3,633 matches
-
să-l repare, nici să-l oprească. A mai încercat el câte ceva, a mai tras de niște manete, a mai apăsat pe niște butoane, ba un potop, ba l-a trimis pe fi-su... Dar degeaba. Acum stă bătrân și neputincios și-și privește jalnica OPERĂ cum supraviețuiește din inerție, așteptând să se autodistrugă... să revină la Haos. Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apar chiar la nivelul textului, dar sunt depistabile și în profunzimea lui. Nu izolăm aceste motive de dragul inventarierii, ci pentru a le sesiza funcția estetică, rostul lor în roman. Complexul neputinței, al lașității. Încă de la început, personajul se considera un neputincios din pricina deosebirii de vârstă. Se simte bătrân, comunică aceasta și Adelei, incapabil de a întreprinde ceva nou. Enunțul poate fi înțeles ca atare, dar am folosi o grilă inadecvată, oricum incompletă, pentru acest roman al ambiguității. Putem să îl înțelegem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Înaintate, se ținea totuși bățos. - M-a luat cu transpirație, răspunse Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu’, se grăbi să-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă Extraterestrul, În timp ce Mașa Își lăsă neputincioasă mâinile În poală și ridică din umeri. - Și viitorul? Își Încruntă sprâncenele oaspetele. - Viitorul e mort, nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându-și degetul arătător În direcția peretelui vecin. - Unde dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâinile? - Ce-i cu ele? - Mâinile adâncite În rugă, despre care mi-ați vorbit. - Aha, sunt simple mâini. Niște mâini Împreunate În gol. Detașate de tot ce-i trup și tot ce-i suflet. Niște mâini, nimic mai mult... Mâini neputincioase. Bolnave. Mâini care se roagă din reflex. După cum altele, aparținând probabil altor entități, răsar din alte grămăjoare și Încep să joace cărți. Poker și chiar șeptic... Or, la noi și jocul de cărți e interzis. Credința e și ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
materia În antimaterie și invers. O mulțime infinită de fetuși și suflete În fașă pendulează În jurul lor. Intră pe o parte și ies pe altă parte. Totu-i cu dus-Întors. Nu, zise el, n-am de gând să gravitez veșnic neputincios În jurul fustei ei, chiar dacă-i atât de colorată...“ La drept vorbind, fusta Mașei nu avea nimic vulgar În ea. Croiala era simplă, chiar elegantă, lungimea potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
celor trei țevi de plumb Înroșite ce se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor și picând ca niște pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe un trunchi de copac, ci direct pe podeaua de scânduri proaspăt vopsită, palpitând de dorință, cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din toate Încheieturile, se târau În genunchi În fața tovarășilor Îmbrăcați În haine lungi de piele, cerând Îndurare pentru copiii și bărbații lor ce luară calea pribegiei. „Vă lepădați de pământ?“ - le-au Întrebat hainele de piele. Femeile și-au plecat neputincioase capetele În piept. „Bărbații voștri, au zis tovarășii, s-au dovedit a fi nu numai lași, ci și trădători de patrie... Semnați aici și pentru ei...“ „Dacă semnăm, Îi veți ierta?“ „Îi vom ierta, răspunseră șepcile de piele, punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
drum, intrați să vă informăm de mersul cercetărilor...!” Evident deconectat, Tony Pavone intră cu Atena Într-un local să servească o mică gustare deoarece alergase ziua Întreagă fără a pune nimic În gură. Biata fată privea la prietenul ei bolnav neputincioasă, destul de speriată. Mintea fetei refuza să Înțeleagă adevărata tragedie a bolnavului, nu Înțelegea mai ales de ce acesta e respins cu ostentație. Dorea să fie sănătos, să nu i se Întâmple nimic rău. Se atașase de el, iar toate speranțele, iluziile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În duba miliției. Ridică vocea privind-o Încruntat. “Ce te zgâiești așa la mine...? Vezi bine, eu nu glumesc...!” Biata fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine de “ parcă ai picat din lună” - Hai vorbește, În mod sigur n’ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de naștere. Pentru a onora evenimentul am invitat aici toată conducerea Cooperativei plus cadrele auxiliare. Cu aperitivele mă descurc, cu relațiile mele din piață...! Vinul Însă, cade În sarcina ta: atât și nimic mai mult...!” Tony Pavone afișă o mutră neputincioasă. „Relația mea cu acel depozit de vinuri e Înmormântată de multă vreme. Mai găsim noi o relație la un alt depozit de vinuri...” „Ce vrei să spui...?” „Am fost nepoliticos...!!” Șeful Șantierului avu răbdare să asculte până la capăt romantica poveste
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de douăzeci mii lei găsită asupra dumitate, o vom ține În custodie până ce vei justifica proveniența banilor În fața unui judecător. Ce zici Șefule de Șantier,am fost destul de explicit...!!” Realizând mârșăvia comisă fiind jefuit În plină zi, asistat de martori neputincioși, Tony Pavone ibucni Într’o criză de nervi. „Am să te reclam, am să te trimet la judecată În fața unui Penal Tribunal pentru abuz de putere, mai ales, pentru discreditarea mea În fața subalternilor...!! Fi-i sigur, legea e făcută nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În oameni, În oamenii cărora le-ai făcut destul rău nu crezi...? Nu ți-e teamă...? De mine, chiar nu ai frică...? Dacă Într’o zi te voi ștrangula...? Te crezi, te dai mare dar, În realitate ești o muscă neputincioasă...! Îți spun sincer. Atunci când nu ești Îmbrăcat În uniformă, efectiv, mă pufnește râsul...! În multe ocazii ai fost confundat cu Charley Chaplin. Fii omule rezonabil, nu mai trimete oamenii la pușcărie...!” Lct.Col.Tudose Ion se sdrădui să fie calm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
termenului de prezentare În fața instanței de Împărțit dreptatea, Tony Pavone, socotind că e hazlie trimeterea lui În tribunal, a deschis multe uși prin diferite ministere pledând În favoarea dreptății, a consultat pe unii avocați care după ce Încasau onorariul Înălțau din umeri neputincioși, opținu chiar o altă audiență la Procurorul General Sever Georgescu ca În final tribunalul să-i administreze o amendă penală de cincisprezece mii lei...!! Însfârșit, după atâta alergătură cu bani cheltuiți, cu nervii la pământ, Înfricoșat tot timpul de cele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
multe tigăi putuse. Pentru ce? Prizonierii Încercau să-și vândă unii altora tigăi. Apoi un om căzuse În tranșeul latrinei. Nimănui nu i se dăduse voie să-l ajute și el se Înecase acolo În timp ce ceilalți prizonieri stăteau pe vine neputincioși pe scânduri. Da, sufocat În fecale! — Bine, Walter, bine! spunea Sammler sever. — Da, știu, și nici măcar n-am fost acolo când a fost cel mai rău, unchiule Sammler. Și dumneata ai fost băgat În războiul ăsta. Dar eu stăteam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e periculos să alergi pe acolo. Nu vreau să fii jefuit. Când ești cu răsuflarea tăiată de la alergat, vreun ticălos dement sare și-ți ia gâtul! În orice caz, dacă ești prea Înțepenit să alergi ești departe de a fi neputincios. Știu că nu ești genul bolnăvicios, afară de necazurile cu nervii. Mai primești plata aia măruntă de la vest-germani? Și Asigurarea Socială? Da, Îmi pare bine că am pus pe avocat să rezolve asta, treaba cu nemții. Și nu vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Știa ce avea de făcut, dar nu avea putința s-o pună În practică. Trebuia să apeleze la altcineva - la unul ca Eisen! un om el Însuși pierdut În altă lume, gravitând În jurul unui centru străin foarte diferit. Sammler era neputincios. Să fii așa de neputincios Însemna moartea. Și brusc se Închipui nu atât stând drept, cât aplecat, Înclinat și, În mod ciudat, din profil și ca o persoană trecută. Acesta nu era el. Era cineva - și asta Îl șocă - cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar nu avea putința s-o pună În practică. Trebuia să apeleze la altcineva - la unul ca Eisen! un om el Însuși pierdut În altă lume, gravitând În jurul unui centru străin foarte diferit. Sammler era neputincios. Să fii așa de neputincios Însemna moartea. Și brusc se Închipui nu atât stând drept, cât aplecat, Înclinat și, În mod ciudat, din profil și ca o persoană trecută. Acesta nu era el. Era cineva - și asta Îl șocă - cineva sărac cu duhul. Cineva aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Acum o să mă întorc. Nu, n-o să te întorci. Connolly s-a ridicat. Avea o rămurică în păr. Ea își amintește că i-a zâmbit și că și-a încrucișat brațele ca o fetiță. Până la urmă, a ridicat din umeri neputincioasă și s-a așezat. Nu au făcut sex cu ocazia aceea. Era mult prea frig, după cum spune Sheba, iar ea era mult prea neliniștită. Dar știu că s-au sărutat. Și Connolly trebuie să fi stat la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
câteva clipe retrăi incidentul cu proful de chimie, își aminti de ochii înlăcrimați ai mamei sale implorându-l să nu mai cadă în abateri și de palma aspră și grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii lui neputincioși fugind din calea bestiilor, fete lovite cu pumnul peste gură, pline de sânge, eu rămas inert la podea, Erjika încremenită de frică, nereușind să ascundă sticla în sarafan, horcăiala portarului care nu-și revenea în simțiri, țipete de groază, praf
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am dat seama că m-au trecut fiori reci În clipa În care m-am așezat pe scaun, ca și cum prin așezare aș fi reușit să Înlătur ceva - ceva care aducea cu umbra unui copac Învăluit În ceață, ceva melancolic, nerezistent, neputincios. Probabil că era EL. Și pentru prima oară, ce-i drept pentru foarte scurt timp, am avut impresia că există În realitate. Se Întorsese acasă... un simplu portret care se ridică supus În picioare pentru a-mi ceda mie locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atins cu mîna, În netransparența lui nu se deosebea cu nimic de zidul de beton... Nu fi dezamăgit... Nu exista Încă nici o dovadă că nu-i și ea complice... Deodată, fără absolut nici un motiv, urechile Îmi fură străpunse de strigătele neputincioase ale fetelor din albia rîului, iar din halcile de carne, tăiate bucățele, se prelingea un lichid negru, asemănător cu o lună mică Învăluită În ceață... Trecînd prin fața bibliotecii, lăsă haina pe un colț de masă și-mi Întinse ziarul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fizică. Mă mulțumeam să citesc Toamna Patriarhului și să văd cum crește coiul dictaturii în diverse tovarășe și tovarăși din acea specie. Nu doar pe Ceaușescu voiam să îl ucid, ci și toate aceste lașități ale mele, pe mine cea neputincioasă și lașă. Mi-era silă de mine care o făceam pe nufărașul elitist și strâmbam din nas. Dacă eram femeie de-adevăratelea, săream la capra aia și-i smulgeam părul din cap. Mircea, o colegă de-a mea și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu de ei. Dar „vreau să-ți spun, tre’ să-ți spun/vreau să vorbesc” cum zic tipii ăia care cântă muzica ce ne place nouă, da’ nu și la intelectualitatea subțire: Bărbații e slabi! Până pe la 17-18 ani sunt neputincioși; nu pot să-și facă un ceai, un ochi de ou, ba le mai apar și coșuri pe față și nu le crește destul păr pe piept sau au penisul prea mic și nu știu să facă o conversație când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
minunata și josnica alcătuire ce suntem, și tot nu-ți ajunge, de imperfecțiunea creației lui Dumnezeu, căci săvârșirea s-a făcut numai în șase zile, ceea ce e prea puțin pentru eternitate, dar cum Dumnezeu nu poate greși, iar mintea noastră e neputincioasă a-L înțelege, nu rămâne decât să visăm, minunându-ne. „Totul e perfect dar nu știi, o auzii, deodată, pe Keti, o să vină o zi când o să-ți dai seama singur de asta” - „ Ce-ai spus?” - Cu cine vorbiți? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și câțiva idealiști între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși în chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă între timp n-au fost azvârliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a fost om de afaceri, avea studii de comerț. Deși nu speculase, nu deranjase pe nimeni a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]