2,252 matches
-
le împărtășește opiniile în întregime și că s-a întors printre ei după o scurtă despărțire. Farmecul manierelor elegante, al simplității și aparentei francheți era aproape o vrajă. Nici prin cap nu-i putea trece că toată această franchețe și noblețe, tot acest spirit și toată această înaltă conștiință a propriei demnități nu reprezintă decât o splendidă șlefuire artistică. În pofida înfățișării lor impunătoare, majoritatea invitaților erau oameni destul de găunoși, care, de altfel, în mulțumirea lor de sine, nu știau nici ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ba încă suplimentate și cu niște surprize, la care nici măcar nu se gândiseră. Reieșise până la urmă că acest conte nu era conte deloc; într-adevăr era emigrant, dar cu o istorie obscură și ambiguă. O fermecase pe Aglaia cu neobișnuita noblețe a sufletului său sfâșiat de suferințele patriei, și o fermecase într-atât, încât fata, încă înainte de căsătorie, devenise membră într-un comitet din străinătate care milita pentru restaurarea Poloniei și, pe deasupra, nimerise în confesionalul unui celebru pater, care pusese stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înțeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristețe și o lipsă de poezie echivalentă. Privirea omenească n-a adăugat decât accentul de regret poetic, a cărui absență indică la ființele respective vecinătatea originii lor. Amărăciunea este o muzică alterată de vulgaritate. Noblețe nu există decât în melancolie... De aceea, nu e cu totul neimportant să știi în ce nuanță a urâtului de lume te-ai gândit la Dumnezeu... Un gânditor ce-ar auzi cum putrezește o idee... " A omorî timpul", așa se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ai femeilor triste - și care n-ar trebui deschiși decât la Judecata de Apoi... Viața, neridicată la rangul de vis, seamănă unui Apocalips al prostiei și al vulgarității. Cine-ar suporta-o, fără coeficientul ei de irealitate? Gândurile aromate de noblețea sinuciderii... Parc-am înghițit otravă din mâna unei sfinte. Sau am sorbit păcatul din gura unanimă a unei femei pierdute. Unde sînteți, boli ascunse, de nu urcați, fatale și necruțătoare, spre un sânge dornic de spaimă și de nimicire? Tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-i inspirație e deficiență. Viața, și cu atât mai mult moartea, sânt stări de inspirație. Leșinul tuturor lucrurilor, în urechi și inimi agonizând de poezie... Melancolia? A fi îngropat de viu în agonia unui trandafir. Când, atins de o noblețe tristă, dezlegat de oameni și de lume, târâi o murire înflorită, nimic nu te mai împiedică să crezi că te-ai născut prin generație spontană dintr-o toamnă veșnică. Prin mine rătăcește un Septembrie visător și fără de-nceput. Un om
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
teama de a nu fi vii când sîntem exterior stârvuri. Dac-am așteptat pentru a ne naște o eternitate, trebuie s-așteptăm alta pentru a muri. Cum sub ochiul melancolic și pietrele par a visa, zadarnic am căuta fără el noblețe în fire. Melancolia exprimă toate posibilitățile de cer ale pământului. Nu-i ea apropierea cea mai îndepărtată de Absolut și nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? În afara ei, ce-am putea opune Paradisului, când de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-au scăpat prilejul tainic de a muri zilnic de melancolie... Este ca și cum n-ai fi iubit niciodată decât pe Lucile de Chateaubriand... Mi se pare uneori c-aș descoperi ușor toate secretele lumii, afară de cel al dezrădăcinării din ea. Noblețile sufletului decurg din dezadaptarea la viață. Cum cresc afecțiunile noastre în preajma inimilor rănite! De unde să plece senzația de îngrămădire infinită a vremii, de invazie a bătrâneții în mijlocul tinereții și a iluziilor ei? Prin ce taină dureroasă devii un Atlas al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e surmenată de cer... Groaza este o memorie a viitorului. Acele tresăriri de răutate funebră în care ai vrea să ucizi aerul... și-n care un zâmbet te cutremură ca mâinile de mort din coșmaruri. A trăi nu-i o noblețe. Dar a te învălui în nimb de nimiciri... În zadar umbli după existență și adevăr. Nimic e totul, o horă de închipuiri lipsită de ritm. Ceea ce face ca un lucru să fie e starea noastră de febră, iar adevărurile se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mâhnit, cu fața spre înfundăturile propriului său duh. Căci, în el, lumina nu s-a despărțit de întuneric. Prin ceea ce încoronează Creația, prin spirit, el aparține începuturilor ei. Nimic nu-i va scutura din conștiință nopțile timpului. Nu-i crește noblețea ursitei în această ereditate nocturnă? Omul are de partea lui prea multe nopți... De câte ori mă cuprind vrăjile plictiselii, de atâtea ori îmi întorc ochii spre cer. Și atunci știu că voi muri cândva de urât, în plină zi, în văzul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adresezi lui Dumnezeu, fă-o cu pronumele, fii singur, - ca să poți fi cu El. Altcum ești om - și nu vei sta niciodată față-n față cu singurătatea Lui. Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei. E atâta noblețe cruntă și atâta artă în a-ți feri suferințele de văzul semenilor, în a juca rolul de cancer hazliu... Când azurul echivoc se topește în stropi de plictiseală și picură o imensitate de albastru și de dezolare, mă apăr de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ochi? Din ce zăcăminte ale memoriei se adapă lacrimi lăuntrice de fericire și ce lumini străvechi susțin extazul divin peste pustiul materiei? ... În astfel de dimineți, înțeleg nonrezistența la Dumnezeu. Viitorul: dorința de a muri tradusă-n dimensiune de timp. Noblețea de a nu păcătui niciodată împotriva morții... Universul și-a aprins glasurile-n tine și tu treci pe bulevard... Cerul și-a incendiat umbrele în sângele tău și tu surâzi cu semeni... Când îți vei răsturna mânăstirile inimii pe ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu atinge boala e vulgar și ce nu adie moartea e lipsit de taină. Cântec surd în străfunduri: se roagă boala în oase. Viața nu merită să fie trăită decât pentru deliciile înflorite pe ruinele ei. Când găsești o anumită noblețe în tânguire, paradoxul e forma prin care inteligența înăbușă plânsul. Ce zori îmi vor trezi cugetul îmbătat de ireparabil? Oare când voi înceta să mor? Sânt răni care cer intervenția Paradisului. Cu toate păcatele și cu nici unul, mintea s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de rugăciune. Absolutul e un Dumnezeu în afara inimii. Înaintăm în procesul de sleire a persoanei divine pe măsură ce introducem cultul inutilității pe întinderea cugetului. La ce să ne mai servească Absolutul? Din eternitate, totul este inutil. Avântul mistic trebuie purificat de noblețea gestului estetic. De rădăcinile ultime ale firii, să luăm contact cu maximum de stil. Înseși Judecății din Urmă să-i împrumutăm prestigiul artei și să ne topim în temeiul final al lumii cu absență patetică. Într-o simțire înaltă, Absolutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nemîngîierilor tale. Melancolia introduce atâta muzică în năruirea minții! Alipiți de imediat, oamenii respiră prin vulgaritate. Ce poți vorbi cu ei, decât despre oameni? Și încă despre întîmplări, obiecte și griji. Niciodată idei. Și doar numai conceptul nu e vulgar. Noblețea abstracției le e necunoscută, căci, zgârciți cu puterile lor, ei nu-s capabili de-a cheltui energii pentru a hrăni ceea ce nu e: ideea. Vulgaritatea: lipsa de abstracție. Lepădarea patetică de lucruri fixează cei doi poli ai simțirii: o iubire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
divină, acțiunea omului ca atare fiind irelevantă și nulă. Că idealul german este eroul, iar nu sfântul, o dovedește, în efortul de regermanizare a creștinismului, înlocuirea ideii de caritas prin cea de onoare. Ideea de onoare, de orgoliu bazat pe noblețe, este o idee specific necreștină. Cu cât se adâncește în diverse domenii orientarea înspre un caracter specific germanic, cu atât ne sânt nouă, străinilor, mai inaccesibile aceste domenii. Artiștii particular teutonici ne sânt și cei mai îndepărtați. Majoritatea nemților sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sufletești. Cinste, da, fără discuție. Înțeleasă ce-i drept într-un fel mai pu țin obișnuit. Numai că, în loc de căldura dragostei, a dat de gheața trufiei și a orgoliului. Și de mânie nu întotdeauna stăpânită. Nu, banii n-au contat. Noblețea nașterii, asta l-a orbit. Cum putea să refuze propunerea de a se căsători cu nepoata divinului Augustus? A crezut - ba nu, de ce să nu fie onest - și-a dorit, a sperat din tot sufletul să se împărtășească și el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la jocurile de gladiatori, partizanii „samniților“ septemviri epulones - ultimul din cele patru mari colegii de preoți însăr cinați să prezideze ospețele sacre închinate lui Jupiter Servius Tullius - vezi Tullius sestertius - monedă de bronz sextarius - 54,72 cl sine nobilitate - fără noblețe; a devenit, în limbajul curent, snob Syrus - vezi Cyrus Tarquinius Superbus - ultimul rege etrusc al Romei, izgonit în 510 î.Hr. Templul Lucinei - inaugurat în 374 î.Hr.; numele este probabil derivat de la lucus - luminiș tezaurul militar - în anul 6 d.Hr
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și Încă splendid - la petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar sudoarea de care vorbea sfântul Bernard era probabil un luciu arămiu ce Împrumuta o noblețe sarcastică surâsului lor dătător de fiori, În timp ce erau gata să-și celebreze cât se poate de crunt despărțirea de viață. Adevărați lei În război, cum zicea Jacques de Vitry, miei plini de blândețe pe timp de pace, dârji În bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jos, spre canalul cu miros urât, care trecea pe marginea străzii și se ușurează. O dată finalizată operațiunea, se culcă pe jos și adoarme, iar mușchii feței hidoase i se relaxează, chipul lui căpătând o netezime uimitoare, un calm plin de noblețe, s-ar putea chiar zice. Durerea de stomac îl ține treaz pe Pran. Își apasă stomacul cu mâna, apoi îl împunge cu degetul, sperând că astfel nu va mai simți senzația acută de foame. După o vreme, se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din încăpere, de teamă că Macfarlane ar putea să facă ceva reprobabil. Marțea și joia, doamna Macfarlane îl introduce pe Bobby în spiritualitatea științifică. Societatea Teosofică se întrunește într-o sală mare, cu afișe care preamăresc înțelepciunea maeștrilor himalaieni și noblețea cercetărilor ermetice. Bobby asistă împreună cu stăpâna sa și este foarte admirat. Cum îi strălucește sufletul, murmură doamnele de vârstă mijlocie și domnii. Este destinat să devină Adept. Bobby descoperă că tinerii arătoși au jucat întotdeauna un rol important în lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răceală, eu știu că izbucnirea mea nu face decât să îl îndepărteze, dar nu îmi mai pasă, ar fi trebuit să stau picior peste picior și să ascult manierată discursul său pregătit dinainte, apoi să mă despart de el cu noblețe, poate că acest lucru l-ar fi făcut să își dorească să rămână, dar eu mă zbat ca o fiară, lovesc, înjur, exact ca fetele de la cămin, atunci când li se iau copiii, este al meu, este al meu, urlă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
secretele cel mai bine ascunse, mama ne privește cu satisfacție, așa cum ne privea pe vremuri pe mine și pe Yotam, Noga se agață de ea, iar eu observ cât de mult seamănă, nu atât la nuanțe, cât la generozitatea și noblețea trăsăturilor feței, cu pomeții înalți, buzele frumos conturate, cât de frumoasă este, în pijamaua ei colorată, cu buclele prinse într-o coadă neglijentă, cât este de frumos să îi fiu soră, fără povara nesfârșită a îndatoririlor de mamă, iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Iordan Datcu, Dicționarul etnologilor români, vol. II, Saeculum, București, 1998, p. 65). Lucrare de referință în domeniu. * „Zăpadă pe flori de cireș”, primul roman din Vaslui, 1999, 274 p. * „TV.V.-15... explozia...”, Ed. Tiparul, Bârlad, 2006, 556 pag., „...atestat de noblețe materială și spirituală a unui timp... în explozia cultural-informațională din județul Vaslui, la începutul mileniului...” * „Meridianul (Vaslui Bârlad) axă cultural informațională” (Vaslui, Ed. Pim, Iași, 2009, 416 pag.) „o operă pentru un timp și o ilustrare a unui mediu unic
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
pentru cauza lui Enescu și a muzicienilor români, scrie într-o substanțială cronică a recitalului că evenimentul a demonstrat în mod repetat „profunzimea simțirii și muzicalitatea înnăscută“ proprii interpretărilor Luizei Borac. „Aplomb izbitor“, „integritate a interpretării“, „emoția ei domnind, în contrast cu noblețea sunetului în partea pentru mâna stângă“ sunt doar câteva dintre observațiile stârnite criticului de interpretarea celor 12 studii, op. 10 de Chopin. Aceleași elogii, plus „claritatea naturală, lipsită de efort“ a interpretării, îi sunt aduse pianistei pentru cea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]