163,568 matches
-
plecat în America pentru a preda, ca semiemigrant, timp de multe luni, cursuri și pentru a scrie o proză ofensei, apropiată prin epitetele și comparațiile ei vii cu un bun roman bulevardier. în consecință, de Evtușenko n-a mai avut nevoie nimeni, nici sutele negre, nici democrații, nici Estul, nici Vestul. El s-a răzbunat pe toți sub forma unui catren de o neputincioasă răutate: Multe mi-au fost date pe lume/ Dar nu mi s-a dat pe deplin/ Dreptul
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
o, mamă a monștrilor! Ce ai făcut din noi toți? Poate că am fi putut fi frați cu Favoritul Ahamtovei șcu Brodski - n.a.ț, dar tu ne-ai învrăjbit, ne-ai răzlețit deși, poate, ca nimeni altcineva, noi doi aveam nevoie unul de celălalt, și oare niciodată nu vom mai vorbi ca doi oameni și fiecare din noi va crăpa în singurătate?... Da, și eu sunt un monstru, coșcovit, sluțit, frânt... Și încă mai vreau să fiu fericit... Dar, poate, nu
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
mă simțeam atras (probabil era o trezire) de aspectele ascunse ale realităților vizuale (...). Lucrările mele de atunci arată tocmai asta, o reflectare a unei căutări haotice a ordinii și priorităților, dislocare întîmplătoare, furie mută împotriva convențiilor și mult experiment din nevoia de a merge dincolo de suprafețe". Pe parcursul lecturii îți revin cîteva întrebări: în ce măsură poți detașa poezia de sculptură și pictură, cum se suprapun vizualitățile, cărei tradiții îi aparține, de unde vine poezia lui Paul Neagu? Întrebările îmi amintesc de unele similare adresate
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
fac și ele parte din dificultatea italiană de a izbuti să trăiești fără gânduri negre. Dacă voi putea să mă liberez de grijile ce mă frământă, voi căuta să recitesc poemele Dvstră pentru a interesa și revista mea; dar am nevoie de confirmarea unei bune recitiri, făcută în tihna de care nu dispun acum. Sunt mâhnit de a nu vă putea da vești mai bune decât ce v-am spus mai sus, cu inima cea mai amară, poate, din toată viața
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
a bătrînului Freud, dar și mărețul lui proiect de a construi o lume cutremurată pînă în străfunduri de frisoanele unei acuplări cosmice, însuși actul fondator al suptului, adică al candidei mozoliri a sfîrcului matern, se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic, dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
să spună că am scris un articol "suburban în ton, marcat de o lipsă de deontologie profesională, și de numeroase erori logice și de informație" (admirați, vă rog, stilul și tehnica originală a plasării virgulelor!) Dar nu înțeleg de ce e nevoie să-mi pună în gură cuvinte pe care nu le-am rostit niciodată. Întrebarea e retorică: evident, pentru a le ieși turnătoria ca la carte. Sintagma "patrupezi din Midwest", prin care cei trei par să se autoidentifice, nu există în
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
un cap frumos, dar era șchiop; pictorii îi copiau cu plăcere trăsăturile feții și cerșetorii se strîmbau după el pe stradă. Distins laolaltă prin puterea și slăbiciunea intelectului său, afecționat dar pervers, un lord sărac, un schilod bogat, el avea nevoie de cea mai disciplinată educație. Dar natura caprițioasă dete mamei care trebuia să-l crească un caracter desordonat ca al său". Accentele critice nu lipsesc, N. Steinhardt contestînd teza caracterului dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd, în schimb, ideea descriptivismului
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
l-au impus, de ingerințele unui regim opresiv, se ține încă verde. Mutarea pe care, cu o temelie teoretică neostentativă, dar vizibilă și foarte serioasă, o recomandă-anticipează criticul este aceea a consolidării prin influențe, prin "prelungiri". Cu alte cuvinte, e nevoie de o dinamică a canonului indepedentă de o singură instanță/de un grup de instanțe hotărîtoare. Aceeași idee (în siajul lui Harold Bloom...) o preia Carmen Mușat, subliniind că, în fond, canonul e, întotdeauna, o co-producție. Ioan Stanomir mută puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
omul Marino, răsfirat prin cutele operei, scriu, avizat, Gheorghe Crăciun și Caius Dobrescu. Firește, nil nisi bene, regulă tacit călcată cînd vine vorba, fără particularizări, de unii din (încă) viii care i-au stat prin preajmă. Atinse și ele de nevoia de-a mai lămuri cîte ceva care nu s-a înțeles ca lumea, medalioanele din Mozaicul se citesc, mai ales de către cei care știu puține, dincolo de numele adunat pe atîtea cărți, despre Adrian Marino (pur și simplu...), cu plăcerea cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
nu te simți în siguranță dacă stai pe loc. Și atunci gîndești într-adevăr, atunci ești superior PC-ului tău." Neputînd, spune Carmen Mușat, scăpa de ideologie, sînt de evitat măcar extremele. În fine, Sorin Vieru, aduce în discuție aceeași nevoie de conștientizare a ideologiei care, oricum, căptușește cultura. Ce facem cu ea? Iată o întrebare... Răspunsuri (hors concours) mai vin și dinspre Observator cultural, numărul 11: interviul (o, tempora...) cu Andrei Pleșu și articolele scrise de alumneci la zece ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
dramatic. Patima insuflată Medeei de Euripide nu s-a diluat. Aș zice, dimpotrivă. Ororile s-au înmulțit, sofisticat, complicat. Diabolic. ... Ileana Mălăncioiu sintetizează formidabil liniile tragice ce o alcătuiesc. Este un pasaj în cartea ei, Vina tragică, pe care simt nevoia să-l reiau aici, ca pe un alt preambul, ca pe un alt element ce amplifică tensiunea din spectacolul lui Tompa. "Medeea luptă cu mijloace greu de acceptat pentru drepturile ei de femeie înșelată în așteptările ei. Ea este vinovata
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
pe Niculae, demascat ca deviaționist din grupul Ana Pauker-Vasile Luca în finalul ŤMoromețilorť, vol. II, este descoperit acum ca fost legionar, în schimb despre deviaționism nu se mai suflă o vorbă. în sfîrșit, deviaționist sau legionar, după vremuri și după nevoi, este de rău, și este un stigmat suficient pentru un personaj care se pare că încurcă ițele pe la raion, căci de la el pornesc toate relele". Situat la o astronomică distanță față de curaj, Marin Preda e foarte atent să-și subordoneze
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Simona Vasilache E nevoie de multă "tehnică" literară ca să nimerești, într-un dialog dintr-o carte, tonul unei discuții obișnuite purtate pe stradă. E cu atît mai greu cînd "personajele" sînt și nu prea, cu o expresie cîndva la modă, oameni ca noi. O
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
la stemă". A fugit dintr-o dictatură și nu e blând nici cu "visul american". Mereu neliniștit, se ține aproape de orice revoluție și vorbește, vorbește, vorbește.... Registrele și tematica variază, se succed cu naturalețe, cu minima retorică. Pare să aibă nevoie de spațiu pentru a-și desfășura energiile poetice, pentru a-și cânta judecățile, deznădejdile, pulsiunile, pentru a vorbi despre tot: patrie, istorie, societate, iubire, prietenie, moral, artă, politic, monden etc. În fond, nu are nevoie decât de câteva cuvinte. Cum
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
minima retorică. Pare să aibă nevoie de spațiu pentru a-și desfășura energiile poetice, pentru a-și cânta judecățile, deznădejdile, pulsiunile, pentru a vorbi despre tot: patrie, istorie, societate, iubire, prietenie, moral, artă, politic, monden etc. În fond, nu are nevoie decât de câteva cuvinte. Cum exact notează Mircea Cărtărescu pe coperta a IV-a, arta lui Andrei Codrescu ("dadaistul surrealist neoavangardist nihilist umanist organist ametist din New Orleans") are un impact adesea năucitor: "gestuală, chirurgicală, radicală, virtuală, textuală și sexuală
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
din păcate, prin excesul de calcuri din engleza americană, prin numeroase erori de sintaxă și stîngăcii de exprimare. Totuși, cîteva eșantioane recente de pe Internet par să indice o ușoară schimbare: limbajul a devenit mai arhaizant, mai tradițional, poate și din nevoia de a nu-l speria pe potențialul prozelit printr-un stil pe care acesta nici nu l-ar putea percepe ca aparținînd domeniului religios. Adaptarea stilistică se poate datora formării unor traducători mai buni, care n-au pierdut contactul cu
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
un contemplativ într-un om ceva mai de acțiune. Tilda Swinton n-o să joace un rol de Vin Diesel, dar filmul nu abundă în monologuri interioare în aceeași măsură ca și cartea. Orlando se poate adresa direct cititorului, nu e nevoie ca naratorul să medieze și să relateze meandrele minții personajului. În roman, biograful e cel care deconstruiește sau ia în răspăr convențiile speciei la care ar trebui să adere. În lungmetraj, auto-referențialitatea e din nou manifestă: Orlando comentează că "|sta
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
aprilie) ce crede despre Uniunea Scriitorilor, prozatorul, probabil tânăr, Florin Lăzărescu preconizează măsuri radicale: "USR mi se pare o instituție care ar trebui dărâmată din temelie. Locul să fie bine arat și să se toarne sare deasupra. De sare e nevoie pentru a împiedica proliferarea scaieților. în rest, nu văd ce ar putea rodi pe un teren deșertificat". Citind cele de mai sus Cronicarul și-a amintit o întâmplare povestită cândva de E. Lovinescu în Adevărul, la rubrica sa "Scene din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
normalității: "De când e lumea și pământul, a existat o ceartă între generații, o ceartă între intelectuali, care s-au mâncat între ei. E o chestiune inerentă talentului (...) Talentul este ceva în plus care creează efervescență, care se traduce uneori prin nevoia de conflict. Pe mine nu mă deranjează, dimpotrivă". Nici pe noi.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
care transmite, fie în alb-negru (și fără sonor), fie în infraroșu (și cu paraziți) imagini de la locul oficierii actului de creație, fiind, deci, irelevant pentru propagarea cine-verité a unei stări de grație. Falsul ethos a pus cu timpul între paranteze nevoia de muzică, însăși existența acesteia. Recrudescența zgomotelor și asedierea laboratoarelor electroacustice nu demască altceva decît dictatura culorii care i-a amețit pe mulți dintre creatorii ultimelor decenii. în vîrtejul ei s-au prins mare parte din aventurile stilistice post-dodecafoniste. Sunetul
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
care, iată, patronii posturilor de televiziune nu se sfiesc să le spună în gura mare. Ce nu acceptă personajele din această categorie e riscul competiției în sus, propunând, în schimb, confruntarea "în jos". Când cobori în pivnițele vulgarității nu e nevoie de cine știe ce inovații: e suficient să lovești sub centură și să acționezi mecanismele odioșeniei ultime pentru a obține efect. Dacă mai ambalezi produsul în țipla zâmbetelor tip păpușa Barbie, dacă mai pui la cârma emisiunii un ins agitat, gata să
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
cum vorbesc îndelung și aprins despre fenomene precum cavitația și corosivitatea, ai crede că supremul lor adversar este bula de aer din fluide și agentul chimic care gresează metalul. În realitate însă ei nu apără metalul ci pe om, cu nevoile lui de viață mai bună. În realitate inamicii se numesc inerția, resemnarea, birocrația, fuga de răspundere. Împotriva acestora se ridică forța organizată a comuniștilor cercetători. O bună parte dintre aceste cadre au venit direct din unitățile productive - și drumul spre
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
într-un singur trup. În general, desfrânatul caută femeia pentru a-și satisface poftele senzuale, restrânge dragostea la nivel trupesc. El declară că o iubește, și aceasta de multe ori îi dă crezare, pentru că ea este o ființă care are nevoie de afectivitate din partea bărbatului. Dar dacă acesta iubește cu adevărat o femeie, îi acordă și cinstea cuvenită, nu o iubește pentru el însuși și nu o necinstește folosindu-o ca pe un obiect de satisfacere a plăcerii, aceasta devenind pentru
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
necinstește folosindu-o ca pe un obiect de satisfacere a plăcerii, aceasta devenind pentru el un simplu obiect posedat, deformându-se astfel înțelesul sexualității umane. În general vorbind, precizează Clement Alexandrinul, simțirea plăcerii nu-i ceva necesar; este consecința unor nevoi firești: foamea, setea, frigul, căsătoria. Dacă ar fi cu putință să n-ai nici o plăcere când bei sau când mănânci sau când faci copii, atunci s-ar putea dovedi că plăcerea nu e de trebuință. Că plăcerea nu-i nici
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ale instinctului sexual, ci în respectul reciproc al soților, armonia trupească și duhovnicească, vederea celuilalt ca dar jertfitor dăruit de Dumnezeul iubirii. Sexualitatea nu trebuie considerată demodată și constrângătoare 40 deoarece ea exprimă nu numai relația trupească a oamenilor, ci nevoia lor de înțelegere cu ceilalți, nevoia de a iubi și de a fi iubit, nevoia de gingășie, de tandrețe, de compasiune față de celălalt. Ea privește persoana umană ca întreg, fiind nota definitorie 41 a umanității, evidențiind diferența dintre sexe, dintre
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]