3,370 matches
-
după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și crezurilor lui Mao, a îndrăznelii și romantismului său. El așteaptă nerăbdător rezultatele. La început, viziunea sa e lăudată, însă după doi ani vin raporturi despre izbucniri violente între săraci și bogați. Jaful în scopul obținerii de hrană și adăpost a devenit o problemă. Înainte de sosirea toamnei, agitația devine atât de gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stăruitor să se întoarcă la Beijing, Mao refuză. Înainte de a pleca, Liu îi cere instrucțiuni lui Mao. Mao aruncă o frază: Fă cum consideri că e potrivit. Când Liu ajunge înapoi în capitală, membrii săi de cabinet, care-l așteaptă nerăbdători, îl întâmpină la gară. Liu le explică nedumerirea sa în ceea ce-l privește pe Mao. Cabinetul încearcă să analizeze situația. Dacă Liu alege să lase lucrurile în voia lor, ceea ce înseamnă să-i permită doamnei Mao Jiang Ching și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ore până să intre În Roma... Cu un gest decis, Christa coboară geamul și dă drumul aerului condiționat. O să-l lase deschis și cât timp pun benzină, și cât beau la bar un espresso. Iar Traian nu protestează, se uită nerăbdător pe geam, știe că se vor opri peste cinci minute la benzinărie, la market tourist. Un espresso, un té freddo și fete tinere, cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Antonio, că ne mai așteaptă o șampanie Martini? Atunci, să Îmi pregătesc și eu toastul! Capitolul 21 tc "Capitolul 36"Nausicaa În altă ipostazătc "NAUSICAA ÎN DOUÎ IPOSTAZE" Aplaudă. O dată, de două ori, de trei ori. Ajunge. Aruncă o privire nerăbdătoare spre ieșire, dar În dreptul draperiilor vișinii sunt doar plasatoarele; nici un spectator nu s-a mișcat de pe locul lui. Se uită cu coada ochiului la profilul Christei - regulat, sever chiar și acum, când pare transportată de muzică. Părul tuns drept, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă mai pot face să zâmbesc din nou fără frică. Și doar frământările ei dulci îmi înverzesc sufletul ca primăvara iarba pe câmpii, căci mă simt ca un drumeț cu aripi neînvinse, călătoare, ca păsările când se întorc la cuiburi, nerăbdătoare, acasă. Doar mama, cu parfumul ei de grație și mister, misterul vieții sufletești, adânc, mă poate liniști. Doar în privirea ochilor ei blânzi ca marea, valul îmi poate găsi răspunsul. Și doar în clipirea lor se regăsește zbaterea de aripi
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
eu? De ce a existat un singur Metastasio? De ce a apărut pe lume un singur Novalis, un singur Goethe, un unic Shakespeare? Cine a hotărât asta? Îl înspăimântau dimensiunile oceanului de așteptare din el, acel plin insuportabil, greu de dus. Era nerăbdător să-l risipească. Dar nu prea știa cum. Se adresa maeștrilor nevăzuți, mereu prezenți, ai lumii. ― Învățați-mă cum să mă risipesc! Dați-mi o cunoaștere adâncă sau măcar o mare, o copleșitoare iubire! Vreau, da, vreau să citesc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din sud-estul Europei. Prințul tocmai ducea paharul cu vin roșu la gură, dar răsuci încet capul spre ea și o privi în tăcere, așteptându-i privirea. Simți că ea nu dorea să facă acest lucru, însă, putea să jure, era nerăbdătoare să audă fireasca întrebare după o astfel de declarație. ― În cazul acesta, eu mă simt cel prea onorat. Dar și surprins. De ce credeți asta despre mine? Femeia zâmbi, întoarse capul și, pentru o clipă, prințul se simți luat, dus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
evaluări de ansamblu, se declară satisfăcut și zâmbi încrezător. Era o bucățică bună. Partenerul domnișoarei Nanone, domnul Highland-Fling, un dansator destul de bun, de altfel, trecu aproape neobservat. Și dacă primi niște aplauze din partea publicului, acestea se dovediră a fi doar nerăbdătoare chemări pentru primadona serii. Dansatorul se grăbi să îndeplinească dorința spectatorilor, alergă în culise și reveni pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu înseamnă că se opune ideii de pace. Sunt convins că partea rusă ar accepta să semneze tratatul imediat, bineînțeles dacă și partea turcă dorește același lucru. ― Desigur, desigur! Asta este și speranța mea. Vă dați seama, prințe, cât de nerăbdător sunt să se termine tot tărăboiul ăsta și să mă văd, în sfârșit, înscăunat. Însă tocmai asta face ca situația mea să fie extrem de delicată și trebuie să cântăresc lucrurile cât mai bine. Sunt fidel sultanului. Cred că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cugetă, dar nu prea mult. Băgă capul pe ușa dormitorului, se asigură că pe culoar nu era nimeni, alergă în vârful picioarelor până la ușa unei camere de serviciu și zâmbi mulțumită. Julien sforăia la intervale regulate. Și doamna contesă țopăi nerăbdătoare înapoi, în dormitor, apoi stinse lumânările, ca să le reaprindă după ce numără, cu ochii închiși, până la zece. ― Bună seara, Excelență! Femeia stătea în cadrul ușii, ținând într-o mână sfeșnicul pe care Ledoulx îl lăsase jos, la intrare. Mi se pare mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu bună știință. ― Monsieur D’Autrey! Babic rămâne aici cu armele mele sau plec imediat. ― Cum doriți! Cum doriți! Desigur, Alteță! Așa e foarte bine. Veniți, vă rog. Venerabilul deja a fost informat că ați sosit și, cu siguranță, este nerăbdător să vă cunoască. Manuc schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos, la intrarea cabanei, așteptau două trăsuri. Copita unui cal nerăbdător lovea zăpada, împroșcând stropi apoși. Pictorul se răsuci și veni mai aproape de ambasador. Marchizul Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările focului din cămin. Vorbea în șoaptă, de parcă ar fi fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind păsările din copacii din jurul său. Kulfi își servea fiul cu o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din ce în ce mai mult de sub control și avea sentimentul neliniștitor că zilele lor sfinte în livadă erau expuse serios riscului de a se sfârși. Dar contul familiei, deschis la Banca de Stat a Indiei, creștea în salturi, văzând cu ochii, și era nerăbdător să cumpere acțiuni la compania Produse de Lenjerie VIP; se putea forte bine lipsi de orice deranjament al frumoasei afaceri pe care o pornise. Privi în stânga și-n dreapta, cuprinse cu privirea domeniul lor, cu potecile și mica săgeată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mică strigă: — Ieși de acolo. Ce faci înăuntru? Zgâria la ușă. Hai odată, spuse, bufnind. Grăbește-te. Ne trebuie uleiul. Acum că li se uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă și dureroasă a pieptănatului și aranjatului în spirale și cocuri. Oh, era oare dragoste? Surorii celei mai mici i se alăturaseră câteva dintre cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-ar fi fost o moară propulsată de vânt. — Dă-i înainte, a îmboldit-o Fiona pe Susan, nerăbdătoare să afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de pantofi cu pricina, o altă femeie a apărut din neant și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apăsase pe un buton de pe panoul de alamă și acum striga: —Alo? Alo? Într-un final, o voce îndepărtată și plictisită i-a răspuns. — Da? Care e problema? S-a blocat liftul. Nu putem să ieșim, i-a explicat bărbatul nerăbdător. Din cauza agitației, accentul italian devenise și mai pregnant. —OK, stați liniștiți. O să trimit un inginer jos. Câți sunteți acolo? —Doar doi. Grăbiți-vă... vă rog. Bărbatul a ridicat degetul de pe buton, a oftat din rărunchi și, pentru prima dată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care acum zăcea pe un pat dintr-un hotel din New York, după ce tocmai o sunase pe fosta soție. Julia s-a întrebat singură, în gând: oare dac-aș fi știut atunci ceea ce știu acum, aș mai fi fost chiar la fel de nerăbdătoare să-l iau de lângă Deborah? —La ce te gândești? James s-a uitat la ea, a zâmbit și a acoperit palma femeii cu mâna lui. Da, și-a răspuns Julia, zâmbindu-i și ea lui James. Probabil că da. Adolescenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
timp în urmă. Înainte să ne căsătorim. Hotelul abia fusese deschis. — A, am înțeles. Susan s-a apucat cu ambele mâini de chiuveta din fața ei. — De ce nu mi-ai spus asta până acum? Nick a scos unul dintre oftaturile alea nerăbdătoare, care se traduce prin „nu mai începe“ și la care atât de mulți bărbați se pricep de minune. Pentru că nu mi s-a părut că are vreo importanță. Pentru că n-am vrut să te fac să suferi. Pentru că, ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Tipul a crezut că fata e nebună, dar s-a gândit totuși să i-o tragă. Când a terminat a întrebat-o: „Cum a fost?“. Alison, Luca, Susan și Fiona se uitau la el întrebători, numai Julia bătea din picior nerăbdătoare. Ea mai auzise bancul înainte. —La care tipa a ridicat din umeri și i-a zis: N-a fost rău, da’ n-a fost nici grozav - ia orice vrei de pe raftul de jos! James a izbucnit într-un hohot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi fost teamă că dacă se oprește n-o să mai găsească niciodată curajul să spună adevărul. Fiona s-a cutremurat îngrozită. —Jake, nu! Nu se poate! Băiatul n-a scos nici o vorbă, dar a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i drumu’! Alison s-a aplecat în față nerăbdătoare. Era ușurată la gândul c-avea să audă ceva care s-o facă să mai uite de problemele ei. Măcar preț de câteva minute. Fiona a tras adânc aer în piept. Pentru efect. —Jake a luat Ecstasy și-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seară. Nu mi s-a părut prea încântat când mi-a dat vestea. Azi-dimineață abia am așteptat să plece la serviciu ca s-o sun pe Jade și să aflu și alte detalii. Și? a întrebat Fiona ridicând din sprâncene nerăbdătoare. Și familia lui e furioasă la culme... de fapt, toți clocotesc de nervi. —De ce? Fiindcă e prea devreme? Alison era nedumerită. Da, și din cauza asta, dar și pentru că părinții lui sperau să-l vadă așezat la casa lui cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea. Acum, însă, singurele semne vizibile ale accidentului erau șoseta elastică de pe gleznă și schiopătatul ușor, de care Susan spera să scape după încă vreo câteva ședințe de fizioterapie. În plus, Susan își făcea cu religiozitate exercițiile de-acasă. Era nerăbdătoare să-și întărească piciorul astfel încât acesta să poată susține greutatea sarcinii. Susan era gravidă în opt săptămâni. Peste încă patru săptămâni plănuiau să-i spună și lui Milly, iar Susan abia aștepta momentul ăsta. Știa că fetița avea să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Milly, iar Susan abia aștepta momentul ăsta. Știa că fetița avea să primească vestea cu inima deschisă, iar femeia voia s-o implice în tot ceea ce însemnau pregătirile de dinainte de naștere. Ca toate femeile gravide pentru prima dată, Susan era nerăbdătoare să iasă în oraș ca să cumpere una și alta. Dar avea de gând să mai aștepte un pic, astfel încât să poată merge la cumpărături de hăinuțe pentru bebeluș împreună cu Milly. Atunci a început să sune telefonul, iar sunetul ăla a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]