4,367 matches
-
de vie Frunza de nuc s-a schimbat In culoarea ruginie. Iarba bate încă-n verde Contrastele sunt infinite Cu galbenul roșcat și albul Din crizantemele-nflorite. De pe culme când privești Toamnă ești fermecătoare Chiar dacă ne pedepsești Cu a frunzelor ninsoare. (...) Versuri Rodica Elena LUPU Muzica Francisc REITER Interpretă Ana-Maria STOICAN http://www.youtube.com/watch?v=EjrfZ- tc8w Referință Bibliografică: FARMECUL TOAMNEI / Ana Maria Stoican : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright
FARMECUL TOAMNEI de ANA MARIA STOICAN în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358111_a_359440]
-
Alb anotimp”: Iarna, mare ștrengăriță,/ A ieșit azi la portiță/ Cu unelte speciale/ A pictat totul, în cale.// A-nceput c-o tușă fină/ Pentru raza de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpăna de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în alb sunt îmbrăcați.// Chiar și biata pisicuță/ Are-o pată pe lăbuță,/ Nici cățelul n-a scăpat,/ Tot cu alb e colorat.// Iar aleea e pavată/ Cu un covoraș de vată
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
tresaltă inimioara și-ți râd ochii parcurgând “pastelurile de borangic” în decorul creat cu atâta sensibilitate. Maricica Stroia dăruiește o parte din puritatea sufletului său, cu dragoste, inocentelor creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
cu ger Un dans cu vijelie, La gura sobi-aș sta stingher, Să scriu o poezie. Dar n-am să pot. Doar peste-un an mă vei găsi acasă, Pe plaiul meu, bucovinean, Tu ești și mai frumoasă! =15 noiembrie 2000= Ninsoarea a acoperit pământul. Mă bucur de fiecare dată și parcă sunt la un spectacol, nu mă satur privind întinderile albe. Gândurile-mi fug mereu pe meleagurile noastre, pe unde zburam pe schiuri sau pe patine, cu sania sau pe papuci
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
Taina dăinuirii Dezlegarea legământului Cu sărăcia și jertfa Nu s-a împlinit! Că ne-am născut creștini O spun pietrele scrise La Basarabi, neiscălite, Sau mărturiile albe, neprihănite Ca prima ninsoare Ale martirilor întru Hristos De aceea, când mergeți în munți Urcați cu grijă, să nu călcați pe vreun os! Iar de ajungeți acolo, sus în sihăstrie Nu vă mirați de auziți un cor de îngeri cântat cu măiestrie printre crengi
TAINA DĂINUIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358208_a_359537]
-
de la intrare se deschisese brusc și un val de aer rece, însoțit de fulgi mărunți de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se oprise clipind des, ezitând, întrebându-se, poate, dacă nimerise
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011. Moare primăvară la pas Mă mut în florile de mai să miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvară mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creangă rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac ... Citește mai mult Moare primăvară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac ... Citește mai mult Moare primăvară la pasMă mut în florile de maișa miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuriîmi întorc spatelecăutând reflectoare cochete primăvară mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăcițidacă vrei să vezi visul liniștiirâvna adâncului ascuns în lutplânsul trunchiului scorțosdacă vei auzi animalul speriatcreanga rănită de colțul ceruluipoate vei atinge mâna mea în aparențăSuzana Deac... XXI. LEGENDELE LUI MOȘ NICOLAE, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
n-am picioare flamingo, că noaptea mi-e tovarăș bun, că aș fi vrut să fiu gorun, iar uneori un om nebun? Că vorba are alt accent, cuvântul este desuet, că lumea o trăiesc prin pori, că zilele îmi sunt ninsori, dar fac din ele calde flori? Că mă fac luntre la nevoi, când valurile vin șuvoi, că văd în punctul înnegrit raze de soare-n răsărit și verdele mult înverzit? Da, vinovată de aș fi, e dreptul meu de a
SUNT OARE VINOVATĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357564_a_358893]
-
a sensurilor rădăcini crescute spini, printre coloanele uneori prea prost sculptate, din templele cu altare din versuri. uneori, adoarme într-o iubire. se trezește râzând-plângând, cu buzele uscate de săruturile depărtării... clădește în nisipuri albastre timpul îmbrățișărilor apoi, cuminte, așteaptă ninsorile, prelungind agonia albastrului prin fulgi. florile de gheață, în pumnu-i naiv își topesc farmecul, sărutându-i fruntea în care tu, Doamne, ai înfipt cu blândețe cuvântul, sunetul: A Fi...Om... Poet... între două coroane ale aceluiași veșnic copac... Referință Bibliografică
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
cu articulațiile neunse ale comunicării umane... se așterne liniștea dinainte de furtuna valorilor. schimbul intens de fulgere atinge copacul vieții pe trunchiul numit fericire... iubirea primește scânteile cu fruntea plecată. tace...crește... luminează, ocrotește, apără visul din vis... așterne pleoapelor copilului, ninsoarea... Referință Bibliografică: la loteria cuvântului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 472, Anul II, 16 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LA LOTERIA CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357605_a_358934]
-
iar/ grea de roade toamna întârzie/ versul meu e dulce și amar.” În „Iubirea mea”- „iubirea mea e-o calmă libelulă/ ce-alunecă pe-un râu vijelios/ înspre-o cascadă veșnic nesătulă/ ce curge invers nu de sus în jos.” Ninsoarea iernii trece ca un leitmotiv prin toate poeziile închinate naturii în „Și iarna vine”, „Simfonia iernii”, „Scrisoarea III”. Remarc: „Maria, se-apropie iarna,/ pământul e parcă mai greu,/pădurea îți leapădă haina/ și-adoarme-ntre dealuri, mereu...” 30. Eduard Zale giurgiuvean, prieten
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
nici măcar nu-i bănuiam lumina curgătoare torsionată-n gânduri iar și iar de un torent de dragoste nebună. Mi-ai scris pe frunze și mi-ai scris pe nori poeme despre cum pot fi-mpreună focul și apa, arșiți și ninsori. Și tot mă strigi la geamul dimineții “minunea mea”,de-un timp îndelungat. Cu glasul duioșiei și-al tandreții întregul suflet mi l-ai subjugat și nu-mi mai aparțin de când cu tine, și nu mă recunosc când mă zăresc
DE CÂND CU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357773_a_359102]
-
anotimpuri / am răni în talpă / și aripi la degete / poate ies din cocon / chiar mâine / visez /voi intra într-unul mai mare / gata să-mi înfulec porția de libertate / și nevoia de ziduri” (Cocon). O poezie a priveliștilor înzăpezite, a ninsorilor villonești, “de mai an”, cu suavitatea și nostalgia lor este: “Zima: troika aleargă spre stele / în abur de balalaikă / printre pescăruși de gheață / și țurțuri de cer / viitoare livezi / ne viscolesc prin suflet / rotund / în depărtări / lebede fără cântec unduiesc
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
și prin frumusețea imaginilor, prin eliminarea încărcăturilor de prisos, poeta ajunge la esențializare, ceea ce e un lucru remarcabil. Poemele par a fi îndelung șlefuite, devenind niște mici bijuterii de purtat la reverul din stânga. Poeta pare să aibă predilecție pentru anotimpul ninsorilor și pentru îngeri care se regăsesc peste tot în lirica sa. Ioan Berghian prezintă un grupaj ilustrat grafic de Iulia Filimon cât se poate de sugestiv. Poemele prezintă imagini fără cusur și sunt, majoritatea, scrise în vers clasic, ceea ce le
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
epigrame. Cristina Ștefan - această neobosită animatoare, beneficiază de o grafică a lui Dionis Pușcuță. Versurile ei, atât de bine înrădăcinate în inimile cititorilor sunt edificatoare. Este o poezie de concepție și de revelație în același timp. Ea scrie pe umbra ninsorii cu foc de stele. Tulburător lucru! Cuvintele ei “sunt fluturi îndrăzneți / buni de intrat în ochi și-n gură”. Poemele Cristinei Ștefan au un parfum de altădată care îți readuce-n suflet nostalgia primei iubiri, cea care nicicând nu se
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
De data aceasta este poeta clavirului, a nostalgiilor autumnale care bucură și întristează ochiul în aceeași măsură, pentru că prevestesc murirea naturii, goliciunea, pustiul, dar și puritatea omătului imminent care șterge orice imperfecțiune și orice prihană. Universul ei este alcătuit din ninsori molcome, “bucurii deslușite pe firul poveștii”, lampagii, o candelă veche, cortegii de frunze, un “curcubeu într-un pumn de copil”, tânguiri de clopot, un înger care apasă pe clapa tăcerii, “gândul într-un pumn de țărână” dar și “sămânță de
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
însingurare și intimitate cântecul acesta al sentimentalei Indila, ca aliat alinător celei ce nu mai are de partea sa decât vântul și ploaia, ziua și noaptea, chinul și dansul! Când vor să cadă, în primele zile din decembrie (2014), întâile ninsori cu tulburătoare melancolii, va fi frig de vom sufla în mâini, ne vom încotoșmăna în paltoane și ne vom înfoofoli sub căciuli...! Ne-om înveli inimile pline de dor cu o pătură sufletească, singura ce ține de cald inimii! Ne-
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
a unui “suflet gârbovit”, poeta întrevede un “ochi de lumină / unde păsările desenează cercurie / în care poți doar visând / să rostogolești cu degetul poeme / rămâi precum copacul în pădure / chiar dacă sub scoarță / sufletul freamătă gârbovit / pe umerii lui copilăria / înfruntă ninsoarea / precum cerbul teama de lupi”(Suflet gârbovit). Mihaela Aionesei practică panseul, versurile sale având un substrat filozofic, dacă nu cumva, înțelepciunea se situează chiar la suprafață, sub formă de definiție poetico-filozofică, și o detectezi ușor, ajunge doar să arunci o
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Trupului meu/ torturat de arșiți mereu/ i-am îngăduit o ușă/ prin care să pleci,/ mire al meu de cenușă...” (Mirele de cenușă), blestem „Nu privi înapoi -/ va ploua cu cele mai uscate ploi,/ va ninge cu cea mai neagră ninsoare,/ n-ai să mai vezi niciodată/ celălalt soare...” (idem), căutare îndelunga, permanentă și înfrigurata „Du-te!/ În chip de drum/ fie s-alergi după fum...” (ibid). Mirele ei etern pe care-l vrea, dar îl și repudiază din tot sufletul
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DORINȚE Autor: Mihaela Rusu Publicat în: Ediția nr. 1236 din 20 mai 2014 Toate Articolele Autorului Picură cu soare În inima mea, Ca ultimă ninsoare Din iubirea ta. Răspunsuri ce se scurg Ca-ntr-o clepsidră Pictează negru-amurg Ce-alungă noaptea hâdă. Mi-e inima amară Când tu pășești în noapte. M-alintă o vioară Trezind dorințe toate. Aș vrea să te adun Din vise
DORINŢE de MIHAELA RUSU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344639_a_345968]
-
lumile în idealuri Și se-nălța un fel de Dom Pe acest spațiu carpatin Un fel de muzică de schele De răsărit și plai divin Și Domul dispărea-n apus Și apărea pe alte mări O pasăre-notând nemernic În disperatele ninsori Și acea umbră vișinie De linii care fulgera Trecea încet și lin pe dealuri Purtând o stranie lalea Și-aluneca și-aluneca Și se vedea un fel de poartă Cum se deschide Domul scitic Și cum se culcă-n lespezi
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Stihuri > Anotimp > GEORGE TEI - POEME DE MARTIE Autor: George Tei Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului RONDELUL LUCRĂTORILOR DE PE VAGONUL DE POȘTĂ Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Iar soba înroșită aproape pân' la plete Arată ca un diavol în vișinie robă. Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete, Reture plicuri poartă stigmatul "se aprobă", Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre
POEME DE MARTIE de GEORGE TEI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344701_a_346030]
-
colete - Iar soba înroșită aproape pân' la plete Arată ca un diavol în vișinie robă. Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete, Reture plicuri poartă stigmatul "se aprobă", Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Pereți bătuți în cuie țin loc de garderobă, Bem râuri de cuvinte când ni se face sete Și trecem conștienți prin viață doar de probă, Dureri cotidiene le punem în cuplete, Spre nord aleargă trenul... Zidim cărbuni în sobă
POEME DE MARTIE de GEORGE TEI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344701_a_346030]
-
trecut cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei noastre atârnau sub greutatea zăpezii și păreau ireal de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]