie și de cei trei copii pe care îi avea la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
stâng filează niște lumini asemănător cu un bec de neon defect, aprins. Starea generală a organismului meu, este din ce în ce mai bună. În primul rând nu mă doare nimic și pot efectua treburile care-mi revin în familie : aprovizionare, menaj și supravegherea nepoatei. Medicina oficială, cea finanțată de Stat, din banii contribuabililor, recunoaște numai partea vizibilă a omului, corpul fizic. Marele medic german Frantz Anton Mesmer, încă din anul 1755 a demonstrat existența fluidului vital (energia) din om. Viața lui Frantz Anton Mesmer
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cronică. S-a tratat la medic. Sub tratament medicamentos, zece zile, sub supravegherea medicului, simptomele dispăreau. La încetarea tratamentului, simptomele reveneau din nou, în aceeași ordine. De disperare, medicul a fost de acord să aplicăm tratamentul naturist. I-am dat nepoatei mele, să înghită, zilnic, patru boabe de piper negru crud, cu apă, în timpul mesei. A înghițit câte un bob. Am făcut suc de castraveți proaspeți, cruzi. Nepoțica a tras pe nas, suc de castraveți, a ridicat capul și l-a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
am îndrăznit să te caut pe o vreme ca asta, deși nu știi cine sunt. Eu sunt Marina Darvari. - Nu. Nu cred că ne-am cunoscut. - Dar nu e vorba de mine. E vorba de o fetiță, un fel de nepoată de-a mea. O fetiță bolnavă, într-o odăiță întunecată și umedă, și nici o păpușă, nici un ursuleț, nici o jucărie, din toate câte i-au dăruit rudele și vecinii, nu o mai face să râdă... Numai rouă dacă-ar bea, Cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gând, odată mă pornesc... Ce faci, Vico, dai apă la șoarici ? zice-al meu când mă vede. D-aia te țiu și pe dumneata așa bine minte, du-te, Vica, mi-a spus madam Geblescu, du-te și potrivește rochia nepoatei mele, că nenorocirea a venit pe neașteptate, a murit bietu-cumnatu meu Ștefan Mironescu și nici tualetele nu a fost pregătite !... Dar ce nenorocire vine anunțată ? Ei, biata Margot ! Parcă nenorocirile ei i le-a anunțat cineva ? Pe Margot de atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reușești să te adăpostești cîteva nopți pe-acolo pe undeva. Urmează un minut de tăcere care e spart de sunetul apei trase la baie, apoi se deschide ușa și vă treziți În camera mică, foarte mică, cu doamna Însoțită de nepoată. Incredibil! CÎnd le vezi, una mare, alta mică (căscînd ochii la voi, În timp ce voi căscați ochii la ele), Îți vine În minte bancul cu ursul și iepurașul și izbucnești Într-un rîs necontrolat, te străduiești să-l ții În frîu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
același fotoliu, obraz În obraz, lîngă pomul de Crăciun, rînjind către aparatul care vă vorbește despre un anume Moș Gerilă, un fel de Moș Crăciun cu carnet de partid (pentru că regimul avea altă părere despre tradițiile și Sărbătorile clasice). Ea, nepoata lui Gheorghe, mai devreme menționat. Tu, nepotul (după mamă) lui Manole, care tot cam prin anii ’30 ai secolului trecut combătea puternic sub prețioasele Îndrumări ale acestui tînăr tovarăș care se numea Gheorghe Gheorghiu, la vremea respectivă un agitator comunist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și mă gîndesc că, poate, cu un pic de noroc, voi fi În stare să ajung În unitate Înainte să se schimbe ziua. LÎngă panoul Sosiri/ Plecări, un bunic cu o căciulă ciudată de blană (moșul mi se adresează cu „nepoate“) Îmi spune că pîn’ la Deveselu pot să ajung și pe jos, nu-s decît vreo 5 kilometri. Dar, dacă vreau să iau personalul de Corabia, să stau cu el, că el merge tot acolo. Ar urma să-mi mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui, fiindcă nu mai mușcă de vreo cîțiva ani buni, de cînd animalul a fost jupuit. Dar n-o face. Cei 5 kilometri trec repede; cobor curînd cu moșul În Întuneric. Nu-l văd, Îi aud doar vocea aspră. — Pricepuși, nepoate. O iei p’in față pi la canton și dupe aia țîi drept drumul ș-ajungi În poarta unității. Îmi sar ochii uitîndu-mă după canton, valiza cu ciorapi murdari cîntărește brusc 50 de kilograme, calc În ceva ce pare să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aflat toată lumea! Că se ducea vorba. Povestea tata poveștile ăștilea, ne spunea că ce le face comuniștii la oameni nu face nici dracu’ la păcătoși. Hă-hă-hă! — Păi și-atunci...? Să nu fure? Fu-tu-le casa-n cur... — Auzi mă nepoate, dar ia scoate și tu o țîgare de-aia de-a ta. Ca să nu se cheme că ai căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la toată lumea din pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o uimire de copii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
femei și, în momentul de față din Valerie Cossom, eurocomunistă, Nesta Wiggins, una dintre membrele grupului de militante pentru Libertatea Femeii care încercaseră să se apropie de Diane, Olivia Newbold, din familia proprietarilor fabricii de mănuși Newbold, și Anthea Eastcote, nepoata lui William Eastcote. Gavin Oare, redactorul-șef de la Ennistone Gazette căruia îi plăcea să tândălească pe lângă aceste domnișoare, era tratat cu oarecare dispreț. În schimb, Michael Seanu, un reporteraș, un șmecher abia ieșit de pe băncile școlii, era răsfățatul femeilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]