10,298 matches
-
și, când soarele asfințește, hora se sparge, mulțimea pleacă în pâlcuri vesele spre case: „Pe deal se suie-ncetișor Neveste tinere și fete, Bătrâni cu iarna vieții-n plete; Și-ncet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână”. Vine vara. De jur împrejur nu vezi decât holde și livezi cu pruni, meri, peri ale căror crengi sunt istovite de roade. Miresme dulci, îmbătătoare, de fân cosit, se împrăștie în aer de pe fânețele presărate cu flori multicolore
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Colonelul Ion Muțiu s-a născut în anul 1891, în comuna Rășinari din județul Sibiu. Descinde dintr-o familie care a dat țării pe marele poet Octavian Goga, căruia îi era nepot după mamă. Bunicul său fusese stegar în armata populară a lui Avram Iancu. După clasele primare, pe care le-a urmat în satul natal, și-a făcut studiile liceale la Sibiu, iar în 1912 trece Carpații, pe la vama Cucului și
COLONELUL ION MUŢIU, OMUL CARE A SERVIT ŢARA SUB PATRU COROANE REGALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360838_a_362167]
-
și valoarea inestimabilă a operei lor: Octavian Goga, consătean și rudă de sânge, Tudor Arghezi, prin corespondență și întâlniri, Nicolae Iorga, prin audierea de cursuri la Universitatea București, Ion Ilcuș, general, ministru apărării, consătean, naș al fiului său, Gheorghe Eminescu, nepotul lui Eminescu, scriitor, camarad de arme pe front (acesta a scris istoria lui Napoleon Bonaparte). Deviza întregii sale vieți ar putea fi sintetizată în sintagma „DUMNEZEU, Țara și Familia!”. Pe toate le-a servit cu cinste, demnitate și le-a
COLONELUL ION MUŢIU, OMUL CARE A SERVIT ŢARA SUB PATRU COROANE REGALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360838_a_362167]
-
scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care din toți? (Ion Paragină, „Mama”, p. 454). Un alt motiv de tristețe, care înmulțește suferința întemnițaților este lașitatea și conformismul celor „liberi”, fiind prin aceasta complici la realizarea nedreptății: Lângă zidul cetății aștepta gloată multă./ Unii ne-au
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
avusese acces. Degeaba... Omul avea un dinte împotriva lui. Îi arunca, de câte ori întâmplarea îi aducea față în față, o privire piezișă, rea. Cu siguranță, uica Iulian o fi și ajuns acolo, își spusese, la căpătâiul moartei, și comenta întârzierea iubitului nepot. Iată pe cine crescuse Augusta, Dumnezeu s-o ierte, în loc să i se devoteze lui, fratelui bolnav, se lamenta, fără îndoială, în fața celor adunați la priveghi. Pe lângă ce avere are, acum mai moștenește și din partea ei. „Cacă dracu’ la grămadă!” parcă
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
de altul”. Și așa au făcut! „Cu ăsta înveți cea mai formidabilă meserie!” Profesorul Ionescu, un alt bucureștean care era împreună cu nea Mitică în închisoarea din Panciova, l-a întrebat într-o zi: „Măi, Mitică, dar cum ai devenit tu nepotul lui Nichita, tu, din Transilvania, iar el din București?”. „Păi el m-a făcut nepotul lui”, i-a răspuns zâmbind Dumitru Sinu. Atunci profesorul a făcut lumină în privința lui Tomescu, cel cu care îi era dat să se reîntâlnească și
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
un alt bucureștean care era împreună cu nea Mitică în închisoarea din Panciova, l-a întrebat într-o zi: „Măi, Mitică, dar cum ai devenit tu nepotul lui Nichita, tu, din Transilvania, iar el din București?”. „Păi el m-a făcut nepotul lui”, i-a răspuns zâmbind Dumitru Sinu. Atunci profesorul a făcut lumină în privința lui Tomescu, cel cu care îi era dat să se reîntâlnească și în alte împrejurări pe meridianele exilului: „Cu ăsta înveți cea mai formidabilă meserie. Ăsta joacă
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
o firmă de contabilitate. La rândul lor, au doi copii majori: o fată și un băiat, amândoi studenți. Tanti Florica i-a crescut pe amândoi la țară, ajutată de cuscra ei cu care se înțelege foarte bine, spre binele copiilor. Nepoții o iubesc și o respectă iar ea este bucuroasă când vin cu toții în vacanțe; i se umple bătătura și sufletul de bucurie. Nu știe cum să le mai stea în față. Este o bună gospodină și toate preparatele ei sunt
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă la peștele prins de nepotul meu Dănuț, m-am dus direct în apă. Doar țigara mi-a rămas aprinsă la suprafața apei, căci pățania scăldatului m-a surprins cu ea în gură. Pe atunci fumam, după prostul obicei al unor pescari... În ziua aceea de
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
se duc anii. Trec ore, zile, clipe că norii pe cer senin, Se scutur iar salcâmii, măi înfloresc castanii, Gustam dulceața mierii si-amarul din pelin. Copiii noștri au cresc și ne-au luat locul. Copilărim atunci când ni se nasc nepoți. Privim în urmă însă ne-așteptăm sorocul Ne pare rau, dar contra apei nu e posibil să înoți. Cuminți, tăcuți ne vom retrage-n țină. Vor înflori în cimitir deasupra noastră ghiocei Azi ninge, mâine va ploua, apoi va fi
DOAR O VIAŢĂ DE OM de DORINA STOICA în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364123_a_365452]
-
or rupe cum mă rup Și-n frânturi de os și tijă Mă astupă si m-astup. Teamă am, dar nu am teamă Câtă teamă am că pot Și nu pot când toți mă cheamă Să le fiu fiu, unchi, nepot. Veste am, dar nu am veste Deși câtă am de spus, S-ar învrednici, și peste Ce le spun, prin Cel de Sus. Plânset am, dar nu am plânset Cât am plâns și plâng și plâng Lacrimi blânde ce din
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
veste bună. Bănuia ce o să-i spună. În urmă cu vreo săptămână îl rugase să-i cumpere lui Ionuț de ziua lui o bicicletă. El refuzase atunci, îi zisese că prea îi caută copilului în coarne, că au mai mulți nepoți și de-o parte și de altași nu au dreptul să-i nedreptățească în favoarea unuia. Dar, sigur mai judecase nițel, că așa era el, mai întâi se opunea, dar apoi îi făcea voile. Acum aștepta cu bucurie în suflet vestea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
orizont își făcu apariția autobuzul. - Ține loc lângă tine, apucă Șerban să-i mai zică înainte ca autobuzul să se oprească, exact în dreptul lor, așa că Maria puse piciorul pe scară imediat ce ușile se deschiseră. Șerban se retrase puțin, își lăsă nepotul să urce, apoi pe o bătrânică căruia îi luă coșul de zarzavat din mâini. Taxatoarea, o femeie grasă, rujată strident cu ruj roșu, îi făcu o cruce cu pixul pe cartonașul albastru, abonament de călătorie și luă leul celui din spatele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
le poți avea pă toate! Nu mai auzi răspunsul vecinului, deja era destul de departe, iar atenția lui se îndreptă spre cei trei băieți care făceau echilibristică, luându-se la întrecere, pe unul dintre tuburile de ciment. Îl recunoscu pe Ionuț, nepotul nevestei, nu era mai mare de cinci ani dar aspru ca o sfârlează, se ținea scai de ăia cu șase - șapte ani mai mari decât el. - Mă, Ionuț, mă, potolește-te că pici dracului de acolo și ți rupe ceva
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
copiii, chiar așa ștrengari cum erau, și-ar fii dorit și el, dar din păcate, Dumnezeul nu îl blagoslovise. Se însurase cu Maria la scurt timp după ce se întorsese de pe front. Găsise acasă pe lângă cele cinci surori nemăritate și un nepot făcut de una din ele cu un rus, care își dăduse sfârșitul prin Tatra sau poate pur și simplu se întorsese în țara lui, uitând de promisiunile făcute unei românce cu cozi lungi, în trecerea lui prin Ardeal. Maică-sa
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Maria îl declarase de pe acum moștenitorul lor și se comporta cu el ca atare. Șerban nu avea nimic împotrivă, avea nevoie de cineva ca să-l aibă stâlp la bătrânețe, îi erau dragi deopotrivă toți trei, cum dragi îi erau și nepoții de la surorile lui. Tare mult și-ar fii dorit să aibă copilul lui! Cu trecerea anilor, când a fost sigur că nu îi mai poate avea, a vorbit de multe ori cu Maria să ia unul de la casa de copii
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
transparentă, scria doar atât: „Cu admirație, Leo”. În zadar se străduise Pepita, fosta ei soacră, să împiedice întâlnirea dintre actriță și Leo. Inevitabilul se produsese. Jaime nu concepea să-și încheie călătoria în Israel fără s-o cunoască pe văduva nepotului său, Max, cea care dăduse naștere lui Heni, demn urmaș al familiei Diamant. La inaugurarea apartamentului din Holon dăruit Pepitei și pentru care plătise o bună parte din preț, girând restul sumei cu semnătura lui în contul Băncii Diamant&son
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
parte de altceva decât de o reîntoarcere și am luat-o pe traseul ratat spus de “ghida” noastră electronică, poate cam tarziu. La întoarcere trebuia să avem o abatere de la traseu spre localitatea unde locuiau copiii gazdelor mele, pentru recuperarea nepoților ce trebuiau să iasă de la școală și ducerea lor la bunici. Ce m-a impresionat pe mine intrând într-o zonă rurală, cu drumuri asfaltate și fără de gropi, a fost când într-un sat cu nimic deosebit de alt sat din
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
sau competițional la nivel sătesc, la orice oră din noapte, fără nicio problemă. Pe traseul de întoarcere trebuia să trecem printr-un oraș din gara căruia a doua zi luam trenul spre Bruxelles. Cel mai mult m-a distrat când nepotul domnului Bonte, un pușt blond spre roșcat, îl învăța pe bunic cum se pronunță corect cuvântul Gembloux, accentuând pe fonetica cuvântului în limba franceză. Ei studiau la școală cu vorbire franceză și conversația lor numai cu noi se făcea în
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
înaltă care la fiecare nivel avea cel puțin trei metri, acoperită cu plăci din ardezie gri. Restul drumului a fost dominat de discuțiile celor doi frați, băiat și fața cu bunicii lor. Trebuie amintit că mai lipseau din echipa de nepoți, sora cea mare, o domnișoară de liceu de vreo cinsprezece ani, tare frumușică și isteață , flebețea bunicii după cum mi-am dat eu seama și al doilea băiat, elev cu internat la o școală de meserii. Referință Bibliografică: Calatorie in Belgia
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
întâmplare te-am ales!. Ți-a fost pregătită cameră. Va fi pe gustul tău. - Rămâne de văzut. - Punem pariu? afișa Madame un aer de cartofoare înrăita. - Pe ce? - Dacă am dreptate, petreci o cină romantică. - Cu tine? Ești nebună. - Cu nepotul meu. Madame opri căruciorul chiar lângă picioarele Avei. - Adica. să fiu damă de companie? În nici un caz. - Sunt sigură că îți va face plăcere. Jake e un băiat drăguț. Înclină capul, conspirativ, vorbind în șoaptă: - ... îți cam place de el
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
Avei. - Adica. să fiu damă de companie? În nici un caz. - Sunt sigură că îți va face plăcere. Jake e un băiat drăguț. Înclină capul, conspirativ, vorbind în șoaptă: - ... îți cam place de el ... Totul se succedă prea rapid. Jake era nepotul Madamei. Nu-i spusese nimic. Intrând în încăperea pregătită, rămase o clipă, nemișcata. Era cameră visurilor ei. Îhmm visurile se îndeplinesc, dar cu ce preț oare? De unde știa Madame? Jake! Se străduia prea mult să o coopteze în această afacere
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
zi? Aceasta numai dacă poți și numai acum în perioada cât este și Mircea acasă. Nu cred că mă descurc singură cu doi bărbați. - Pot să vin, doamna profesoară, încă o zi. Șase ore nu pot, că am de luat nepotul de la grădiniță. Nu este nicio problemă, doar să stabiliți zilele în care să vin, ca să știu și eu cum îmi împart timpul cu ai mei de acasă. Au amândoi serviciu și vin târziu de la muncă. Pe șantier se lucrează și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
și eu cum îmi împart timpul cu ai mei de acasă. Au amândoi serviciu și vin târziu de la muncă. Pe șantier se lucrează și zece ore. Maria lucra de mai mulți ani la familia Trăistaru ca menajeră Își ducea dimineața nepotul la grădiniță cu program redus și apoi venea la vilă. La plecare trecea și-l lua. Mai putea să câștige și ea un leu, iar în privința aceasta era foarte mulțumită de cum era plătită. Primea și ceva în plus când mergea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
în zece minute erau în fața vilei. Maria era în bucătărie, spăla de zor zarzavatul la chiuvetă . - Doamna profesoară, aveți tot ce mi-ați spus la telefon să cumpăr și dacă nu mai aveți treabă cu mine, fug să-mi iau nepotul de la grădiniță să nu se plictisească așteptându-mă și să-l găsesc iar plângând. Restul de bani este în sertarul de la bufet. - Mulțumesc Maria, îi spuse Veronica, băgându-i femeii douăzeci de lei în buzunar. - Nu trebuie, doamna profesoară, sărut
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]