3,664 matches
-
despre nepot. Și într-adevăr, râsete și strigăte de aprobare întâmpinară acele cuvinte ireverențioase. îngrijorat, Gundovek ridică brațele, cerând liniște, însă Sebastianus trebui să aștepte puțin pentru a putea răspunde și o făcu aproape strigând: spuse burgunzilor că le înțelege nerăbdarea și îi asigură că armata lui Etius va ajunge la Lemanus de acum în douăzeci de zile. Acela era, de fapt, mesajul, însă el știa bine că era o minciună, căci cu greu armata lui Etius ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armură cu solzi de metal și să-l ajute să o îmbrace. Cât despre Gualfard, care deja și-o pusese pe a sa, el își luase în plus un coif de fier și un scut mare, rotund, și aștepta cu nerăbdare sfârșitul pregătirilor romanului, plimbându-se în sus și în jos, ca o fiară în Circ, acum cântărind în mână securea cu două tăișuri, acum rotind-o, sub privirile admirative ale spectatorilor. Sebastianus nici măcar nu se uita la el. — Fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cont de răniții care nu erau în stare să vină cu el, putea conta pe circa șapte sute de luptători, în mod clar prea mulți pentru o simplă cercetare a văii. Adunați acum în număr mare în jurul său, toți așteptau cu nerăbdare hotărârea lui. — De acord, spuse în sfârșit. Vom trage la sorți cele două centurii care vor merge cu mine, dar nu ne putem îngădui decât o singură zi. Dacă până mâine seară n-am rezolvat nimic, o pornim spre Noviodunum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu noi. Inisius, nebăgat în seamă de războinicii care se puseseră deja în mișcare, încerca mai departe, fără prea mult succes, să încalece pe catârul său. încruntându-se și mai tare. Balamber îl cercetă scurt, apoi scoase un suspin de nerăbdare: — Gândacul ăsta! Ajută-l. Poate o să ne fie de folos în vreun fel. Khaba încuviință, după care își împunse calul, coborî de pe stâncă și se apropie de Inisius, care continua să se învârtă în sensul acelor de ceasornic, împreună cu catârul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nerăbdătoare, desenând misterioasele lor traiectorii pe fundalul norilor. Cărarea se lărgea și devenea tot mai puțin abruptă, pe măsură ce se apropiau de capătul urcușului. Dintr-odată, totuși, coloana se opri. Atunci, Balamber veni în față pe lângă războinicii săi, care priveau cu nerăbdare către înălțime. Trecând de cel din urmă pinten stâncos, se găsi pe ultima porțiune de drum și dădu, pe neașteptate, peste un mic grup de oameni. Făcându-și loc, se duse până în față și-l găsi pe Odolgan, care, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbise Sebastianus despre acela care până acum câteva zile fusese căpetenia sa; la rândul lui, scărpinându-și gânditor barba crescută de mai multe zile, aruncă o privire întrebătoare la Magister militum, iar acesta din urmă, făcându-i un semn de nerăbdare, îl îndemnă să răspundă. — Bine, spuse, în sfârșit, cu stânjeneală. Ceea ce a obținut Eudoxiu de la Atila a fost promisiunea eliberării tuturor sclavilor, a emancipării tuturor colonilor și alungarea tuturor proprietarilor și magistraților romani de pe teritoriul dintre Rin și mare. „Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei patru tovarăși ai lui Divicone cu o privire stupefiată și nu fără o anumită admirație, apoi observă că, dacă Eucherius violase legile Bagaudiei, în adunare nu i-ar fi fost prea moale. în momentul acela, Sebastianus îl întrerupse cu nerăbdare: — Exact, chiar așa: adunarea. îmi închipui că sunteți aici ca să fiți călăuzele noastre. Răspunse cel cu mantaua: — într-adevăr, așa e. — Atunci, ce mai așteptăm? Luat prin surprindere de tonul său iritat, bagaudul se îndreptă în șa, încuviință și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și încuviință. Un mic sărut pecetlui împăcarea. O clipă mai târziu, urcară amândouă scara, ținându-se de mână și aproape alergând, și intrară în marele tricliniu, unde oaspeții sosiți între timp discutau între ei și degustau băuturi întăritoare, așteptând cu nerăbdare să primească salutul stăpânei casei. 7 în marea sală a tricliniului, banchetul se apropia de sfârșit. Curând, invitații aveau să-și ia rămas bun, unul după altul, de la gazda lor și să se întoarcă, în lecticile comode, fiecare la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de seamă! Turnul e solid și avem provizii suficiente pentru mult timp. Nu faci bine că ne ameninți. Mai fă un pas înainte și ți-l omor aici, sub ochi. Reinwalt se opri de îndată, scoase un suspin adânc de nerăbdare, apoi scutură din cap: — Atât de tare îți dorești să mori, soldatule? — Deloc. Și nici el. Arătând spre băiat, care zadarnic se agăța cu mâna liberă de brațul său înarmat, Mabertus îl zgâlțâi, mârâind: — Nu-i așa, băiețaș? Un cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba de un atac nocturn, probabil pe latura opusă a zidului de apărare, cea dinspre miazănoapte. I se părea că e pe râu de o eternitate și putea citi semne de nerăbdare și în atitudinea tovarășilor săi: Vitalius, aflat în spatele lui, își ținea capul strâns între umeri, dând impresia că voia să se facă mic-mic și, cu siguranță, puțin încrezător în bezna care, totuși, îi ascundea, se ruga în tăcere. Ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am întors din nou în direcția aceea, întregul grup dispăruse. Ne-am uitat peste tot, dar în mijlocul mulțimii de aici n-am mai reușit să-l găsim. Maliban încă îl caută. Sebastianus se întoarse spre Rutilius, care ascultase cu o nerăbdare prost mascată. — Tu știi cine erau oamenii aceia? Celălalt scutură din cap: — Nu. Nu i-am băgat în seamă. Oricum, nu mi se pare grav. Băiatul s-o fi dus să bea ceva pe-aici, nu? Sebastianus, în schimb, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe lespezi și tot mai mult se îndepărta rumoarea mulțimii; bufniturile regulate ale berbecului, însă, păreau să-i urmărească fără să le dea răgaz. Apăsat de liniștea care-l înconjura, Sebastianus se simțea frământat, cuprins de îngrijorare și totodată de nerăbdare. La fiecare pas își spunea că el și tovarășii săi, mai degrabă decât să dea o mână de ajutor acolo unde părea a fi în joc supraviețuirea cetății, înaintau spre nicăieri și aproape sigur nu făceau decât să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el încă mulțime de care, desigur, încărcate în grabă și de-a valma, precum și toate animalele pe care ai săi reușiseră să le recupereze. — Atila pleacă, constată Maliban, arătându-i armata pe fugă. întorcându-se în spate, Sebastianus scrută cu nerăbdare, în mai multe rânduri, de-a lungul străzii, cu speranța că va vedea milițiile lui Sangiban îndreptându-se spre poartă, pentru a încerca, printr-o manevră de ieșire, să vină în ajutorul celor din armata de întărire. Se gândi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avut decât câteva zile ca să-i reorganizez, iar cohortele pe care le-am alcătuit sunt puțin eterogene, dar nu cred că le-ar fi teamă de huni. Fără să ridice ochii de pe hartă, Etius făcu cu mâna un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate, dacă aș fi avut mai mult timp ca să-i organizez și să mă îngrijesc de instruirea lor, aș fi putut scoate din ei niște soldați adevărați. Oricum, nu asta mă neliniștește. Oftă, aruncând în jur o privire plină de nerăbdare. Vezi tu, Sebastianus, eu sunt ultimul dintr-o familie ilustră și, dă-mi voie s-o spun, cu merite mari în istoria Imperiului. Locul meu ar trebui să fie mâine în primele rânduri; în schimb, nu numai că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub comanda sa. Astăzi va trebui să urmezi nu stindardul meu, ci pe-al lui.“ Soarele era deja sus pe cer, iar căldura deveni insuportabilă. Lui Balamber, închis în armura sa i se părea că fierbe ca într-un cuptor. Nerăbdarea și nemulțumirea, însă, îl făceau să fiarbă chiar mai tare decât căldura sfârșitului de iunie. De ore întregi stătea în așteptare cu mingan-ul său - ce mai rămăsese din el, după Sapaudia și Aureliana - și acum când, în sfârșit, bătălia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ce ai auzit? Ce ai auzit? Brutalitatea ei îl sperie, îl șocă. Spuse stânjenit: - Nu mare lucru. Era prea greu să disting. Dar am auzit destul ca să... - Dar nu știi! Nu știi adevărul? Furia îl părăsise pe Craig. Rămăsese doar nerăbdarea față de agitația ei. - Ce să știu, Anrella! izbucni el. Te asigur că nu te amenință nimic din partea mea. Ea păru să nu audă. Îi dădu drumul brațului și alergă în acel fel lipsit de grație la telefon. Craig o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
minte vreodată. Mai era ceva de care trebuia să țină seama. Plecând acum, își reducea serios șansele de a descoperi cine este și ce e cu toată istoria asta. Ei așteptau ceva sau pe cineva. Craig se încordă la amintirea nerăbdării și speranței cu care așteptau. Aproape în fiecare zi, cei cu bani - Yerd și Nesbitt și Basil Shore și ceilalți - veneau, sau cu trenul până la Alcina, sau cu mașina; și stăteau de vorbă cu voce șoptită, oprindu-se doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și noapte. Doar soția lui poate fi lăsată cu el. Toți ceilalți vor fi duși cu avionul la închisoarea Kaggat. La treabă! O oră mai târziu, Craig era singur cu Anrella. - Dragă, ce înseamnă toate astea? Era stăpânit de o nerăbdare oarbă, pe când punea întrebarea. În pofida a tot ceea ce se întâmplase, de departe cea mai importantă realitate era încă misterul din spatele acestor treburi incredibile. Ce însemnau toate astea? Acum, în sfârșit, nu-i mai puteau fi refuzate informațiile. El o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dintre oameni, durerea mea de la început a luat proporții mari. Și cât am suferit apoi, în vara și toamna aceea, chiar când faptele ar fi trebuit să mă facă să fiu fericit! Ceva ascuțit îmi intrase în inimă și o nerăbdare mare, un sentiment că nu încap în mine, că aș vrea să fug din mine însumi. Cine era această necunoscută? Nu știam. Pe urmă am aflat că era din Botoșani, venită vara la o soră a ei măritată. În grădină
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o mâță și are pe față expresia aceea extatică, de-ți taie graiul. Poate că totul o să iasă bine, dar urăsc anul 1942. Cred că o să urăsc anul 1942 până la moarte, așa, din principiu. Cu toată dragostea și aștept cu nerăbdare să te văd când mă întorc, Boo Boo La două zile după primirea scrisorii de mai sus, am fost externat din spital sub supravegherea, ca să zic așa, a trei metri de bandă adezivă înfășurată în jurul coastelor. Apoi a urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
masă. Pe urmă a luat cana, și-a reumplut paharul pe jumătate, cu mult clincănit și plescăit de cuburi de gheață. Și doamna Silsburn se găsea acum în vecinătatea măsuței de cafea. — Și ce-au spus? a întrebat-o cu nerăbdare. Ați vorbit cu Rhea? Doamna de onoare și-a golit întâi paharul, pe urmă a replicat: — Am vorbit cu toți, a anunțat ea lăsându-și paharul pe masă, zâmbind și punând un accent curios de lipsit de dramatism pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o inventase chiar el, ca să-i pună fantezia la Încercare. După bănuții vechi, urmau cei noi, scoși din pușculițe. Aruncatul banului În fântână se Înrădăcinase adânc În familia lui Nicanor. Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl respectau În casă cu sfințenie. Duminica, Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
despre alții fu injectată cu mult Înțeles. Sammler Își dădu seama ce se Întâmpla. Feffer se prefăcea că se abține să spună ceva, dintr-o delicatețe pe care n-o avea, o informație pe care abia aștepta să o dea. Nerăbdarea Îi lucea pe față. În ochi. Pe buzele pregătite. — La ce te referi? — Mă refer de fapt la un anume om de știință hindus. Cred că numele lui e Lal. Cred că acest Lal este un lector invitat la Columbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Chiar mâine o să testez niște avioane În Westchester. Mă Întorc În seara asta și rămân peste noapte la vechea casă. — Brevetul tău de pilot e Încă valabil? — Normal, evident că e valabil. — Ei, trebuie să fie un sentiment foarte plăcut, nerăbdarea asta de a porni o afacere cu prietenii și rudele. Ce ai acolo, Eisen? O geantă grea de postav verde atârna de niște mânere răsucite În jurul Încheieturii lui Eisen. Aici? Am adus cu mine niște lucrări din alte materiale, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]